Finantarea ciclului de exploatare

Finantarea ciclului de exploatare

1. Continutul deciziei de finantare a ciclului de exploatare

Obiectivul acestei decizii il constituie selectia si mobilizarea operativa a surselor de capital circulant la costul cel mai redus al procurarii acestora si in conditii de reducere a riscului. Decizia de finantare a ciclului de exploatare da finalitate intregii gestiuni a capitalului circulant, respectiv echilibrul ce trebuie asigurat intre nevoia de finantare a activelor circulante si sursele de finantare a acesteia. Sursele de finantare ale unui agent economic reprezinta premisa fiecarei activitati, fiind grupate dupa provenienta in: surse proprii, surse atrase si surse imprumutate. Apelarea la aceste surse se va face in conditii de armonizare a relatiei rentabilitate - lichiditate si de diminuare a riscului.

Sursele proprii se constituie ca cea mai sigura sursa de finantare, determinand autonomie financiara si eliminand riscul retragerii fortuite a capitalurilor. Sursele atrase (datoriile de exploatare) au o evolutie dependenta de caracteristicile ciclului de exploatare, care determina atat marimea datoriilor de exploatare cat si durata lor de exigibilitate. Sursele imprumutate prezinta principalul avantaj al mobilitatii lor pentru a amortiza diferenta continuu fluctuanta dintre necesarul de finantare si sursele proprii si atrase de mijloace circulante.

O decizie optima de finantare a ciclului de exploatare poate fi aceea care echilibreaza relatia contradictorie dintre cresterea autonomiei financiare prin folosirea surselor proprii si necesitatea apelarii la surse mobile de capitaluri care sa acopere nevoile temporare si sa vina in completarea surselor proprii.Aceasta folosire este insotita de o rigiditate in finantarea nevoilor mai mari decat cele minime si permanente. Apelarea la sursele imprumutate este insotita de o intensificare a controlului bancar in legatura cu utilizarea creditelor si garantia rambursarii lor

Avand in vedere cele mentionate rezulta ca decizia de finantare a ciclului de exploatare este complexa, iar criteriul de optim trebuie sa ia in considerare realizarea obiectivelor financiare de rentabilitate, lichiditate si diminuare a riscului.

2. Sursele  proprii, atrase si imprumutate

a)     Sursele proprii

Surplusul de surse permanente degajat din finantarea pe termen lung a necesitatilor permanente il constituie fondul de rulment. Luand in considerare ca termenii de determinare a fondului de rulment sunt variabili pentru perioadele urmatoare si fondul de rulment va inregistra de asemenea variatii. Aceste variatii vor fi determinate de diferenta dintre fluxurile financiare din partea superioara a bilantului cum ar fi : cresterea de capital; contractari de noi imprumuturi pe termen mediu si lung; profituri nerepartizate; provizioane constituite; rezerve reglementate; rambursari de imprumuturi . In aceste conditii previziunea fondului de rulment va face apel la rezultatele tabloului de finantare.

In functie de previziunile bugetului investitiilor si ale bugetelor exploatarii se poate  aprecia marimea fondului de rulment pentru exercitiul financiar urmator . Afectarea unei parti a capitalurilor permanente pentru acoperirea nevoilor ciclice este motivata de caracterul continuu reinnoibil al stocurilor si creantelor care fac parte din aceste active temporare a necesitate permanenta de capitaluri banesti.

b) Sursele atrase (datoriile de exploatare)

Fondul de rulment nu este si nici nu poate fi singura sursa de finantare a activelor circulante. Astfel trebuie avut in vedere ca anumite decalaje de incasari sunt compensate de anumite decalaje de plati care pot fi favorabile intreprinderii.

Pana la scadenta lor, datoriile intreprinderii catre terti reprezinta surse atrase de capital pentru finantarea activelor circulante .Fiind surse gratuite de capital ,o gestiune eficienta a acestora presupune un volum al decalajelor de plati mai mari decat al decalajelor de incasari. Sursele atrase de capital circulant mai sunt denumite si pasive stabile, respectiv datorii ale intreprinderii catre terti, minime si atrase pe o perioada de timp permanenta ca urmare a reinnoirii continue a acestora. In marime efectiva acestea se evalueaza la nivelul soldurilor datoriilor de exploatare din bilant, iar ca marimi previzionate sunt estimate in principal dupa doua metode: metoda analitica si metoda sintetica .

Metoda analitica se foloseste pentru estimarea surselor atrase din datorii cu termene fixe de plata si cu solduri crescatoare pana in momentul platii acestora fiind grupate in doua categorii:

- PS-1 (pasive stabile -1), referindu-se la datorii cu salariile, impozite, taxe, contributii si energia.

- PS-1 (pasive stabile -1) se previzioneaza dupa metoda insumarii soldurilor zilnice care necesita parcurgerea mai multor etape cu urmeaza:

a)     Alegerea trimestrului cu activitate minima, intrucat pasivele stabile calculate pentru acest trimestru se vor regasi si in cadrul celorlalte trimestre.

b)     Determinarea datoriilor zilnice care se realizeaza prin impartirea datoriilor cu termene fixe de plata la nivel de trimestru, la numar de zile.

c)      Determinarea soldurilor la inceputul unei luni din trimestrul de activitate minima. Acest sold se determina prin: datoriile medii zilnice x numarul de zile de la data ultimei plati din luna precedenta si inceputul lunii in curs

d)     Calculul soldurilor din fiecare zi a lunii astfel : soldul de la inceputul lunii + datoriile zilnice - platile efectuate in zilele in care aceste datorii devin scadente

e)     Insumarea soldurilor din fiecare zi pentru toate categoriile de datorii cu termene fixe de plata.

f)      Alegerea soldului zilnic total cel mai mic din luna de calcul. Acest sold reprezinta nivelul previzionat constant al PS-1 din fiecare trimestru al anului previzionat .

Metoda sintetica se foloseste pentru previzionarea surselor atrase din cadrul celorlalte decalaje de plati care nu au termene fixe de plata si care au un sold variabil pe parcursul unei luni de zile. Aceste datorii sunt grupate in categoria PS-2 si se refera la datoriile fata de furnizorii de materii prime, materiale, piese de schimb, combustibili etc. PS-2 se previzioneaza dupa aceasta metoda in functie de nivelul trimestrial total al acestor datorii si durata medie a decalajelor de plati. Este de fapt o estimare in functie de durata de rotatie a acestor pasive.

A_t = aprovizionari trimestriale totale

D_p = durata medie a decalajelor de plati

Totalul surselor atrase se obtine prin insumarea PS-1 determinate prin metoda analitica si PS-2 determinate prin metoda sintetica

c) Sursele imprumutate

Pentru compensarea surselor proprii si atrase intreprinderea apeleaza la credite bancare de trezorerie sau de scont. Acestea au rol de amortizor intre cresterea sau scaderea nevoii de capital circulant si diminuarea sau majorarea surselor proprii si atrase. Aceste oscilatii se vor reflecta in marimea soldului creditelor bancare, care fata de perioada anterioara poate fi: diminuat prin excedentul de trezorerie sau majorat prin credite noi pentru acoperirea deficitului de trezorerie rezultat la sfarsitul perioadei precedente. Majorarea soldurilor creditelor bancare poate fi efectuata pana la o anumita limita: cea a unui plafon stabilit de banca in relatiile sale contractuale cu intreprinderea

Deficitul de trezorerie constituie nivelul noilor credite pe care o intreprindere la va solicita in trimestrul respectiv peste cele aflate in sold in trimestrul anterior. Excedentul de trezorerie constituie volumul creditelor care urmeaza a se rambursa in trimestrul urmator. Soldul creditelor bancare la inceputul trimestrului I este preluat din bilantul contabil la incheierea exercitiului anterior, iar la inceputul trimestrelor urmatoare este influentat pozitiv cu deficitul de trezorerie din trimestrul anterior, si negativ prin excedentul de trezorerie