Referentialul contabil. Standarde si reglementari contabile ( OMFP 1752 / 2005)

Referentialul contabil. Standarde si reglementari contabile ( OMFP 1752 / 2005)

La nivel mondial reglementarile contabile au in vedere influenta a doua modele: modelul anglo- saxon de contabilitate reprezentat de Standardele Internationale de Contabilitate si modelul francez de contabilitate, model pe care l-a adoptat si tara noastra prin OMFP 1752 din 30 noiembrie 2005 cu aplicabilitate incepand cu 1 ianuarie 2006. Acest model are la baza reglementarile contabile conforme cu Directivele Comunitatilor Economice Europene.

Contabilitatea in conditiile aplicarii Standardelor se bazeaza pe un puternic cadru conceptual, judecatile contabile fiind formulate tinand cont de actiunea unor principii care trebuie aplicate in contextul intocmirii situatiilor financiare.

Sistemul contabil american este un sistem monist deoarece datele contabilitatii de gestiune iriga unele structuri ale contabilitatii financiare. De altfel acest sistem are ca principale obiective gestiunea intreprinderii si informarea investitorilor. Pentru a raspunde primului obiectiv sistemul american este unul de tip analitic ceea ce se traduce prin interesul prioritar care se manifesta pentru elementele constitutive ale intreprinderii, in detrimentul abordarii globale, care priveste intreprinderea ca un tot vizavi de mediul extern - abordare care este specifica unor tari europene in special Franta.

In timp ce in Franta exista tendinta de a pune accent pe deciziile strategice sau tactice globale pentru a permite intreprinderii sa realizeze profituri si sa asigure dezvoltarea, in SUA este predominanta inclinatia responsabililor de a analiza informatiile furnizate de contabilitatea de gestiune in vederea maririi functionalitatii si rentabilitatii diferitelor activitati ale intreprinderii.

Cele doua modele (anglo-saxon si francez) trateaza problemele legate de contabilitatea stocurilor in mod diferit.

IAS 2 Stocuri clarifica aspecte cu privire la evaluarea stocurilor, modalitatile de determinare a bazelor de evaluare si informatiile referitoare la stocuri ce trebuie prezentate in situatiile financiare.

Obiectivul standardului este acela de a descrie tratamentul contabil pentru stocuri in sistemul costului istoric oferind comentarii practice referitoare la determinarea sau cuantificarea costului, contabilizarea sa ulterioara la cheltuieli, inclusiv a oricarei deprecieri pana la nivelul valorii nete de realizat. De asemenea standardul prezinta modalitati de determinare a marimii costurilor de contabilizat in activ si de amanare a acestor costuri pana la contabilizarea veniturilor corespunzatoare, adica realizarea conectarii cheltuielilor cu veniturile ( conform Cadrului general pentru intocmirea si prezentarea situatiilor financiare, paragraful 95 ce implica recunoasterea simultana sau combinata a veniturilor si cheltuielilor care rezulta direct si concomitent din aceeasi tranzactie sau alte evenimente).

Standardul trateaza evaluarea si contabilizarea stocurilor respectiv determinarea valorii la care stocurile se inregistreaza la categoria activelor, ca active curente recunoscute in situatiile financiare, valoare ce va fi raportata pana in momentul realizarii acestora ca venit din vanzari. Ca atare, standardul vizeaza evaluarea stocurilor in bilant, precizand care sunt cheltuielile ce vor fi luate in considerare pentru calculul costului acestora, fixand astfel reguli de evaluare la inchiderea exercitiului.

Potrivit IAS 2 stocurile sunt active:

- detinute pentru a fi vandute pe parcursul desfasurarii normale a activitatii.

- in curs de productie in vederea vanzarii in aceleasi conditii ca mai sus sau

- sub forma de materii prime, materiale si alte consumabile ce urmeaza a fi folosite in procesul de productie sau pentru prestarea de servicii.

Aceasta definitie nu tine cont de natura elementului considerat, ci de destinatia acestuia care este puternic influentata de activitatea intreprinderii care detine bunurile.

Dupa natura lor, de obicei sunt delimitate patru categorii de stocuri:

- marfurile cumparate si revandute fara nici o transformare.

- materiale si furnituri care intra in productia de bunuri fabricate.

- produsele finite, obiecte fabricate de intreprindere.

- lucrarile in curs de executie, produse sau servicii care au atins stadiul intermediar de fabricatie.

Conform standardului stocurile sunt recunoscute ca si active deoarece acestea au incorporat beneficii economice viitoare.

Beneficiile economice viitoare reprezinta potentialul stocurilor de a contribui direct sau

indirect la fluxul de numerar si echivalentele in numerar catre intreprindere .                 

Potrivit IAS 2, stocurile reprezinta active, respectiv active de natura activelor curente. Un activ este un activ curent cand se asteapta ca in perioada urmatoare acesta sa fie realizat, adica urmeaza sa fie vandut sau consumat in cursul normal al ciclului de exploatare ( conform paragrafului 57 din IAS 1 Prezentarea situatiilor financiare).

Standardul precizeaza si modalitatile de evaluare a stocurilor la sfarsitul exercitiului, respectiv, la costul lor determinat la evaluarea initiala sau la valoarea realizabila neta cand stocurile inregistreaza deprecieri si costul lor se diminueaza pana la aceasta valoare, valoare ce se determina prin aplicarea principiului potrivit caruia activele nu trebuie reflectate in bilant la o valoare mai mare decat valoarea ce se poate obtine prin utilizarea sau vanzarea lor.

In campul de aplicabilitate al IAS 2 sunt cuprinse acele stocuri ce nu fac obiectul excluderii de sub incidenta acestui standard realizand o delimitare stricta a elementelor de stocuri si gruparea acestora in doua categorii:

stocuri propriu-zise

productia in curs de executie, ce nu intra sub incidenta IAS 11 - Contracte de constructii

Standardul se aplica in contabilitatea stocurilor, in situatiile financiare , in conditiile utilizarii costului istoric, la toate tipurile de stocuri, delimitate in functie de natura activitatii intreprinderii cu exceptia urmatoarelor categorii de stocuri :

productia in curs de executie obtinuta in cadrul contractelor de constructie, incluzand si contractele de prestari de servicii direct legate de acestea.

instrumentele financiare

stocuri de produse agricole, forestiere, minereuri si productie agricola care apartin producatorilor in cazul in care sunt evaluate la valoarea realizabila neta pe baza unor practici bine stabilite in anumite sectoare.

active biologice aferente activitatii agricole (IAS 41- Agricultura)

Ca o comparatie intre modelul anglo-saxon de contabilitate reprezentat prin Standarde, reglementarile conforme cu Directivele Europene sunt mai riguroase decat cele din tarile anglo-saxone unde acestea sunt mult mai flexibile. Prezentele reglementari prevad formatul si continutul situatiilor financiare anuale, principiile contabile si regulile de evaluare, precum si regulile de intocmire, aprobare, auditare si publicare a situatiilor financiare anuale.

Conform reglementarilor contabile romanesti activele si implicit stocurile sunt incluse in categoria activelor circulante.

In tara noastra un activ este recunoscut ca activ circulant atunci cand:

- este achizitionat sau produs pentru consum propriu sau in scopul comercializarii si se asteapta sa fie realizat in termen de 12 luni de la data bilantului.

- este reprezentat de creante aferente ciclului de exploatare.

- este reprezentat de trezorerie sau echivalente de trezorerie a caror utilizare nu

este restrictionata.

Reglementarile contabile conforme cu Directivele includ in categoria activelor circulante:

stocuri, inclusiv valoarea serviciilor prestate pentru care nu a fost intocmita factura.

creante.

investitii pe termen scurt.

casa si conturi la banci.

Evaluarea activelor circulante conform reglementarilor din Romania se realizeaza la costul de achizitie sau la costul de productie al bunurilor.

Ajustarile de valoare se fac pentru activele circulante in vederea prezentarii lor la cea mai mica valoare de piata sau in circumstante speciale la o alta valoare minima atribuibila acestora la data bilantului.

Potrivit reglementarilor, costul stocurilor trebuie sa cuprinda toate costurile aferente achizitiei si prelucrarii, precum si alte costuri suportate pentru a aduce stocurile in forma si in locul in care se gasesc. In categoria alte costuri sunt incluse: cheltuieli de transport-aprovizionare si alte cheltuieli accesorii necesare pentru punerea in stare de utilizare sau intrarea in gestiune a bunului. Pentru stocurile obtinute din procesul de productie costul acestora include toate cheltuielile de prelucrare.

In functie de specificul activitatii pentru determinarea costului reglementarile contabile prezinta doua metode: metoda costului standard in activitatea de productie sau metoda pretului cu amanuntul in comertul cu amanuntul.

Contabilitatea stocurilor din tara noastra se tine cantitativ si valoric sau numai valoric prin folosirea inventarului permanent si a inventarului intermitent.

Modelul de contabilitate a stocurilor din Romania adoptat in cadrul reformei este conceput din nevoia de a asigura in primul rand , printr-un sistem standardizat obligatoriu, evidenta si controlul integritatii stocurilor.