Analiza financiara pe baza bilantului financiar (patrimonial)

Analiza financiara clasica urmareńte in primul rand structura financiara a intreprinderii, respectiv proporšia in care sursele financiare proprii - existente ńi potenšiale - pot sa acopere obligašiile financiare totale, potrivit scadenšelor contractuale.

In acest sens, pe baza bilanšului financiar se analizeaza solvabilitatea ńi lichiditatea intreprinderii, ca masura a viabilitašii economice ńi financiare a acesteia.

Solvabilitatea

Se spune ca o intreprindere este solvabila atunci cand poate sa-ńi achite toate obligašiile prin lichidarea tuturor activelor sale, adica in situašia in care se opreńte exploatarea curenta ńi toate activele sunt puse in vanzare.

Solvabilitatea depinde de:

F    valoarea pe care activele o prezinta in momentul lichidarii;

F    dimensiunea datoriilor angajate de intreprindere.

Astfel, se pune intrebarea daca, intr-o situašie de lichidare, activele intreprinderii vor putea fi vandute la valoarea lor contabila sau sub aceasta valoare. In general, a doua situašie este mai frecventa, ceea ce face ca nivelul capitalurilor proprii sa trebuiasca diminuate din cauza diferenšei (in minus) dintre valoarea de vanzare ńi cea contabila. Daca se produce o asemenea situašie, creanšierii ińi vor putea recupera numai o parte din creanšele pe care le dešin asupra intreprinderii, ceea ce inseamna ca vor fi confruntaši cu o pierdere de capital.

In consecinša, solvabilitatea unei intreprinderi depinde de importanša capitalurilor proprii, privite prin optica situašiei de lichidare, comparativ cu totalul obligašiilor de plata contractate de aceasta ńi tinand seama de riscurile pe care le prezinta orice activitate productiva.

Avand in vedere aceste considerente, analiza financiara clasica a stabilit ca pentru supraviešuirea intreprinderii poate fi definita urmatoarea regula generala:

Intreprinderea trebuie sa-ńi menšina permanent "o marja de securitate" intre resursele ńi utilizarile cu aceeańi durata, pentru a putea acoperi riscurile inerente ce apar in activitate (deprecierea stocurilor, neplata obligašiilor din partea unui client, scaderea vanzarilor, o reducere substanšiala a capitalurilor proprii cauzata de un deficit de exploatare).

Respectarea acestei reguli se traduce in bilanš prin urmatoarele concepte:

menšinerea unui fond de rulment pozitiv degajat in partea de jos a bilanšului, respectiv Fondul de rulment obšinut in ciclul de exploatare. Acest FR are rolul de a proteja pe creanšieri de orice variašii ale lichiditašii activului circulant (vanzarile de stocuri ce pot sa-ńi scada valoarea, plata clienšilor, ce poate fi ceruta in avans dau decalata etc.), variašii care ar putea impiedica intreprinderea sa-ńi onoreze datoriile scadente (credite bancare, datorii catre furnizori, catre Stat etc.;

menšinerea unei marje de securitate intre totalul activelor ńi totalul pasivelor exigibile, care se poate analiza in trei feluri:

prin conceptul Fondul de Rulment Propriu, definit ca diferenša dintre activul cu durata mai mica de un an minus totalul pasivului exigibil (sau Fondul de Rulment total minus datoriile cu scadenše mai mari de un an);

prin utilizarea indicatorului activ net (sau situašia neta), definit ca diferenša dintre total activ ńi total pasiv exigibil (adica total datorii), ceea ce pun, de fapt, in evidenša ansamblul fondurilor proprii ale intreprinderii;

printr-o rata de analizeaza raportul dintre activul net ńi totalul datoriilor intreprinderii.

Proiect: Cum sa treci de capcanele proiectelor SAPARD - un proiect de valoare mica Proiect: Compania Aplast - produsele companiei Aplast

Lichiditatea

O intreprindere este considerata in situašie de lipsa de lichiditate cand nu poate sa faca faša scadenšelor de plata pentru datoriile pe care ńi le-a asumat faša de creanšieri, furnizori etc.

Pentru a face o analiza a pozišiei intreprinderii din punct de vedere al lichiditašii este, deci, necesara ordonarea activelor ńi datoriilor potrivit duratelor ńi, respectiv, scadenšelor lor, care sa šina seama de variašia trezoreriei pe termen scurt, adica sa poata raspunde la intrebari de genul: in ce interval de timp va trebui sa plateasca (scadenša) o anumita suma, cand ńi in ce condišii va putea sa transforme (vanda) un activ pentru a obšine resursele financiare de care are nevoie la un anumit moment ń.a.

Pentru a face faša scadenšelor sale, o intreprindere are doua cai de acšiune: fie sa dispuna de resursele sale deja existente (active lichide), fie sa incerce sa obšina noi credite. Aceste noi credite vor implica, de asemenea, necesitatea de plata a altor obligašii - rambursarea ńi dobanda pentru aceste noi credite - ceea ce va crea necesitatea de a dispune de noi resurse.

Lipsa de lichiditate decurge din faptul ca durata utilizarilor este mai mare decat cea a resurselor. In acest sens, daca o investišie se dovedeńte nerentabila - sau cu o rentabilitate insuficienta pentru a acoperi scadenšele de plata - intreprinderea este confruntata cu riscul de ilichiditate. La nivelul ciclului de exploatare, daca rotašia stocurilor este mai lenta decat sursele care le finanšeaza (de obicei, creditele furnizor), intreprinderea se poate confrunta cu imposibilitatea de a-ńi plati datoriile scadente.

O intreprindere solvabila (totalul datoriilor sunt acoperite cu ansablul activelor firmei) poate sa fie in ilichiditate; invers, o intreprindere insolvabila, poate sa fie, la un anumit moment, lichida.

Lichiditatea este un fel de masura a vitezei de rotašie a activului, in comparašie cu viteza de rotašie a pasivului.

In general, potrivit legislašiei din fiecare šara, o intreprindere nu "depune: imediat bilanšul (adica nu este declarata falita) cand se constata ca nu poate face faša la un anumit moment, plašilor scadente, dar ea este obligata sa-ńi gaseasca noi surse de finanšare - care, fiindu-i cunoscuta situašia - pot fi foarte costisitoare.

Se va spune ca un bilanš este lichid cand, pentru fiecare scadenša, durata resurselor este mai mare decat cea a utilizarilor.

Daca, pentru o scadenša data, valoarea activelor cumulate este mai mica decat a pasivelor cumulate, aceasta va insemna ca intreprinderea nu va putea face faša angajamentelor pe care ńi le-a asumat, cu excepšia cazului cand ińi va procura noi resurse de finanšare.

In analiza lichiditašii se disting doua tipuri de situašii, pe baza observarii paršii de jos a bilanšului (ce pune in evidenša ciclul de exploatare) ńi a paršii de sus (privind ciclurile de investišii ńi de finanšare).

6.1. Pentru partea de jos a bilantului, se vor calcula urmatoarele rate:

a)      Rata lichiditatii generale (sau globale) = Rlg

Acest raport permite sa se verifice daca toate activele cu durata sub un an pot sa acopere pasivele cu scadenše sub un an, adica daca acestea pot fi platite la termenul convenit.

b)      Rata lichiditatii reduse

Rata lichiditatii reduse (Rlr) sau rata de trezorerie exprima lichiditatea intreprinderii, insa excluzand stocurile din analiza. Un astfel de demers are explicašia in faptul ca nivelul stocurilor necesare desfańurarii in condišii normale a ciclului de exploatare ramane aproape constant - daca profilul activitašii, volumul producšiei etc. nu se modifica - deoarece intrarile de materii prime, materiale ń.a. vor trebui sa compenseze ieńirile, nivelul stocurilor fiind cvasi neschimbat. In aceste condišii, stocurile reprezinta o imobilizare ce poate fi asimilata cu imobilizarile permanente ńi, de aceea, sunt excluse din calculul lichiditašii.

c)       Rata lichiditatii imediate

Rata lichiditatii imediate (Rli) determina posibilitatea de a acoperi datoriile pe termen scurt cu cele mai lichide active de care dispune intreprinderea. Aceasta rata se calculeaza:

6.2. Lichiditatea partii de sus a bilantului este fundamentata pe activitatea de investitii si pe cea de finantare

Rate ce definesc capacitatea de rambursare, cele mai des utilizate fiind:

Acest raport arata capacitatea intreprinderii de a-ńi rambursa datoriile pe termen mediu prin capacitatea sa de autofinanšare. In general, daca acest raport este mai mare decat 3 ani, inseamna ca intreprinderea s-a indatorat mai mult decat va obšine venituri din care sa poata rambursa aceste imprumuturi.

Acest raport exprima ponderea scadenšelor anuale ale datoriilor la termen in veniturile intreprinderii. O rata mai mare de 50% artata, in general, un exces de indatorare in comparašie cu capacitatea de autofinanšare (CAF) a intreprinderii, daca aceasta trebuie sa aloce o mare parte din CAF rambursarii imprumuturilor contractate pentru a finanša proiectele de investišii pe care le-a pus in funcšiune.

Rate care sa masoare autonomia financiara a intreprinderii:

Coeficienši de indatorare globala, care iau in considerare totalitatea datoriilor - pe termen lung, mediu ńi scurt - pe care le-a contractat intreprinderea:

  ńi

Coeficienši de indatorare la termen, care iau in considerare numai datoriile pe termen mediu sau lung contractate de intreprindere

  ńi

Daca indatorarea, fie cea totala, fie numai cea pe termen mediu ńi lung, depańesc limitele prezentate mai sus, analińtii financiari - intre aceńtia numarandu-se, in primul rand, cei la care intreprinderea apeleaza pentru a se imprumuta - considera ca povara datoriei asupra firmei este prea mare, iar aceasta nu va fi capabila sa-ńi plateasca, in condišiile convenite prin contractul de imprumut, obligašiile pe care ńi le-a asumat.