Home - qdidactic.com
Didactica si proiecte didacticeBani si dezvoltarea cariereiStiinta  si proiecte tehniceIstorie si biografiiSanatate si medicinaDezvoltare personala
referate baniLucreaza pentru ceea ce vei deveni, nu pentru ceea ce vei aduna - Elbert Hubbard





Afaceri Agricultura Comunicare Constructii Contabilitate Contracte
Economie Finante Management Marketing Transporturi


Contabilitate


Qdidactic » bani & cariera » contabilitate
Analiza financiara pe baza bilantului financiar (patrimonial)



Analiza financiara pe baza bilantului financiar (patrimonial)



Analiza financiara clasica urmareñte in primul rand structura financiara a intreprinderii, respectiv proporðia in care sursele financiare proprii - existente ñi potenðiale - pot sa acopere obligaðiile financiare totale, potrivit scadenðelor contractuale.


In acest sens, pe baza bilanðului financiar se analizeaza solvabilitatea ñi lichiditatea intreprinderii, ca masura a viabilitaðii economice ñi financiare a acesteia.


Solvabilitatea


Se spune ca o intreprindere este solvabila atunci cand poate sa-ñi achite toate obligaðiile prin lichidarea tuturor activelor sale, adica in situaðia in care se opreñte exploatarea curenta ñi toate activele sunt puse in vanzare.


Solvabilitatea depinde de:


F    valoarea pe care activele o prezinta in momentul lichidarii;


F    dimensiunea datoriilor angajate de intreprindere.


Astfel, se pune intrebarea daca, intr-o situaðie de lichidare, activele intreprinderii vor putea fi vandute la valoarea lor contabila sau sub aceasta valoare. In general, a doua situaðie este mai frecventa, ceea ce face ca nivelul capitalurilor proprii sa trebuiasca diminuate din cauza diferenðei (in minus) dintre valoarea de vanzare ñi cea contabila. Daca se produce o asemenea situaðie, creanðierii iñi vor putea recupera numai o parte din creanðele pe care le deðin asupra intreprinderii, ceea ce inseamna ca vor fi confruntaði cu o pierdere de capital.




In consecinða, solvabilitatea unei intreprinderi depinde de importanða capitalurilor proprii, privite prin optica situaðiei de lichidare, comparativ cu totalul obligaðiilor de plata contractate de aceasta ñi tinand seama de riscurile pe care le prezinta orice activitate productiva.


Avand in vedere aceste considerente, analiza financiara clasica a stabilit ca pentru supravieðuirea intreprinderii poate fi definita urmatoarea regula generala:


Intreprinderea trebuie sa-ñi menðina permanent "o marja de securitate" intre resursele ñi utilizarile cu aceeañi durata, pentru a putea acoperi riscurile inerente ce apar in activitate (deprecierea stocurilor, neplata obligaðiilor din partea unui client, scaderea vanzarilor, o reducere substanðiala a capitalurilor proprii cauzata de un deficit de exploatare).


Respectarea acestei reguli se traduce in bilanð prin urmatoarele concepte:


menðinerea unui fond de rulment pozitiv degajat in partea de jos a bilanðului, respectiv Fondul de rulment obðinut in ciclul de exploatare. Acest FR are rolul de a proteja pe creanðieri de orice variaðii ale lichiditaðii activului circulant (vanzarile de stocuri ce pot sa-ñi scada valoarea, plata clienðilor, ce poate fi ceruta in avans dau decalata etc.), variaðii care ar putea impiedica intreprinderea sa-ñi onoreze datoriile scadente (credite bancare, datorii catre furnizori, catre Stat etc.;


menðinerea unei marje de securitate intre totalul activelor ñi totalul pasivelor exigibile, care se poate analiza in trei feluri:


prin conceptul Fondul de Rulment Propriu, definit ca diferenða dintre activul cu durata mai mica de un an minus totalul pasivului exigibil (sau Fondul de Rulment total minus datoriile cu scadenðe mai mari de un an);


prin utilizarea indicatorului activ net (sau situaðia neta), definit ca diferenða dintre total activ ñi total pasiv exigibil (adica total datorii), ceea ce pun, de fapt, in evidenða ansamblul fondurilor proprii ale intreprinderii;


printr-o rata de analizeaza raportul dintre activul net ñi totalul datoriilor intreprinderii.



Lichiditatea


O intreprindere este considerata in situaðie de lipsa de lichiditate cand nu poate sa faca faða scadenðelor de plata pentru datoriile pe care ñi le-a asumat faða de creanðieri, furnizori etc.


Pentru a face o analiza a poziðiei intreprinderii din punct de vedere al lichiditaðii este, deci, necesara ordonarea activelor ñi datoriilor potrivit duratelor ñi, respectiv, scadenðelor lor, care sa ðina seama de variaðia trezoreriei pe termen scurt, adica sa poata raspunde la intrebari de genul: in ce interval de timp va trebui sa plateasca (scadenða) o anumita suma, cand ñi in ce condiðii va putea sa transforme (vanda) un activ pentru a obðine resursele financiare de care are nevoie la un anumit moment ñ.a.


Pentru a face faða scadenðelor sale, o intreprindere are doua cai de acðiune: fie sa dispuna de resursele sale deja existente (active lichide), fie sa incerce sa obðina noi credite. Aceste noi credite vor implica, de asemenea, necesitatea de plata a altor obligaðii - rambursarea ñi dobanda pentru aceste noi credite - ceea ce va crea necesitatea de a dispune de noi resurse.


Lipsa de lichiditate decurge din faptul ca durata utilizarilor este mai mare decat cea a resurselor. In acest sens, daca o investiðie se dovedeñte nerentabila - sau cu o rentabilitate insuficienta pentru a acoperi scadenðele de plata - intreprinderea este confruntata cu riscul de ilichiditate. La nivelul ciclului de exploatare, daca rotaðia stocurilor este mai lenta decat sursele care le finanðeaza (de obicei, creditele furnizor), intreprinderea se poate confrunta cu imposibilitatea de a-ñi plati datoriile scadente.


O intreprindere solvabila (totalul datoriilor sunt acoperite cu ansablul activelor firmei) poate sa fie in ilichiditate; invers, o intreprindere insolvabila, poate sa fie, la un anumit moment, lichida.


Lichiditatea este un fel de masura a vitezei de rotaðie a activului, in comparaðie cu viteza de rotaðie a pasivului.


In general, potrivit legislaðiei din fiecare ðara, o intreprindere nu "depune: imediat bilanðul (adica nu este declarata falita) cand se constata ca nu poate face faða la un anumit moment, plaðilor scadente, dar ea este obligata sa-ñi gaseasca noi surse de finanðare - care, fiindu-i cunoscuta situaðia - pot fi foarte costisitoare.


Se va spune ca un bilanð este lichid cand, pentru fiecare scadenða, durata resurselor este mai mare decat cea a utilizarilor.


Daca, pentru o scadenða data, valoarea activelor cumulate este mai mica decat a pasivelor cumulate, aceasta va insemna ca intreprinderea nu va putea face faða angajamentelor pe care ñi le-a asumat, cu excepðia cazului cand iñi va procura noi resurse de finanðare.


In analiza lichiditaðii se disting doua tipuri de situaðii, pe baza observarii parðii de jos a bilanðului (ce pune in evidenða ciclul de exploatare) ñi a parðii de sus (privind ciclurile de investiðii ñi de finanðare).


6.1. Pentru partea de jos a bilantului, se vor calcula urmatoarele rate:


a)      Rata lichiditatii generale (sau globale) = Rlg



Acest raport permite sa se verifice daca toate activele cu durata sub un an pot sa acopere pasivele cu scadenðe sub un an, adica daca acestea pot fi platite la termenul convenit.


b)      Rata lichiditatii reduse


Rata lichiditatii reduse (Rlr) sau rata de trezorerie exprima lichiditatea intreprinderii, insa excluzand stocurile din analiza. Un astfel de demers are explicaðia in faptul ca nivelul stocurilor necesare desfañurarii in condiðii normale a ciclului de exploatare ramane aproape constant - daca profilul activitaðii, volumul producðiei etc. nu se modifica - deoarece intrarile de materii prime, materiale ñ.a. vor trebui sa compenseze ieñirile, nivelul stocurilor fiind cvasi neschimbat. In aceste condiðii, stocurile reprezinta o imobilizare ce poate fi asimilata cu imobilizarile permanente ñi, de aceea, sunt excluse din calculul lichiditaðii.



c)       Rata lichiditatii imediate


Rata lichiditatii imediate (Rli) determina posibilitatea de a acoperi datoriile pe termen scurt cu cele mai lichide active de care dispune intreprinderea. Aceasta rata se calculeaza:



6.2. Lichiditatea partii de sus a bilantului este fundamentata pe activitatea de investitii si pe cea de finantare


Rate ce definesc capacitatea de rambursare, cele mai des utilizate fiind:



Acest raport arata capacitatea intreprinderii de a-ñi rambursa datoriile pe termen mediu prin capacitatea sa de autofinanðare. In general, daca acest raport este mai mare decat 3 ani, inseamna ca intreprinderea s-a indatorat mai mult decat va obðine venituri din care sa poata rambursa aceste imprumuturi.



Acest raport exprima ponderea scadenðelor anuale ale datoriilor la termen in veniturile intreprinderii. O rata mai mare de 50% artata, in general, un exces de indatorare in comparaðie cu capacitatea de autofinanðare (CAF) a intreprinderii, daca aceasta trebuie sa aloce o mare parte din CAF rambursarii imprumuturilor contractate pentru a finanða proiectele de investiðii pe care le-a pus in funcðiune.


Rate care sa masoare autonomia financiara a intreprinderii:


Coeficienði de indatorare globala, care iau in considerare totalitatea datoriilor - pe termen lung, mediu ñi scurt - pe care le-a contractat intreprinderea:


  ñi


Coeficienði de indatorare la termen, care iau in considerare numai datoriile pe termen mediu sau lung contractate de intreprindere


  ñi


Daca indatorarea, fie cea totala, fie numai cea pe termen mediu ñi lung, depañesc limitele prezentate mai sus, analiñtii financiari - intre aceñtia numarandu-se, in primul rand, cei la care intreprinderea apeleaza pentru a se imprumuta - considera ca povara datoriei asupra firmei este prea mare, iar aceasta nu va fi capabila sa-ñi plateasca, in condiðiile convenite prin contractul de imprumut, obligaðiile pe care ñi le-a asumat.





Contact |- ia legatura cu noi -| contact
Adauga document |- pune-ti documente online -| adauga-document
Termeni & conditii de utilizare |- politica de cookies si de confidentialitate -| termeni
Copyright © |- 2025 - Toate drepturile rezervate -| copyright