MODELAREA CONCEPTUALA

Functiile Modelarii Conceptuale

Modelarea conceptuala este acea activitate din cadrul etapei de realizare care se desfasoara la nivel conceptual si are rolul de stabilire si descriere a solutiilor alese pentru comunicare, structurare a datelor si prelucrare, fara a tine cont de restrictii organizatorice, umane, tehnice sau de detaliu .

Modelarea conceptuala are ca elemente principale de analiza:

obiectivele si restrictiile stabilite de modelul global;

solutia optima aleasa de modelarea globala;

informatiile oferite de studiul de detaliu al sistemului actual .

Rezultatul modelarii conceptuale consta in furnizarea de specificatii pentru descrierea comunicatiilor, a structurii de date si a prelucrarilor necesare nivelului logic de realizare in contextul solutiei generale admise / stabilite .

Modelarea conceptuala trebuie sa asigure:

a)     la nivelul descrierilor si definitiilor:

definirea domeniilor, functiilor, activitatilor, operatiilor ce se informatizeaza;

determinarea intrarilor pe sisteme, subsisteme, aplicatii;

stabilirea iesirilor pe sisteme, subsisteme, aplicatii;

alegerea sistemului de codificare utilizat;

b)     pentru comunicare: determinarea modelului de comunicatie, prelucrare si descriere a relatiilor de comunicare;

c)      pentru date, proiectarea modelului conceptual : entitati necesare, relatii dintre ele, asociatii de entitati;

d)     pentru prelucrari: stabilirea prelucrarilor specifice sistemului, subsistemelor sau aplicatiilor si a corelatiilor dintre ele;

Modelarea Definitiilor Si Descrierilor

Stabilirea ariei de informatizare

Dupa cum am vazut sistemele economice sunt formate din trei subsisteme principale: de decizie / conducere / managerial, informational si operant sau de productie .

Pentru reducerea complexitatii de modelare a sistemului se recurge la structurarea lor in domenii de activitate, in raport cu functiile principale, in activitati si se abtine o structura arborestenta in care elementele primare sunt de tip mai simplu care pot fi abordate .

De retinut faptul ca fiecare domeniu, care are in corespondenta o componenta organizatorica indeplineste si functiile fundamentale de : conducere, informare, executie .

Daca luam in seama numai partea care vizeaza subsistemul functional, acesta va arata astfel:

Fiecare componenta pe nivelul ei poate fi tratata prin prisma generala a unui sistem :

	I		ER

Intrari              date codificari

iesiri    relatii comunicatii

prelucrari                    date prelucrari / operatii algoritmi

Functie de structura si obiectivele urmarire se stabileste aria de informatizat, care consta in domenii, functii, activitati, operatii ce urmeaza a fi supuse modelarii si informatizarii .

Descrierea intrarilor

Intrarile in sistem asigura generarea datelor de intrare, care vor face obiectul prelucrarilor automate prin intermediul algoritmilor de calcul si de prelucrare .

a)     Clasificate dupa maniera in care intra in sistem, informatiile sunt de doua tipuri:

intrari off - line   - sunt cele care intra in sistem prin intermediul documentelor si care presupune operatia de introducere in sistem sau colectare a lor;

intrari on - line   - sunt acele informatii care sunt introduse direct in sistem prin intermediul terminalelor, a statiilor de lucru sau transmisiei de date .

b)     Rolul documentelor de intrare (DI) ale unui sistem consta in faptul ca vor consemna starea si dinamica fenomenelor si proceselor petrecute in sistemul operant / productiv si au urmatoarele particularitati:

sunt generate (intocmite) la locul si in momentul (desfasurarii) producerii unui proces sau fenomen;

reflecta operatii specifice prin intermediul carora vor fi generate tranzactiile externe (TE);

circuitul, termenele, intervalele obligatorii si modul concret de prelucrare, sunt    stipulate in reglementari legale specifice domeniului sau de norme interne;

gradul de prelucrare al informatiilor de pe documentele de intrare este minim;

modelele documentelor de intrare contin zone evidentiate si / sau colorate in diverse moduri, in scopul asigurarii claritatii, calitatii si exactitatii generarii si introducerii datelor in sistem;

Pentru a corespunde procesului de formalizare este necesar ca pentru fiecare DI sa se cunoasca: formatul, continutul, numarul de exemplare, circuitul fiecaruia, termenele, modul de complectare a fiecarei rubrici, coduri folosite, semnaturi autorizate, elemente de verificare formala si de continut pentru fiecare document .

c)      Cerintele specifice documentelor de intrare

Documentele de intrare sunt sursa principala a intrarilor in sistem care poarta denumirea generica de tranzactii externe(TE) . TE sunt fluxuri informationale prin care datele din DI sunt preluate prin intermediul videoterminalelor pe ecranele carora exista modele informatice ale acestora, denumite videoformate sau ecrane de actualizare .

Acestea sunt [transpuse] achizitionate de sistemul informatic in urma unei operatii manuale de tastare / culegere a datelor si a unor procese automate de validare a coerentei urmata de stocarea si manipulare in structurile de date specifice (BD, BT,BC) .

DI care pot fi tipizate sau netipizate si trebuie sa corespunda urmatoarelor cerinte:

consemnarea proceselor se va face pe baza documentelor a caror reglementare este stabilita prin lege sau norme;

zonele cu date utilizate in sistemul informatic vor fi puse in evidenta prin mai multe forme:

zone cu nuante coloristice diferite;

zone cu secvente de patrate / dreptunghiuri in care vor fi consemnate coduri, nume, denumiri si la nevoie va fi precizata pozitia marcii zecime;

diferitele exemplare pot avea culori diferite, fiecare avand circuitul sau .

d)     Elementele caracteristice documentelor de intrare

continutul - totalitatea informatiilor si datelor specifice desemnate prin rubrici;

forma - care este data de modul de grupare si repartizare a informatiilor intr-o succesiune logica prin care se asigura:

definirea operatiilor;

claritatea;

facilitatea introducerii datelor;

delimitarea datelor pt . BD si BT si cele care au caracter informativ sau sunt neprelucrative automat;

formatul - care specifica marimea suportului exprimat in simbolistica internationala: A3, A4, X4, A5, X5, X6, .

titlul - reda sintetic functia acestuia si este stabilita de regula prin lege sau alte norme;

modelul documentului - se refera la structura fizica si informationala formata din descrieri, rubrici, semnaturi, etc . ;

rubricile - indica denumirea si numarul maxim de caractere asociat pentru fiecare data ce va fi inserata;

instructiunile de completare - arata modul de folosire, completare, eventual corelatii specifice fiecarei rubrici;

numarul de exemplare - in care se va intocmi documentul, culorile folosite si circuitul fiecarui exemplar;

atributele - aferente fiecarei rubrici: semantica, tip, lungime maxima .

Cunoasterea si respectarea tuturor acestor elemente si cerinte este obligatorie pentru toti operatorii economici, in scopul asigurarii validitatii si justificarii operatiunilor si proceselor desfasurate de acestia si asigurarii unor date pertinente, coerente si corecte pentru generarea tranzactiilor externe specifice sistemului informatic .

Tipologia documentelor de intrare

Tipologia presupune clarificarea documentelor de intrare dupa diferite criterii si anume:

a)     dupa formatul de prezentare :

individuale - cand informatiile se refera la un singur element;

colective - cand informatiile se refera la mai multe elemente de aceiasi tip;

mixte - au o parte comuna si un tabel;

b)     dupa forma de utilizare:

documente comune tuturor organismelor;

specifice unui organism .

c)     dupa regimul de prezentare:

regim uzual - fara restrictii de utilizare;

regim special - sunt caracterizate de o utilizare si evidenta stricta impusa de legislatie si au mentiunea "REGIM SPECIAL" .

d)     dupa tipul tranzactiei:

pentru crearea initiala a BD / BT - presupune incarcarea cu date reale in momentul lansarii in functiune a sistemului informatic, vezi CATALOAGE, NOMENCLATOARE;

pentru actualizarea ciclica a BD / BT - ele asigura sincronizarea dintre dinamica fenomenelor reale si valorile stocate in sistemul informatic; Ele permit operatiile de Adaugare, Modificare, Stergere .

Intrari tip ON-LINE

Sunt acele categorii care sunt achizitionate direct in structurile de date ale SI in momentul emiterii documentului sau sunt transmise intre doua calculatoare care comunica intre ele . Comunicarile ON-LINE pot fi intre: o statie de lucru si server sau intre calculatoare: in retea sau intre retele .

Sunt cunoscute urmatoarele tipuri de retele:

a) LAN - Local Area Networks - locale

b) MAN- Metropolitan Area Networks - departamentale

c) WAN - Wide Area Networks - regionale presupun telecomunicatii .

d) GAN - Global Area Networks - globale

In Romania sunt raspandite retelele de tip LAN la care se pot intalni doua tipuri de arhitectura:

Arhitectura client - server distribuit care asigura functiile:

administrarea datelor       comunicatia

procesarea datelor            se face numai

prezentarea rezultatelor catre utilizator            statie - server

Arhitectura "peer To peer" - de la egal la egal unde comunicatia se poate face intre oricare doua statii,  neexistand server .

Iesirile sistemului

a)     Cerintele specifice iesirilor

Iesirile reprezinta rezultatul prelucrarilor la care au fost supuse datele si ele trebuie sa respecte urmatoarele cerinte:

sa respecte sensul si spiritul legii;

sa raspunda solicitarilor sistemului de management;

sa contina informatii cu un inalt grad de reprezentativitate, relevanta, exactitate si sinteza;

sa tina cont din punct de vedere informational si structural de formatul si dispozitivul de afisare si destinatarul informatiei;

sa raspunda prin continutul lor structural si informational cerintelor organismelor externe;

b)     Tipologia iesirilor

Tipologia iesirilor inseamna precizarea formatului datelor de iesire, dispozitivului periferic utilizat si utilizatorul ce va beneficia de aceste date . Tipologia iesirilor este determinata de urmatoarele reguli:

iesirile sunt determinate de legislatia in vigoare;

iesirile pot avea un continut analitic, centralizat sau sintetic;

ele au o frecventa stabilita de legislatie sau solicitanti;

iesirile sunt proiectate in raport cu natura si complexitatea activitatii;

formatul si modul de prezentare sunt stabilite de solicitanti;

Functie de forma si continutul lor sunt cunoscute urmatoarele tipuri de iesiri:

Rapoarte/liste/situatii de iesire - prezentate sub forma de tabel si continut analitic, centralizat sau sintetic, a caror forma si continut sunt eventual predefinite;

Indicatori sintetici - care pot reda procese prin intermediul unor date succinte, cu un numar minim de informatii . Ele sunt caracterizate de un inalt grad de prelucrare .

Referat: Functiunile intreprinderii Referat: Profesia de vanzator

Graficele - care redau tendinta - evolutia, involutia, stagnarea, variatia sau structura unor fenomene . Sunt utile in decizii operative sau strategice .

Iesiri mixte - care contin informatii sub cele 3 forme .

Iesiri externe - care sunt transmisii ON-LINE catre alte organisme .

Sistemul de codificare

Rolul sistemului de codificare

Sistemul de codificare este format din totalitatea elementelor privind necesitatea, obiectul, cerintele codificarii, functiile codurilor, tipuri de coduri, activitatile impuse de codificare si coduri folosite . Este operatie forte importanta cu efecte deosebite asupra performantelor tehnice ale noului sistem . Pentru a intelege rolul codificarii trebuiesc intelese urmatoarele:

a)     Necesitate codificarii este generata de:

operatii de grupare, ierarhizare si localizare a elementelor;

utilizarea mai buna a suportului si a memoriei;

minimizarea timpului de raspuns si a erorilor;

securitatea, confidentialitatea si abstractizarea informatiilor;

simplitatea utilizarii codurilor;

posibilitatea manipularii electronice a informatiilor;

b)     Obiectul codificarii care consta in:

obiecte, fenomene, operatii ,proprietati, etc;

intrari sau iesiri din sistem;

elemente auxiliare;

c)        Cerintele codificarii sau reguli ce trebuiesc respectate:

unicitatea codului;

stabilitatea si supletea in timp;

controlabilitatea codului;

comoditatea utilizarii;

concizia;

extensibilitatea;

d)     Functiile codurilor:

descriptivitate totala sau partiala a obiectului codificat;

identificarea partiala sau concreta;

control corectitudinii codului;

operativitatea prelucrarii;

e)     Tipologia codurilor - sau tipurile de coduri posibile dupa :

natura caracterelor : numeric, alfabetic, alfanumeric;

modul de control al erorilor : autodetectoare de erori, autocorectoare;

structura : secventiale, structurate ( ierarhizate, juxtapunere);

modul atribuirii : manual, automat;

f)      Realizarea codificarii este procedeul prin care se asigura :

determinarea obiectelor codificabile;

pregatirea codificarii;

realizarea nomenclatorului de coduri;

intretinerea nomenclatorului;

g)     Coduri standard utilizate:

cod document;

cod bancar;

cod operatie;

cod beneficiar / client;

codificare statistica;

Exemple de coduri

Codificare simpla este operatia prin care la o multime de obiecte se atribuie un cod, care trebuie sa fie realizat de o functie bijectiva .

f : O C f (x) = y

x - este obiectul de codificat;

y - este codul atribuit;

O - multimea obiectelor;

C - multimea codurilor;

Un exemplu clasic este codul ASCII, EBCDIC atribuit semnelor reprezentate in binar .

Controlul erorilor - se realizeaza prin intermediul unei cifre de control sau litere amplasate in ultima pozitie a codului .

Caracterul de control permite:

calculul valorii acestei cifre pentru fiecare cod;

verificarea caracterului de control;

posibilitatea determinarii unei erori de manipulare;

Codurile autodetectoare de erori, care constau in stabilirea unui cod etalon cu ponderea fiecarei cifre si functie de acestea se calculeaza cifra de control . In exemplul de mai jos este redat modul de calcul al cifrei de control .

- 8*2=16 1+6=7 - 9*2=18 1+8 =9

Este simplu de calculat dar nu ofera posibilitatea detectarii erorii de compensare, deoarece exista o clasa de coduri diferite care au aceiasi cifra de control .

Coduri autocorectoare de erori sunt cele care permit determinarea erorii si a pozitiei gresite . Determinarea cifrei de control se face respectind pasii:

se aranjeaza codul intr-o matrice astfel ca cifra C₀ ocupa pozitia nxm;

se complecteaza codul in matrice de la dreapta la stinga ca mai jos;

elementele ce ramin goale se complecteaza cu 0;

se calculeaza suma elementelor pe linie si pe coloana;

se calculeaza cifra de control pe linie si coloana unde Zm=Int(x+9);

din cifrele de control de pe linie sau coloana se calculeaza cifra de control;

Cod corect

a)     se face suma C_i pe linie si coloana ∑C_ij

b)     se calculeaza cifra de control pe linie si coloana

CC_i = Z_m -

c)      se calculeaza cifra de control

K = Z_m -

Cod eronat

Modelarea Conceptuala A Comunicatiilor

Functiile Modelului CC

Modelul conceptual al comunicatiilor are functia esentiala de a reflecta intr-o maniera sintetica fluxurile informationale intre diferite elemente structurale sau functionale specifice organismului modelat .

Modelarea Conceptuala a Comunicatiilor foloseste o serie de concepte specifice: actori, diagrame de flux, matrice de flux, prin intermediul carora intr-o maniera specifica, reda circuitele informationale, fara constrangeri tehnice sau organizatorice, dau in cadrul limitelor legale .

Pentru realizarea modelului conceptual al comunicatiilor trebuie respectate urmatoarele

reguli:

Modelul trebuie sa respecte cerintele metodologice si informationale prevazute de legislatie;

Ansamblul activitatilor descrise prin MCC sunt desfasurate de elemente active ale sistemului numite "actori";

Fluxurile informationale trebuiesc optimizate si formalizate prin intermediul unei matrici de flux;

Modelul face referinta la un domeniu sau altul prin intermediul diagramei de flux ce corespunde in mod global acestui model, fara restrictii tehnice sau organizatorice .

Actorii si fluxurile informationale

Sistemul operant al unui organism este format dintr-un ansamblu de elemente sau unitati active si un ansamblu de activitati specifice .

In aceasta viziune "actorii" reprezinta unitatile active, utilizate in functionarea sistemului operant .

In practica actorii din cadrul unui organism pot fi:

Un element structural al organismului: departament, serviciu, birou, compartiment, ghiseu, etc . ;

Un domeniu de activitate: conducere, contabilitate, marketing,etc;

Un ansamblu de activitati distincte si specifice organismului: aprovizionare, desfacere, gestiune, clienti, etc . ;

Un partener extern: client, banca, organ de control etc . ;

Practic orice model conceptual al comunicatilor are ca puncte cheie " actori ", intre care se vor desfasura fluxuri informationale .

Fluxurile sunt reprezentate de schimburi declansate intre doi actori si ele pot fi:

fluxuri materiale;

fluxuri financiare;

fluxuri de personal;

fluxuri de active;

fluxuri informationale;

Orice flux este emis de catre un "actor" si este destinat unui alt "actor" . In proiectarea sistemelor informatice se va face referire la fluxurile informationale, exceptand fluxurile declansate intre un "actor" si memoria calculatorului .

Diagrama de flux

Diagrama de flux este o reprezentare grafica ce reflecta legaturile stabilite intre " actori" prin intermediul fluxurilor informationale .

"Actorii" pot fi reprezentati printr-un cerc, hexagon, patrat, dreptunghi, iar fluxurile prin intermediul sagetilor .

Aspectul vizual si simplitatea sa face posibila descrierea destul de completa a felului in care circula informatiile in sistemul proiectat . Aceasta diagrama poate fi imbunatatita prin adaugarea unor numere sau simboluri prin care se indica secventa sau succesiunea prelucrarii si referinte la factorul timp .

Mai jos in Fig . 9 . 1 este redata sub forma de diagrama de flux, multimea relatiilor dintre diversi actori care contribuie la "Calculul si plata salariilor" .

2 4 5

7 8 . 1

MANAGER

BIROU FINANCIAR

16 11

BANCA

CASIERIE

SALARIATI

Fig . . Fluxul informational pentru Calculul salariilor

Semnificatia relatiilor fiind urmatoarea:

inaintarea procesului verbal cu promovarile lunare, biroului personal;

, 3, 4 . Biroul personal comunica schimbarile celor 3 "actori";

sectorul transmite pontajul , sporurile si K-urile statiei de calcul;

6 . oficiul juridic comunica sanctiunile aprobate;

7 . biroul financiar comunica retinerile;

8 . statia de calcul face calculele si comunica rezultatul serviciilor: plan si financiar;

9 . financiarul inainteaza tabelele de plata pentru semnat de catre manager;

10 . preia documentele semnate;

11 . transmis documentele la casierie;

12 . intocmit documentele pentru banca;

13 . ridicat banii de la banca;

14 . platit restul de plata salariatilor;

15 . returnat banii nefolositi la banca;

16 . predat documentele de plata la serviciul financiar;

Un alt exemplu este oferit In Fig . 9 . 2 pentru decontarea unei plati intre doi parteneri din judete diferite care utilizeaza serviciile bancare:

7

Fig . . Fluxul informational aferent unei decontari

clientul beneficiar trimite cecul la banca A;

banca initiatoare completeaza cecul cu "Compensabil cu . " prin judetul B si trimite documentele, prin reteaua interbancara, unitatii bancare platitoare;

unitatea bancara destinatara verifica cecurile si debiteaza contul clientului;

unitatea banca primitoare trimite unitatii bancare initiatoare, datele ce vor fi primite la compensare si prin 4 instiinteaza sucursla in privinta compensarii;

banca initiatoare introduce scriptic in compensatie cecurile in cauza, la sucursala BNR din judetul A si acelasi lucru face sucursala B ;

banca B accepta compensarea in cadrul sedintei de compensari interbancare;

se accepta compensarea intre A si B;

se crediteaza contul clientului cu suma acceptata .

In toate aceste schimburi de informatii vor fi implicati "actori" ce reprezinta organismul sau elementul structural implicat .

Diagrama de flux poate fi insotita de un tabel de descriere a fluxului care are rol de a completa intelesul diagramei si care este redat in Tab . 9 . 1 .

Tab . . Tabel insotitor flux informational

Matricea de flux

Matricea de flux este o reprezentare tabelara a "actorilor" si fluxurilor informationale dintre acestia . Practic ea are forma unei matrici in care liniile si coloanele sunt actori, iar elementele sunt fluxurile (documente) informationale, lucru reflectat in Fif . 9 . 3 . 4 . 1 .

Fig . . Matricea de flux

Unde A_i - sunt actori implicati in schimbul de informatii;

F_ij - reprezinta fluxul de la i la j, deci iesirile din componenta A_i catre componenta A_j a sistemului si este materializat prin documente care fac obiectul fluxului;

F_ii - reprezinta fluxuri interne deci din cadrul aceleasi componente .                    

Citind pe verticala coloana de la A_i reprezinta intrarile in componenta A_{i ,} iar pe orizontala iesirile din componenta A_{i .}

Matricea de flux reprezinta avantajul unei sinteze maxime a fluxurilor informationale, dar are dezavantajul ca nu mai reflecta succesiunea in timp a acestor fluxuri . Matricea de flux indica gradul de implicare al fiecarui "actor" . Modelarea conceptuala a comunicatiilor constituie baza pentru modelarea comunicatiilor la nivel organizatoric, logic si fizic .

Modelarea Conceptuala A Prelucrarilor

Functiile modelarii CP

Prelucrarea la nivel conceptual in metoda 3 M este definit prin mijloace informatice asemanatoare prelucrarilor clasice . Astfel o prelucrare informatica dispune de date de intrare, care sunt prelucrate dupa algoritm specific in urma caruia rezulta iesirile (Fig . 9 . 4 . )

PRELUCRARI AUTOMATE

Fig . . Schema prelucrarii clasice

Prelucrarile in metoda 3 M se petrece la nivelul domeniului si sunt descrise prin intermediul proceselor specifice, care folosesc la intrare stimuli sau evenimente si la iesire reactii sau rezultate ca in Fig . 9 . 5 .

Fig . . Simbolizarea unei prelucrari in 3M

Modelarea Conceptuala priveste prelucrarile prin prisma unor concepte si formalisme specifice punandu-se in evidenta, la nevoie conflictele si paralelismele .

Formalizarea prelucrarilor se face la nivel general, fara a lua in consideratie restrictiile si solutiile tehnice, informatice sau organizatorice .

Functiile principale ale modelarii conceptuale sunt:

asigura descompunerea proceselor de operatii;

stabileste procesele de prelucrare;

asigura finalitatea proceselor;

indica " actori " ce participa, evenimentele sursa, conditiile de desfasurare asociate si specifice fiecarui proces, functiile operatiilor si rezultatele emise;

descrie succesiunea proceselor si operatiilor in mod abstract, prin intermediul unui formalism grafic specific metodei 3 M;

asigura o descriere de ansamblu la nivel conceptual, asupra functiilor organismului descompuse in domenii, activitati, procese si operatii .

Formalismul de modelare a prelucrarilor

Formalismul de modelare a prelucrarilor se bazeaza pe descrierea si reprezentarea grafica a urmatoarele concepte:

"actor" - este acea componenta activa care: initiaza, receptioneaza si realizeaza prelucrari de date sau documente si este ilustrat grafic printr-un hexagon .

Fig . . Ilustrarea grafica a unui actor

eveniment / rezultat - evenimentul este un flux generat de un "actor " transmis unui domeniu, in timp ce rezultatul este reactia domeniului respectiv la stimulii primiti avand ca destinatie un actor, asa cu este prezentat in Fig . 9 . 7 .

In general rezultatului / evenimentului i se asociaza un mesaj care este o succesiune de informatii structurale ce contribuie la descrierea mai clara a evenimentului sau rezultatului .

Eveniment Rezultat

Fig . . Evenimentul si rezultatul unei prelucrari

operatia - este o descriere a comportamentului unui domeniu in raport cu evenimentele primite din sistem . Orice operatie este declansata ca urmare a oparitiei unui eveniment sau mai multe evenimente sincronizate .

Operatiile pot fi elementare sau complexe .

Operatiile complexe contin mai multe operatii elementare cum ar fi:decizii, reguli de gestiune, actiuni asupra datelor memorate, prelucrarea efectiva a datelor .

Operatiile complexe se termina prin conditii de emisie a rezultatelor, iar grafic operatia este simbolizata de un dreptunghi .

sincronizarea - reprezinta o conditie ce trebuie indeplinita pentru declansarea unei operatii, acestea determinand structurarea proceselor in operatii complexe . Sincronizarea este o expresie logica simpla sau complexa aplicata evenimentelor de intrare participante la operatie .

Operatorii logici utilizati fiind: ( SAU, SI, NOT  si parantezele) . Simbolizarea operatorului de sincronizare este un triunghi cu baza sus .

Simbolizarea folosita pentru descrierea prelucrarilor este data in Fig . 9 . 8 .

Fig . . Simbolul utilizat pemtru descrierea unei operatii complexe

procesele - sunt un ansamblu structurat de operatii complexe consecutive, inlantuite pe baza operatiilor de sincronizare, care au acelasi scop final . Ele sunt elementele constitutive ale activitatilor . Simbolic ele sunt reprezentate prin semne asemanatoare operatiei complexe si arata ca in Fig . 9 . 9

Fig . . Simbol utilizat pentru descrierea procesului

regulile de verificare - au menirea de a asigura respectarea legislatiei si functionarea corecta a prelucrarilor, pentru aceasta trebuie avute in vedere:

descrierea corecta a: actorilor implicati, a evenimentelor, a sincronizarilor, a operatiilor complexe si elementare si a regulilor de emisie a rezultatelor;

detalierea proceselor prin descompunerea acestora in operatii complexe sincronizate;

functionarea repetitiva si fara blocaj in toate cazurile posibile;

simularea functionarii manuale a modelului;

reguli de sintaxa - au in vedere utilizarea corecta a conceptelor folosite de catre metoda 3 M dupa cum urmeaza:

"actorii" emit cel putin un eveniment si primesc cel putin un rezultat;

evenimentul provine de la un actor;

rezultatul provine de la o operatie;

toate rezultatele sunt adresate fie unui actor, fie unei operatii, fie unei sincronizari;

operatia este declansata printr-un eveniment / rezultat sau o sincronizare;

sincronizarea are loc prin cel putin un eveniment sau rezultat asupra carora actioneaza o expresie logica .

Constructia modelului conceptual al prelucrarilor

Pentru realizarea MCP trebuiesc parcurse urmatoarele:

realizarea structurii sistemului in concordanta cu obiectivele, care consta in stabilirea: functiilor, domeniilor, activitatilor, proceselor, operatiilor complexe si elementare .

identificarea "actorilor" si a evenimentelor declansatoare de procese sau operati;

determinarea principalelor procese si operatii complexe;

stabilirea regulilor de emisie a rezultatelor;

verificarea corectitudinii modelului care trebuiesc sa indeplineasca regulile:

regula neintreruptibilitatii operatiilor complexe;

regula omogenitatii in operatiile complexe;

regula nonredondantei operatiilor;

regula nonredondantei evenimentelor si rezultatelor .

Modelarea Conceptuala A Datelor

Functiile modelarii conceptuale a datelor

Modelarea conceptuala a datelor reprezinta o metoda abstracta de reprezentare a tipurilor de date, a legaturilor dintre acestea, a dinamicii acestor legaturi prin intermediul unor concepte specifice cum ar fi: tip entitate, tip relatie, tip proprietate, cardinalitate, chei primare, chei secundare, etc .

In aceasta etapa de realizare a noului sistem intrarile sunt:

descrierile si definitiile conceptuale: intrari, iesiri, algoritmi;

modelul conceptual al prelucrarilor;

modelarea globala a datelor;

Functiile principale ale modelarii conceptuale a datelor constau in:

stabilirea tipurilor de proprietati utilizate;

stabilirea entitatilor specifice sistemului;

stabilirea structurii acestora;

stabilirea cheilor primare si secundare;

stabilirea relatiilor dintre entitati;

Pentru realizarea MCD se pot folosi doua metode:

metoda deductiva - prin care structura de date este stabilita pornind de intrarile si iesirile stabilite in modelul conceptual al definitiilor si descrierilor . Deductiv se poate ajunge la o lista de proprietati care pot fi structurate in entitati si relatii;

metoda inductiva - prin care, pe baza unei analize expertizate si rapide a intrarilor se poate stabile  structura de date necesara .

Problema fundamentala a realizarii MCD o constituie determinarea atributelor strict necesare, care sa asigure prin prelucrare furnizarea tuturor iesirilor . Pentru atingerea acestui scop se pot folosi trei variante:

a)   varianta iesiri - intrari - prin care se analizeaza iesirile si din ele se stabilesc atributele strict necesare obtinerii iesirilor . Multimea atributelor stabilite se impart in : calculate ( C ) si necalculate ( -C ) de unde rezulta :

= U

In urma analizarii algoritmilor de calcul al atributelor se determina operanzii primari de unde rezulta:

= U

b)     varianta intrari - iesiri - foloseste atributele continute de documentele de intrare sau evenimentele de intrare din care se stabilesc atributele asociate modelului, care contin atribute necalculabile:

c)      varianta mixta - care foloseste ca intrari in prelucrare: documentele de intrare, iesirile din sistem si evenimentele si rezultatele furnizate de MCP . Multimea atributelor stabilite va fi descompusa in : calculabile si necalculabile, iar cele calculabile pornind de la algoritmul de calcul se vor stabili operanzii primari, de unde se va stabili:

= U

Indiferent de varianta folosinta, dupa stabilirea atributelor necesare MCD, trebuie avute in vedere urmatoarele reguli:

atributele incluse in nucleul informational nu trebuie sa contina sinonime, omonime sau sa fie redondante;

pentru fiecare atribut trebuie asigurata o descriere completa .

Formalismul de descriere a datelor .

Constituirea conceptuala a structurii de date presupune structurarea multimii de atribute , in entitati si stabilirea relatiilor dintre acestea .

entitatea - este forma abstracta atribuita unui ansamblu de obiecte si fenomene, existente in realitate in mod concret sau abstract si caracterizata de :

identificatorul sau numele entitatii care trebuie sa fie unic, stabilit dupa reguli specifice SGDB;

semantica entitatii asigurata prin multimea atributelor continute ce caracterizeaza obiectul sau fenomenul;

cheia primara de identificare a realizarii sau inregistrarii;

cheia secundara care asigura relatia ei cu alte entitati .

Structurarea in entitati trebuie sa tina cont de urmatoarele reguli:

dimensiunea fizica a entitatii;

multimea atributelor modificate in prelucrari;

specificul prelucrarilor la care este supusa;

reducerea redondantei;

Descrierea unei entitati se face utilizand tabelul Tab . 9 . 2 . :

ENTITATEA:

Tab . . Tabel de descriere a entitatii

atributul este elementul constitutiv al entitatii care contribuie la definirea semanticii entitatii, avand rolul de completare a proprietatilor si eliminarea ambiguitatii .

Caracteristicile principale ale atributului sunt:

identificatorul care este unic in cadrul entitatii si are o lungime, iar regulile de formare a sa sunt specifice SGBD ales;

tipul si lungimea - care indica natura datelor ce vor fi depozitate in el si ce lungime va avea zona de suport destinata atributului exprimata in octeti . Cele mai frecvente tiputi de atribute sunt :

Clasificate dupa cateva criterii, atributele sunt:

dupa modul de calcul:

necalculate;

calculate prin relatie matematica;

tip functie - rezultatul este calculat printr-un subprogram;

dupa stabilitatea in timp:

permanente;

variabile;

de stare

istorice;

dupa conditiile de validare la care sunt supuse:

cu validare simpla;

cu validare compusa;

cu validare locala;

cu validare globala .

dupa structura atributele pot fi:

atribute elementare sau atomice, care nu mai pot fi descompuse;

atribute compuse, care se pot descompune in mai multe atomice;

conditii de validare - reprezinta restrictiile ce trebuie sa le indeplineasca valorile ce urmeaza a fi depozitate in atributul respectiv in timpul procesului de actualizare a BD . Aceste conditii pot fi de tipul amintit mai sus .

Cheia primara - este un atribut elementar sau concatenat ce permite identificarea univoca, fara ambiguitati a unei realizari din entitate nu este duplicabila si nici schimbabila .

Cheia secundara - este un atribut elementar sau compus cu proprietati specifice cheii primare, dar care este folosit ca cheie de rezerva .

Relatia este o proprietate de dependenta dinre doua entitati, care se poate stabili pe baza de cheie sau adresa si care face posibila utilizarea simultana a atributelor celor doua inregistrari cu aceiasi cheie .