Comunicare - stiluri si limbaje functionale (Stilul oficial, stiintific, publicistic, colocvial)

Elemente ale situatiei de comunicare/ Factorii comunicarii umane

Comunicarea este un proces de transmitere a unui mesaj de la o sursa catre destinatie,folosind un anumit cod si un anumit canal.

Emitatorul este cel care transmite mesajul.

Receptorul este destinatarul mesajului.

Mesajul este secventa de semnale (verbale sau nonverbale) pe care emitatorul o transmite catre receptor.

Codul este construit din elemente cunoscute si de emitator si de receptor (limba,gesturi,expresii,semnale sonore,vizuale)

Canalul este mediul prin care circula mesajul( aer, hartie etc.)

Contextul este un ansamblu de factori care faciliteaza semnificatia enunturilor

(identitatea,statutul social,locul,momentul comunicarii,supozitii,considera de la sine inteles etc.)

Comunicarea poate fi: directa( partenerii discuta fata-n fata) si mediata (scrisoare ,telefon etc)

Din punct de vedere al relatiei :bilaterala (dialog) sau unilaterala(ecran ,scena . )

Din punctul de vedere al codului: verbala(oral,scris);nonverbala( gesturi,mimica,

Limbajul surdo-mutilor);mixta (verbal +sunete)

Comunicarea verbala : comuna (nonartistica); solemna(artistica,predominant reflexiva

Trasaturile paralingvistice ale comunicarii orale: accentul,intonatia,pauzele intentionate)

Comunicarea literara /nonliterara.

Literatura:   -set aparte de discursuri cu un caracter estetic

-disciplina de studiu

-sistem sau institutie care participa la activitatea literara

-totalitatea a ceea ce s-a scris intr-un domeniu

Textele literare au caracter imaginar,expresivitate,folosesc un limbaj figurat,original

Texte nonfictionale :eseu,instructiuni,legi,itinerare,jurnal,anecdota,memorii,etc.

(au caracter real,stil comun,prezinta persoane nu personaje,cauta un adevar istoric,particular,nu general)

Texte de granita: jurnal,memorialistica,scrisoare etc (au caracter real,organizare functionala,expresivitate voluntara)

Literatura si celelalte arte Sincretismul - cooperarea a doua sau mai multe coduri si

Enuntarea simultana a aceluiasi mesaj.

Ex. Cantecul (vers si melodie) ; caligrama (mesajul textului este reluat din ordinea verbala,intre anumite limite,cu ajutorul codului plastic)

Sincretismul,a carui consecinta este mesajul formulat simultan,prin corelarea elementelor a doua sau mai multe coduri,are o veche traditie in teatru (cod verbal,

Mimic,kinetic(interpretare,miscare scenica),melodic.Receptarea este audio-vizuala.

In relatie cu timpul, sunt arte ale succesiunii si arte ale simultaneitatii.

Enuntul artistic de tipul filmului a devenit un produs colectiv,indirect,instrumental

(colectiv - imaginea este efectul cooperarii mai multor locutori :autor,regizor etc.;

indirect - intre emitator si receptor intervin canale si coduri ,instrumental - tehnica

Stiluri functionale : beletristic, stiintific, administrativ, publicistic

Stiluri individuale : familiar,familial,oficial,epistolar

Stilurile functionale

Definitie: Stilul functional reprezinta varianta de limba care indeplineste functia comunicarii intr-un anumit domeniu de activitate.

In limba romana contemporana exista urmatoarele stiluri functionale:

1. Stilul oficial (administrativ) -realizeaza functia comunicarii in cadrul relatiilor oficiale: administratie; justitie; diplomatie, etc.

Trasaturi:

-respecta normele limbii literare la toate nivelurile: fonetic, lexical, morfo-sintactic, stilistic;

-este obiectiv si impersonal;

-nu are incarcatura afectiva sau valoare expresiva;

-este accesibil, clar si concis;

-modul de exprimare este formal;

Particularitati lingvistice

La nivel lexical este utilizata o terminologie specifica:cerere; certificat; adeverinta; proces verbal, declaratie, instiintare,referat, etc.

La nivel morfologic pedomina : verbele impersonale si verbe personale folosite impersonal ("Se anunta prezenta"), verbele la diateza reflexiv-pasiva (" Este oprit sa se casatoreasca alienatul mintal"), verbele la timpul viitor cu valoare imperativa ("A nu se apleca afara"), substantivele provenite din infinitive lungi (incuviintare, cerere, prevedere, instiintare, etc), adverbele si locutiunile adverbiale (in mod obligatoriu, in mod necesar), prepozitiile si locutiunile prepozitionale(in scopul, in vederea, referitor la, in conformitate cu)

Referat: Organizatia - caracteristici constructive si functionale Referat: Principiile managementului calitatii

La nivel sintactic se folosesc grupuri predicative cu verbele a trebui si a putea ( Incuviintarea se poate da de catre)

La nivel stilistic sunt frecvente cliseele lingvistice specifice ( va rog sa binevoiti a aproba., va anuntam prin prezenta.,Drept care am incheiat prezentul proces-verbal, etc), coordonarea in fraza ca principala modalitate de organizare a discursului ("Barbatul se poate casatori numai daca a implinit varsta de optsprezece ani,/ iar femeia numai daca a implinit saisprezece ani"), elipsa predicatului/verbului copulativ (parcarea interzisa), respectarea unor reguli de prezentare grafica ( vezi cererea, procesul-verbal, curriculum vitae etc)

2 Stilul stiintific -faciliteaza comunicarea intre domeniile tehnice si stiintifice.

Trasaturi:

-corectitudine la toate nivelurile de organizare a mesajului ( fonetic, lexical, morfo-sintactic, stilistic)

-stil sobru, obiectiv

-exprimare limpede, accesibila

-proprietatea termenilor

Particularitati lingvistice:

La nivel elxical exista o terminologie proprie a fiecarui domeniu (patrulater, teorema, matrice , functie<mat.>, lucru mecanic, watt, ampermetru<fiz.>, etc) termenii utilizati sunt de regula monosemantici ( estuar<geo.>, triunghi< mat.>, subler<teh.>), predomina neologismele (fonetism <lingv.>, armistitiu<ist>, <conglomerat<geo.>), cuvintele folosite sunt in mare parte formate cu prefixoide (izomorfism <bio>, contraatac<sp.>, intravilan <agr>) si au forme asemamatoare celor din limbile de larga circulatie (televiziune, computer, tehnologie etc)

La nivel morfologic se remarca verbele la modul infinitiv cu valoare de imperativ ("a nu se intelege prin aceasta ca"), substantive abstracte provenind din infinitive lungi (conceperea, slefuirea, anihilarea) sau adjective (frumosul, esteticul, negativul), pluralul academic ( inlocuirea pers I singular cu pers I plural "Prin cele ce urmeaza intentionam sa demonstram")

La nivel sintactic predomina subordonarea fata de coordonare

La nivel stilistic se pot intalni urmatoarele procedee de organizare a discursului stiintific: enumeratia, repetitia, paralelismul, antiteza, argumentarea prin citat, digresiunile, notele de subsol, observatii, adnotari, succesiunea intrebare-raspuns etc.

3. Stilul publicistic (jurnalistic) -are functia de mediatizare si informare cu privire la evenimentele din domeniul politic, social, economic, cultrual, sportiv etc.

Trasaturi

-are doua componente: una informativa si una afectiva (discursul jurnalistic urmareste sa incite, sa convinga, sa imresioneze, etc);

-exprima puncte de vedere, atitudini, pozitii

-se prezinta sub o varietate de forme: articol, comentariu, corespondenta, interviu, ancheta, talk-show, masa rotunda, cronica, stire,reportaj etc

-poate imbraca forme apartinand celorlalte stiluri

-discursul jurnalistic poate fi completat prin mijloace extralingvistice: caricatura, fotografie,harta, tabel,statistica, etc

Particularitati lingvistice:

Sensibilitate la inovatie

In principiu, se respecta normele limbii literare dar nu sunt excluse licentele de exprimare

Face apel la figuri de stil si procedee artistice

Formuleaza titluri incitante, bazate pe jocuri de cuvinte, cu scopul de a capta atentia

Adopta in majoritatea cazurilor o atitudine polemica

4. Stilul colocvial ( familiar)- indeplineste functia de comunicare in domeniul vietii cotidiene; este stilul functional folosit de toti vorbitorii unei limbi, pe care il invata inca din primii ani de viata.

Trasaturi:

-oscileaza intre concizie si abundenta in exprimare

-are incarcatura afectiva;

-comunicarea este relaxata, naturala;

-apar particularitati regionale si socio-profesionale;

-normele limbii literare sunt frecvent incalcate;

-comunicarea este insotita de mijloace non-verbale (gesturi, mimica, sunete, etc)

Particularitati lingvistice

• La nivel lexical sunt folosite cuvinte din toate registrele limbii ( regionalisme, neologisme, elemente de argou si jargon), in functie de situatia de comunicare si de intentiile vorbitorului
• La nivel morfo-sintactic predomina pronume/adjective (asta, aceasta,celelalte) si adverbe nehotarate (oricand, oricum, oriunde), aproximari prin numerale ( doua-trei, aproximativ zece) si substantive, forme pronominale ( mata, matale, mataluta, etc) si verbe regionale ( a gata, a sudui, a se incardasi etc), enunturi fragmentate, eliptice, modificari de topica, digresiuni, paranteze, reluari, etc
• La nivel stilistic se folosesc diminutive ( dragalas, inimioara, sufletel), augmentative ( baietandru, pustan, maturoi), cuvinte peiorative( nasol , limitat, plicticos, scortos, fitos etc) superlative expresive (superadevarat, frumos nevoie mare, dragut foc, mare , mare, buuna etc) constructii cu interjectii ( hei, hai, uite, iata, hop-top) vocative ( frate, soro , Ioane), imperative ( vino, fugi, lasa-ne), clisee lingvistice ( sa vezi si sa nu crezi, ce mai tura-vura, c-o fi si-o pati) abrevieri (scuti ca ma plicti, sms, pe n.v, f.b) zicale si proverbe (Nu-i frumos ce-i frumos, e frumos ce-mi place mie)

5. Stilul artistic ( beletristic)- cuprinde operele literare de toate tipurile: proza, poezie, dramaturgie, eseu, memorii, jurnale, amintiri etc

Trasaturi:

-autorul are libertate nelimitata in respectarea sau incalcarea normelor limbii literare, a doua situatie neavand la baza ignoranta scriitorului ci posibilitatea acestuia de a valorifica artistic orice aspect al limbii;

-sunt inglobate elemente din toate celelalte stiluri functionale;

-stilul autorului se caracterizeaza prin originalitate si inovatie la toate nivelurile textului;

-mesajul are functie poetica

Particularitati lingvistice:

• La nivel lexical se remarca utilizarea cuvintelor din toate registrele limbii (arhaisme, regionalisme, neologisme , elemente de argous ijargon, termeni tehnice-stiintifici), in functie de subiectul operei literare, varietatea lexicala, polisemantismul, exploatarea sensului figurat al cuvintelor
• LA nivel morfologic se pune accent pe valorile expresive ale partilor de vorbire
• La nivel sintactic predomina raporturile de subordonare, intercalarea subordonatei in regenta, inversiunile, modificarile de topica
• La nivel sitlistic sunt folosite diverse figuri de stil ( epitet, metafora, personificare, comparatie, enumeratie, hiperbola etc) jocuri de cuvinte s.a.

Calitatile generale ale stilului

Corectitudinea - este respectarea stricta a regulilor gramaticale, a ortografiei in vigoare. Abaterea de la corectitudine duce la solecism. De exemplu: dezacordul ("ziaristii a participat la manifestare", folosirea incorecta a acuzativului ("cartea care am luat-o", cuvinte sau expresii enuntate gresit ("servici", "in ceea ce privesc problemele"), etc.

Claritatea este data de folosirea cuvintelor cu sensurile lor de baza, bine cunoscute. Abaterile de la claritate sunt:

obscuritatea- stilul confuz, greoi

stilul echivoc-confuzie in exprimare , astfel incat nu se poate sti exact la ce se refera vorbitorul;

nonsensul- exprimare fara logica, fara sens, deseori aberanta ("Industria romana e admirabila, e sublima putem zice, dar lipseste cu desavarsire"- I.L. Caragiale).

Proprietatea este calitatea stilului privind folosirea cuvintelor ce exprima exact ideea, apeland la sensul propriu, cel mai potrivit, al cuvantului. Abaterile se produc din cauza necunoasterii sensurilor unor cuvinte si duc la un stil impropriu.

Precizia este capacitatea de a folosi cuvintele strict necesare comunciarii, de a gasi acele cuvinte care sa exprime cel mai bine ideea pe care vorbitorul doreste sa o transmita. Abaterile de la precizia exprimarii pot duce la

stilul prolix, difuz,bombastic printr-o aglomerare obositoare de cuvinte inutile, ceea ce produce digresiunea. Definind un astfel de stil, Voltaire il numea " o mare de cuvinte intr-un pustiu de idei" iar Titu Maiorescu, referindu-se la "betia de cuvinte" , afirma ca " boala se numeste lipsa de idei"

pleonasmul este greseala de exprimare prin repetarea inutila a unor cuvinte ce exprima aceeiasi idee (" si-a adus aportul")

Puritatea este data de folosirea stricta a cuvintelor admise de simtul cultivat al limbii. Abaterile de la aceasta calitate a exprimarii reies din incultura, din lipsa lecturii, din imitarea fara discernamant (" faci misto"), precum si din folosirea abuziva ori nejustificata de provincialisme, arhaisme, neologisme, barbarisme etc.

Calitatile particulare ale stilului

Stilul particular asigura originalitate operelor literare, scriitorilor si vorbitorilor, individualizandu-i si conferindu-le personalitate.

1.Naturaletea este exprimarea fireasca , curgatoare, necautata a ideilor, ce se inlantuie coerent, logic si clar, fiind receptate cu usurinta si cu placere de cei carora le sunt adresate. Abaterea de la naturalete duce la un stil afectat ( cautat, teatral) sau un stil emfatic ( bombastic, declamator, umflat)

2.Concizia este exprimarea concentrata, lapidara, care apeleaza numai la cuvintele absolut necesare transmiterii ideii vorbitorului spre a fi inteleasa corect de receptor.

3.Simplitatea este capacitatea de a folosi cuviintele accesibile, de a acorda o atentie migaloasa in alegerea riguroasa a cuvantului care sa exprime cel mai elocvent ideea sustinuta.

4.Armonia (muzicalitatea) este data de sonoritatea calda, fireasca, ce incanta auzul si este ilustrata mai ales de poezie, dar este necesara si in exprimarea cotidiana. Abaterea de la armonia fonetica duce la cacofonie , adica alaturarea suparatoare a unor grupuri de cuvinte ce poate deveni uneori vulgara ("face ce poate", "cu rugamintea", "economica care")

5.Demintatea stilului este data de folosirea cuvintelor cuviincioase, conferind exprimarii delicatete, finete, discrete si eleganta. Abaterea de la aceasta calitate duce la o exprimare vulgara, de prost gust, suparatoare.

6.Finetea stilului se realizeaza prin intrebuintarea unor cuvinte ce exprima in mod subtil ideea, sensul, apelandu-se la aluzie, urmand ca cititorul (interlocutorul) sa descopere esenta comunicarii.

Referindu-se la stilurile functionale ale limbii romane, Ion Coteanu considera ca acestea constituie " un sistem lingvistic mai mult ori mai putin specializat in redarea continutului de idei specifice unei activitati profesionale"

Tudor Arghezi defineste stilul ca fiind " mestesugul de a da cuvintelor duritate, relief, culoare si insufletire."

Functiile comunicarii

Functia emotiva- exprima starile emotionale ale emitatorului; se manifesta prin modificari la nivelul trasaturilor suprasegmentate( accent, intonatie, durata) sau prin interjectii. Prin ea se pune accent pe o stare sufleteasca a vrobitorului.

Functia conativa ( persuasiva, retorica) se refera la efectul de convingere pe care mesajul il are asupra destinatarului. Marci specifice: vocativ si interjectii.

Functia referentiala - legata de realitatea pe care o exprima mesajul contine referiri la codul utilizat, include si gestica, mimica, tonul. Esta axata pe Context ( referent). Aceste trei prime functii pot fi usor raportate la cele trei persoane ale pronumelui: persoana intai, care vorbeste, eu (Emitatorul), persoana a doua , care asculta, tu (Receptorul) si persoana a treia despre care se vorbeste- el/ea (Referentul)

Functia metalingvistica, prin care mesajul contine referiri la codul utilizat, include si gestica, mimica, tonul etc. Se exercita asupra Codului si este vizibila mai ales in enunturi de tipul "A merge este un verb la modul infinitiv" sau " Ce inseamna incomprehensibil?". Este utilizata frecvent in lingvistica, gramatica, istoria limbii.

Functia fatica- prin care sunt vizate canalul de comunicare si controlul functionarii lui. Poate fi identificata in cazurile in care Emitatorul verifica, de exemplu stabilirea legaturii telefonice "Alo, alo! Ma auzi?" Uneori aceasta functie este indeplinita de gesturi, de mentinerea contactului vizual cu interlocutorul sau de raspunsul " your message has been sent" din contul de email.

Functia poetica- prin care mesajul se pune in valoare atragand atentia asupra propriei forme. Se axeaza pe Mesaj, mai exact pe forma acestruia. Atentie! Functia poetica nu trebuie confundata cu poezia, ea se regaseste in toate actele de limbaj, cu precadere in literatura , dar este evidenta in poezie.