Schema liniara a proceselor de comunicare Shanon-Weaver, modelul Westley - McLean - pag. 17 - 28

Schema liniara a proceselor de comunicare Shanon-Weaver, modelul Westley - McLean - pag.

discutie cu privire la aparenta simplitate a lucrurilor banale -> multe adevaruri elementare nu sunt altceva decat aspecte ale complexitatii lumii, deformate de o perceptie grabita

Sf. Augustin, Confesiuni : « Ce este timpul ? » -> « Daca nu ma intreaba nimeni, stiu, dar daca vreau sa raspund incetez a mai sti »

analogie cu situatia comunicarii : termenul este omniprezent in vietile noastre, dar cand incercam sa-l definim => polivalenta + ambiguitate. Incadrarea intr-o definitie nu este de dorit, dar este nevoie de o definitie de lucru

definitia lui Louis Forsdale : Comunicarea este procesul prin care un sistem este stabilit, mentinut si modificat prin intermediul unor semnale comune (impartasite) care actioneaza potrivit unor reguli 

este eludata elegant problema delicata a naturii emitatorilor care comunica + este subliniat rolul integrator al comunicarii (prin interconectarea unor agenti pana atunci izolati, comunicarea genereaza configuratii de nivel superior inzestrate cu proprietati noi in raport cu cele ale unitatilor alcatuitoare ; un grup uman > suma indivizidul care il compun datorita comunicarii interpersonale)

ideea interconectarii este prezenta si in alte definitii, dar cea a lui Forsdale contine porecizarea indispensabila ca raporturile dintre componentele sistemului se bazeaza numai pe utilizarea de semnale recunoscute de toti participantii la proces, adica pe un consens privitor la codul in care are loc transmiterea informatiilor si ca, in plus, organizarea sirurilor de semnale trebuie sa se supuna unor reguli ce exclud anumite secvente si le privilegiaza pe altele => ideea unei sintaxe la nivelul signalectic al comunicarii + dimensiunea semantica presupusa de codificarea mesajului + componenta pragmatica realizata prin evidentierea caracterului dinamic al legaturilor, care functioneaza facand astfel sa functioneze si sistemul => definitia lui Forsdale reflecta trihotomia sintaxa - semantica - pragmatica (propusa de Ch. Morris in anii 30) ; o teorie completa a comunicarii trebuie sa aiba in vedere integrarea celor trei dimensiuni

exista o teorie a comunicarii? - se vorbeste in paralel de teoria comunicarii si de teoriile comunicarii ; ambele denumiri sunt legitime, dar ele desemneaza realitati diferite

Filozofia termenului « teorie »

- provine din vb. grecesc theoréo = a privi, a contempla, a examina, a considera => derivate ca theoreion = teatru, loc unde publicul contempla reprezentatia actorilor ; theorema = spectacol, dar si obiect de observatie stiintifica, principiu (vezi rom. teorema) ; theoretos = vizibil (la propiru, dar si cu ochii mintii) ; teoretikos = contemplativ, intelectual, teoretic ; teorie > theoria = contemplare, examinare, studiu => 3 sensuri diferite :

1. ipoteza particulara destinata elucidarii cauzelor sau naturii unui fenomen determinat (teoria corpusculara sau cea ondulatorie a luminii)

2. incercare de explicare unitara a unui ansamblu mai bogat de fapte, in perspectiva unei ipoteze, adica a unei teorii de tipul 1 (teoria geocentrica sau heliocentrica a miscarii planetelor)

3. conceptie globala la care a juns stiinta intr-un domeniu dat (teoria probabilitatilor sau teoria versificatiei)

=> 1, 2, 3 - relatii de incluziune ; orice teorie generala T3 include teoriile T2 care presupun si contin teorii de tip T1

teoria comunicarii s-a nascut ca T2, o data cu lucrarea The Mathematical Theory of Communication (1949) - Claude Shannon si Warren Weaver; autorii lucrau in domeniul telecomunicatiilor unde se confruntau cu probleme tehnice de transmitere a semnalelor (codaj optim, reducere a zgomotului, maximizare a debitului de informatie) => cristalizarea unei teorii centrata pe raporturile dintre cod si canalul de transmisie, fara a lua in considerare continutul mesajelor (teoria matematica a comunicarii ignora continutul si utilitatea mesajelor)

Analiza: Stadiul actual privind implementarea unui sistem de management al calitatii conform cu standardele iso 9001:2008 Referat: Procedura de depunere a ofertei de proiect

conceptul de cod - unul dintre pilonii centrali ai teoriei, dar nu depaseste conditia unei corespondente formale sintre un repertoriu de semnale si universul mental al semnificatiilor asociate acestora (natura si calitatea lor raman in afara). definitia saussuriana a semnului (« ceva » care tine locul a « altceva ») vs. teoria informatiei nu tine cont decat de « ceva », ignorand deliberat « altceva »-ul

impactul acestei teorii asupra stiintelor comunicarii a fost considerabil ; multe dintre conceptele elaborate au intrat in patrimoniul comun al mai multor discipline, dar nu mereu in mod corect (lingvistii au preluat termeni care la origine beneficiau de definitii mult mai riguroase). George Mounin : terminologia proprie impusa de teoria informatiei a intrat repede in limba curenta ; a pierdut sau risca sa-si piarda specificitatea

unii au asimilat cantitatea de informatie cu vechea notiune de semnificatie a unui cuvant (nu exista nici o legatura intre parametrul formal ce exprima potentialul informational al unui mesaj transmis printr-un canal si planul semantic al comunicarii ; reconstructia semantica nu este univoca=> evaluarea cantitativa a informatiei corespunzatoare furnizeaza mereu alte rezultate)

confuzie pagubitoare intre limbile naturale si coduri, asa cum sunt ele definite in teoria matematica a comunicarii. Pierre Guiraud : limba si codul = sisteme de conventii care permit transformarea unui mesaj ; limba= sistemul de echivalente lexicale si reguli sintactice cu ajutorul carora ideile, gandirea sunt transformate in cuvinte articulate ; deosebire fundamentala intre limba si cod = conventiile codului sunt explicite, prestabilite si imperative, cele ale limbii sunt implicite, se instituie spontan in cursul comunicarii ; omul a creat un cod in vederea comunicarii, in timp ce limba se creeaza chiar in comunicare ; codul este inchis si incremenit, nu se transforma decat in virtutea unui acord explicit al utilizatorilor, limba este dechisa si repusa in discutie de fiecare data

psihologii - asimilarea abuziva a subiectului uman cu un simplu canal de transmitere a informatiei, propunandu-si sa evalueze capacitatile mentale in termenii fluxului informational maxim pe care omul il poate vehicula. Rezultatul -> total defavorabil pt om ( G.A. Miller : omul = veriga slaba asistemului de comunicare) ; mintea omului nu este o simpla conducta de drenaj singalectic ce primeste stimuli exteriori pe care ii restituie sub forma output-ului emergent   -> functionarea ei este mult mai complicata : semnalele receptionate sunt supuse decodificarii, iar mesajul rezultant este analizat, fiind filtrat, printre altele, prin grila personalitatii proprii, apoi rezultatul prelucrarii este sintetizat intr-un nou mesaj, recodificat si emis sub forma unui sir de semnale de iesire, care nu vor repeta identic alcatuirea output-ului initial => manifestarea unui anumit discernamant al dispozitivului uman care nu este o simpla curea de transmisie, ci intervine activ in proces

teoria informatiei nu trebuie considerata nereusita sau incompleta, atata timp cat raspunde obiectivelor propuse ; abordeaza comunicarea in lumina unei ipoteze anume, oferind sintaxei un loc privilegiat in raport cu semantica si pragmatica ; aportul teoriei informationale la teoria general a comunicarii este important

Schema generala a comunicarii - Shannon-Weaver

MESAJ                         SEMNAL SEMNAL MESAJ

	SURSA				DESTINATIE

distinctie sursa - transmitator ; sursa = produce mesajul, dar in general nu dispune si de mijloace pt a-l face sa ajunga la destinatie => principalul paradox al comunicarii, proces a carui ratiune de a fi este vehicularea de intelesuri, intelesuri care, prin natura lor, nu por fi vehiculate

teremenul de mesaj acopera o mare varietate de realitati desemnate in limbaj curent prin cuvinte ca : ganduri, semntimente, trairi, idei, emotii, stari de constiinta, insa toate raman inaccesibile sistemelor noastre senzoriale => entitatea emitatoare este obligata sa procedeze prin substitutie : semnalele materiale perceptibile senzorial reprezinta indirect produsele impalpabile ale constiintei si afectivitatii ; inlocuirea nu inseamna insa transport => cele din urma raman principial netransmisibile. Mesaul netranspus in semnal ramane inaccesibil interlocutorului, care nu poate sesiza o prezenta ce nu ii impresioneaza simturile (nici chiar creierul nu este apt sa o faca ; a spune ca intelesurile cuvintelor se afla in creier sau se produc acolo = perceptie naiva bazata pe confuzia dintre activitatea cortexului si contiinta) ; un fapt observabil nu poate fi decat cel mult indiciul material al prezentei semnificatului, dar niciodata semnificatul insusi

aspectul cel mai spinos al comunicarii -> contradictia dintre nevoi interlocuorilor de a-si transmite mesaje si imposibilitatea practica in care se afla de a emite si receptiona numai semnale => codificare = activitatea indispensabila => transmitatorul = participant indispensabil procesului de comunicare

conceptul de sursa - dubla : exista situatii in care emitatorul nu face altceva decat sa repete cuvintele unei terte persoane (exp. recitatorul) ; in termenii logicii enuntarii a lui Emile Benveniste un astfel de comunicator nu este si enuntatorul mesajului. Daca se are in vedere numai planul strict verbal al comunicarii, recitatorul este ~ aparatelor de inregistrare si redare a vorbirii - casetofon, magnetofon, fonograf etc. sau ~ pasarilor imitatoare = papagal, corb..), totusi componenta paralingvistica (timrul vocii, ritmul vorbirii, pauzele, variatiile de intensitate si inaltimea), precum si alte marci ca plictiseala, oboseala, graba etc.este si ea purtatoare de informatie (vezi cazul purtatorului de cuvant care transmite gandurile altcuiva prin fraze proprii) =>cel care preia, constient sau nu, idei enuntate anterior nu poate fi privit enuntatorul exclusiv si unic al mesajelor transmise - > prin gura sa vorbesc parintii si educatorii, vecinii, grupul de apartenenta, opinia general etc..=> eruditia vs. lenea intelectuala. Daca judecam mesajele prin prisma originalitatii, iar sursa - in lumina « dreptului de autor » =>nu exista decat surse colective si prin intermediul oricarui cuplu de comunicatori stau de fapt de vorba o multime de indivizi => « comunicarea polifonica » (idee apartinad lui C. Baylon si P. Fabre, preluata de Oswald Ducrot)

transmitatorul multiplu ( in alt sens decat sursa) : pt ca semnalele sa ajunga la receptor o conditie esentiala= compatibilitatea acestora cu canalul de transmisie ( ed exp. comunicarea sonora este posibila numai dc mediu fizic permite propagarea undelor din spectrul audibil -> vezi cazul astronautilor - pag. 27 : codificarea in doua etape : 1. transpunearea in cuvinte a intentiilor E = prim transmitator ; 2.traducerea discursului sonor intr-unul electromagnetic prin intermediul unui sistem electronic specializat = transmitator secund   + cazul persoanelor care vb la telefon : o prima codificare sub forma caustica, apoi microfonul aparatului asociaza cuvintelor pronuntate de E semanle electrice conventionale, apte sa strabata conductorul metalic ce constituie canalul de comunicare). Lantul transmitatorilor poate fi si mai lung (cazul compozitorului : intentiile muzicale -> structuri sonore virtuale, codificate grafic in paginile partiturii ; dirijorul : indicatiile din partitura -> limbaj gestual ; instrumentistii : limbajul gestual -> discurs sonor ; microfoanele : discursul sonor -> preluat si recodificat electric ; sistemul de emisie a postului de radio : codificare electromagnetica ; radioreceptorul de acasa : retranspune in teremeni acustici produsul muzical destinal desctinat descifrarii si contemplarii estetice)