Metode si procedee de contabilitate de gestiune si calculatie a costurilor

1. Metode de contabilitate si calculatie a costurilor

(concepte si trasaturi generale)

Definirea acestei notiuni este strans legata de forma si continutul organizarii calculatiei costurilor deoarece metodele de calculare a costurilor exprima modul de organizare a colectarii cheltuielilor de productie si ale determinarii costului unitar pe produs.

Metoda, in sens general, dupa DEX, " . este modul sistematic de cercetare, de cunoastere si de transformare a realitatii obiective"[5].

Metoda reprezinta astfel modalitatea de interpretare a fenomenelor economice cuprinse in obiectul de studiu al unei discipline.

Organizarea calculatiei costurilor presupune imbinarea metodelor, procedeelor, surselor materiale si financiare pentru realizarea obiectivelor formarii calculatiei, ale analizei si ale controlului costurilor.

Delimitarea unei metode de calculatie fata de o alta metoda de calculatie se realizeaza prin caracteristicile procesului tehnologic, tehnica si tehnologia de care dispune o intreprindere etc.

Metodele de calculatie a costurilor, in functie de "scopul si obiectivele" urmarite, pot fi clasificate in:

Metode clasice de calculatie a costurilor, care au fost utilizate de-a lungul vremurilor, din care fac parte: metoda globala, pe faze si metoda pe comenzi. Desi aceste metode si-au pastrat valabilitatea datorita mentinerii aspectelor tehnico-organizatorice ale productiei, modificarile care au intervenit de-a lungul timpului asupra organizarii productiei (individuale, de serie, de masa) au determinat modificari ale acestor metode, ramanand esenta.

Metode moderne de calculatie a costurilor

In functie de evolutia activitatilor productive, de scopul si obiectivele urmarite (asigurarea unor informatii necesare procesului de control si analiza a costurilor etc.), utilizarea metodelor moderne a fost determinata de avantajele oferite. Din aceasta grupa fac parte: metoda Standard-Cost, metoda plan-efectiv, metoda T.H.M., Pert-Cost, metoda G.P., metoda A.B.C. (calculatia costurilor de proces).

Metoda A.B.C. a aparut ca urmare a calculatiei costurilor de proces, avand drept cauze: cererea de informatii in activitatea manageriala, dezavantajele oferite de celelalte metode de colectare a costurilor etc.

Toate metodele de calculatie a costurilor prezinta trasaturi comune si specifice.

Trasaturile comune sunt date de:

toate au aceleasi obiecte de cercetare (productia si cheltuielile ocazionate);

toate au la baza etape metodologie de realizare a lucrarilor;

fiecare dintre metode utilizeaza procedee concrete de lucru.

Trasaturile specifice sunt determinate de:

factorii care influenteaza utilizarea unei sau altei metode: sfera de cuprindere a cheltuielilor in costul produsului, purtatorii de costuri etc.

"Calculatia costurilor de productie se poate realiza dupa metoda globala, metoda pe comenzi, pe faze, metoda costurilor standard sau normate, metoda direct-costing sau a costurilor variabile sau alte metode adaptate de unitatea patrimoniala"[6].

2. Procedee de calculatie a costurilor

(concepte si clasificari)

Desfasurarea activitatii dintr-o intreprindere, de la aprovizionare si pana la desfacere, este influentata de o serie de factori (procesul tehnologic aplicat, tehnica de care dispune, modul de organizare a productiei, tipologia produselor obtinute, durata ciclului de fabricatie etc.).

De aceea, si calculatia costurilor este diferentiata de la o activitate la alta si procedeele utilizate sunt diferite.

Dar, indiferent de natura influenta a factorilor, determinarea costului unitar are la baza raportul dintre cheltuielile intreprinderii si volumul produselor obtinute, al lucrarilor executate si al serviciilor prestate.

Metodele de calculatie a costurilor folosesc procedee:

cu caracter general: observatia, rationamentul, comparatia, inductia, deductia etc.;

cu caracter specific calculatiei costurilor, care sunt subordonate in final calculului matematic si care au forme diferite, de la calcule aritmetice simple, la cele algebrice etc.

Se utilizeaza, astfel, diferite procedee de calculatie cum ar fi:

procedee de repartizare a cheltuielilor indirecte;

procedee de delimitare a cheltuielilor de productie in variabile si fixe;

procedee de calcul al costurilor privind productia de fabricatie interdependenta;

procedee de calcul al costului pe unitatea de produs.

2.1. Procedee de repartizare a cheltuielilor

indirecte

Repartizarea cheltuielilor indirecte pe activitati, pe locuri de cheltuieli, pe purtatori de costuri, se realizeaza prin intermediul procedeului suplimentarii care imbraca doua forme:

procedeul suplimentarii in forma clasica

procedeul suplimentarii sub forma cifrelor relative de structura

2.1.1. Procedeul suplimentarii -

varianta clasica

Acest procedeu se utilizeaza pentru repartizarea si delimitarea cheltuielilor indirecte, pe zone sau sectoare de cheltuieli.

Zonele sau sectoarele de cheltuieli sunt considerate subdiviziunile organizatorice ale unei intreprinderi (fie productive sau administrative), in raport de care se realizeaza bugetarea, analiza si controlul activitatii.

Utilizarea acestui procedeu presupune urmatoarele etape de lucru:

stabilirea bazei de repartizare (b_j); aceasta creeaza legatura dintre cheltuielile ce urmeaza a fi repartizate si purtatorii de cheltuieli;

calculul coeficientului de suplimentare (K_s), prin respectarea cheltuielilor de repartizat (Ch_r) asupra bazei de repartizare.

calculul cotei-parti din cheltuielile indirecte (C_j) ce trebuie repartizate pe obiecte de calculatie, dupa relatia:

Exemplul 1

Intr-o intreprindere, in sectia de productie se fabrica patru produse, cheltuielile directe inregistrate fiind:

produsul A                  - 120.000.000 lei;

produsul B                  - 150.000.000 lei;

produsul C                  - 75.000.000 lei;

produsul D                  - 135.000.000 lei.

Lucrare: Codul bunelor maniere in afacerea calivita - imaginea profesionala Lucrare: Rolul intreprinzatorului in societate

Cheltuielile indirecte ale sectiei, inregistrate in contul 923 "Cheltuieli indirecte de productie", sunt de 50.000.000 lei.

Sa se repartizeze cheltuielile indirecte ale sectiei asupra produselor principale, criteriul de repartizare fiind salariile directe.

Rezolvare:

criteriul de repartizare il constituie "salariile directe" (redate in tabelul 1);

;

cota de cheltuieli indirecte repartizate pe produse:

Tabelul 1

Exemplul 2 propus pentru rezolvare:

Sa se procedeze la repartizarea cheltuielilor indirecte aferente celor patru produse, criteriul de repartizare fiind totalul cheltuielilor directe.

Procedeul suplimentarii imbraca forme diferite, in functie de "modalitatea de repartizare a cheltuielilor indirecte" utilizand:

fie un coeficient UNIC de suplimentare (in cazul repartizarii cheltuielilor indirecte pe mai multe obiecte de calculatie);

fie coeficienti diferentiati (in cazul repartizarii cheltuielilor indirecte pe sectoare de cheltuieli);

fie coeficienti selectivi (in cazul repartizarii cheltuielilor indirecte pe purtatorii de cheltuieli).

Indiferent de tipul coeficientului de suplimentare utilizat, metodologia de calcul este aceeasi (difera doar coeficientul de suplimentare).

2.1.2. Forma cifrelor relative de 

structura

Aceasta forma de repartizare a cheltuielilor indirecte presupune:

determinarea ponderii bazei de repartizare (P_j) a fiecarui obiect de calculatie, in totalul bazelor de repartizare  dupa relatia:

;

determinarea cotelor din cheltuielile indirecte de repartizat asupra fiecarui obiect de calculatie dupa relatia:

In baza datelor de care dispunem, vom proceda la repartizarea cheltuielilor indirecte utilizand acest procedeu. Calculele sunt prezentate in tabelul 2.

Tabelul 2

Rezolvare:

Total cheltuieli indirecte repartizate 50.000.000 lei

2.2. Procedee de delimitare a cheltuielilor in

variabile si fixe

Din aceasta categorie fac parte:

procedeul celor mai mici patrate;

procedeul punctelor de maxim si de minim;

procedeul analitic.