MODELAREA DESAVARSIRII UMANE - cum sa-ti controlezi mintea: cum sa-ti dirijezi creierul

Cum sa-ti controlezi mintea: cum sa-ti dirijezi creierul

„Nu gasi cusur, gaseste un remediu.'

- Henry Ford

Acest capitol este despre gasirea de remedii. Am vorbit pana acum despre ce ar trebui sa schimbi ca sa-ti schimbi viata, care sunt starile care iti dau puteri si care te lasa vlaguit. De acum vei putea invata cum sa-ti schimbi starile asa incat sa obtii ceea ce vrei si atunci cand vrei. De obicei, oamenilor nu le lipsesc resursele; le lipseste controlul asupra lor. Acest capitol va va invata cum sa detineti controlul, cum sa gustati mai mult din seva vietii, cum sa va schimbati starile, actiunile si, implicit, rezultatele pe care le determinati in corpul vostru - toate acestea in cateva momente.

Modelul de schimbare pe care il predau eu si care se prezinta in PNL se deosebeste foarte mult de cel folosit in multe scoli de terapie. Canonul terapeutic care este o pastisa a diferitelor scoli, este atat de familiar incat a devenit un soi de totem cultural. Un mare numar de terapeuti considera ca pentru a te schimba, trebuie sa te intorci la experiente negative adanc inradacinate si sa le retraiesti. Exista ideea ca oamenii traiesc experiente negative care se aduna inlauntrul lor ca un lichid, pana cand nu mai este loc si atunci acestea izbucnesc sau se revarsa. Singura modalitate de a intra in legatura cu acest proces este - considera terapeutii - sa retraiesti intamplarile respective suferind din nou si apoi sa incerci sa te eliberezi de ele o data pentru totdeauna.

intreaga mea experienta imi spune ca aceasta este una din cele mai ineficiente modalitati de a-i ajuta pe oameni sa scape de probleme. in primul rand, atunci cand ii ceri cuiva sa se intoarca si sa retraiasca o trauma ingrozitoare, il pui in cea mai dureroasa si cea mai neproductiva stare cu putinta. Daca pui pe cineva intr-o stare neproductiva, sansele lui sa aiba niste manifestari comportamentale noi si productive si niste rezultate noi sunt reduse intr-o mare masura. Acest gen de abordare ar putea chiar sa consolideze acel tipar neproductiv si dureros. Aducand continuu la suprafata niste stari neurologice limitative si dureroase,

devine mult mai usor sa le declansezi pe viitor. Cu cat retraiesti mai mult o anumita stare, cu atat cresc sansele sa o folosesti din nou. Poate de aceea dureaza atat de mult sa obtii rezultate folosind terapii traditionale.

Am cativa prieteni buni care sunt terapeuti. Le pasa cu adevarat de pacientii lor. Ei cred ca ceea ce fac are importanta. Si, chiar are. Chiar se obtin rezultate prin terapia traditionala. intrebarea este daca nu s-ar putea obtine aceste rezultate cu mai putina suferinta din partea pacientilor, si intr-un timp mai scurt. Raspunsul este da - daca luam ca model actiunile celor mai eficienti terapeuti din lume; tocmai asta au facut Bandler si Grinder. De fapt, stapanind o intelegere simpla a felului in care functioneaza creierul tau, poti deveni propriul tau terapeut, propriul tau sfatuitor. Poti ajunge dincolo de terapie, poti deveni capabil sa-ti schimbi singur sentimentul, emotia sau comportamentul in decursul catorva momente.

Obtinerea unor rezultate mai bune incepe o data cu creearea unui nou model pentru procesul de schimbare. Daca iti imaginezi ca inauntrul tau se aduna problemele pana cand se vor revarsa, exact aceasta este trairea pe care b vei avea. in locul durerilor care se aduna'ca un lichid mortal eu vad activitatea noastra neurologica ca pe un tonomat. Ceea ce se intampla cu adevarat este ca fiintele omenesti traiesc mereu experiente care sunt inregistrate. Le depozitam in creier asa cum stau discurile intr-un tonomat. Ca si discurile din tonomat, inregistrarile noastre pot fi ascultate in orice moment daca din mediul nostru este declansat exact stimulul care trebuie, daca se apasa pe butonul care trebuie.

Asadar, ne putem alege sa ne amintim niste experiente sau putem apasa pe butoanele care declanseaza „cantece' de fericire si bucurie, sau putem apasa pe butoanele care genereaza durere. Daca planul tau terapeutic cuprinde apasarea mai mereu pe butonul care declanseaza durere, s-ar putea sa consolidezi chiar starea negativa pe care vrei de fapt s-o schimbi.

Eu cred ca trebuie sa faci complet altceva. Poate ca pur si simplu iti poti reprograma tonomatul ca sa cante un cu totul alt cantec. Lovesti acelasi buton dar in loc sa-ti cante cantecul trist, iti ofera in schimb unul care te extaziaza. Sau daca nu, ai putea sa-ti reinregistrezi vechiul disc -ai putea sa scoti vechile amintiri si sa le schimbi.

Ideea este ca daca discurile vechi nu sunt ascultate, ele nu se vor aduna in teanc ca sa explodeze. Asa ceva este absurd. Si pe cat de simpla este procedura de reprogramare a unui tonomat, la fel de usor este sa-ti schimbi modul de a genera sentimente si emotii neproductive. Nu trebuie sa traim toata acea durere amintita pentru a ne schimba starea. Ceea ce trebuie sa facem este sa ne schimbam reprezentarile interioare dintr-una negativa intr-una pozitiva care este declansata automat si ne face sa obtinem rezultate mai bune. Trebuie sa dam drumul mai tare la circuitele care duc la fericire si sa le inchidem de tot pe cele care duc la durere.

PNL are in vedere structura experientei umane, nu continutul ei. Daca dintr-un punct de vedere personal putem fi compatimitori, de fapt nu

dam doi bani pe ceea ce s-a intamplat. Ceea ce ne pasa de fapt noua este cum adunam in minte ceea ce s-a intamplat. Care este deosebirea dintre felul in care iti generezi o stare de deprimare si felul in care iti produci una de fericire? Deosebirea cea mare este in felul in care iti structurezi reprezentarile interioare.

„Nimic nu are putere asupra mea

in afara de ceea ce las eu sa treaca prin gandurile mele constiente.'

- Anthony Robbins

Reprezentarile interioare ni le structuram prin intermediul celor cinci simturi - vazul, auzul, pipaitul, gustul si mirosul. Cu alte cuvinte, percepem lumea sub forma senzatiilor vizuale, auditive, tactile, gustative sau olfactive. Asadar orice experienta pe care o depozitam in minte este reprezentata prin intermediul acestor simturi, si mai ales prin cele trei modalitati majore - mesajele vizuale, auditive sau tactile.

Aceste modalitati sunt grupari cuprinzatoare ale felului in care ne formam reprezentarile interioare. V-ati putea considera cele cinci simturi sau sisteme de reprezentare drept ingredientele din care puteti alcatui orice experienta sau rezultat. Tineti minte ca daca oricine este capabil sa obtina un anume rezultat, acel rezultat este obtinut prin actiuni specifice, atat mentale cat si fizice. Daca copiati exact aceleasi actiuni, puteti copia si rezultatele pe care le obtine acea persoana. Pentru a obtine un rezultat, trebuie sa stiti de ce ingrediente este nevoie. „Ingtedientele' tuturor experientelor umane deriva din cele cinci simturi, sau modalitati. Nu este totusi destul sa stii doar ce ingrediente sunt necesare. Pentru a obtine exact rezultatele pe care le doresti trebuie sa stii exact cat este necesar din fiecare ingredient. Daca folosesti prea mult sau prea putin dintr-un anume ingredient, nu ve obtine tipul si calitatea rezultatului pe care ti-1 doresti.

Cand o fiinta omeneasca vrea sa schimbe ceva, de obicei vrea sa schimbe unul sau amandoua lucrurile: cum se simte - adica starea in care este, si/sau cum se comporta. De exemplu, un fumator vrea adesea sa schimbe cu se simte fizic si afectiv (starea), ca si tiparul sau comportamental de a intinde mana dupa o tigara si apoi dupa alta. in capitolul despre puterea starii, am clarificat faptul ca exista doua cai de a schimba starile oamenilor si, implicit, manifestarile lor comportamentale - fie schimband fiziologia, care va determina schimbarea felului de a simti si a tipului de manifestare comportamentala pe care il vor adopta, sau schimbandu-le reprezentarile interioare. in acest capitol vom invata cum anume sa schimbam felul in care ne reprezentam lucrurile astfel incat sa ne dea puterea sa simtim si sa adoptam tipurile de comportament care sa ne sprijine in atingerea scopurilor noastre.

Exista doua lucruri pe care le putem schimba legat de reprezentarile noastre interioare. Putem schimba ce ne reprezentam - de exemplu, daca ne imaginam scenariul cel mai rau cu putinta, il putem schimba inchipuindu-ne cel mai bun scenariu eu putinta. Sau putem schimba felul cum ne reprezentam ceva. Multi dintre noi au in minte anumite clape care declanseaza anumite raspunsuri. De exemplu, unii oameni se simt foarte motivati daca isi imagineaza ceva foarte foarte mare. Altii considera ca tonul vocii pe care il folosesc atunci cand isi vorbesc lor insisi despre ceva anume le determina in mare masura motivatia. Aproape cu totii avem anumite submodalitati-cheie care declanseaza raspunsuri imediate inauntrul nostru. O data ce am descoperit diferitele moduri in care ne reprezentam lucrurile si cum anume ne afecteaza, ne putem controla mintea si putem incepe sa ne reprezentam lucrurile in asa fel incat sa incurajeze nu sa ne franeze.

Daca cineva a obtinut un rezultat pe care noi am vrea sa*l luam ca model, trebuie sa stim mai mult decat faptul ca si-a creeat in minte o anumita imagine si si-a spus ceva in sinea lui. Avem nevoie de instrumente de o mai mare finete pentru a avea intr-adevar acces la cele ce se petrec in mintea lui. Aici intra in scena submodalitatile. Ele sunt un fel de cantitati precise de ingrediente necesare pentru a obtine un rezultat. Sunt cele mai mici si cele mai precise caramizi care alcatuiesc structura experientei umane. Pentru a putea intelege si, deci, controla o experienta vizuala, trebuie sa stim mai multe despre ea. Trebuie sa stim daca este stralucitoare sau intunecata, in alb-negru sau colorata, daca este mobila sau statica. Tot astfel, in cazul in care este o comunicare auditiva, am vrea sa stim daca este tare sau incet, aproape sau departe, daca are rezonanta sau suna a doaga. Am vrea sa stim daca o experienta tactila este moale sau tare, ascutita sau neteda, flexibila sau rigida. Am alcatuit o lista cu submodalitati pe care vi le dezvalui in continuare.

LISTA CU POSIBILE SUBMODALITATI

Vizuale

1.     Film sau stop-cadre

2.     Panorama sau imagine incadrata (daca este incadrata, forma
cadrului)

3.     Colorat sau alb-negru

4.   Luminozitate

5.     Marimea imaginii (marime naturala, mai mare, mai mica)

6.     Marimea obiectului (obiectelor) central(e)

7.     Cu propria persoana in imagine sau in afara ei

8.     Distanta dintre imagine si propria persoana

9.     Distanta dintre obiectul central si propria persoana

10.   Imagine tridimensionala

11.   Intensitatea culorii (sau alb-negru)

12.   Gradul contrastului

13.   Miscare (daca exista, rapida sau lenta)

14.   Focalizare (care parti - inauntru sau inafara)

15.   Focalizare intermitenta sau stabila

16.   Unghiul de vedere

17.   Numar de imagini (schimbari de cadru)

18.   Localizare

19.   Altele?

Auditive

1.           Volum

2.     Cadenta (intreruperi, grupaje)

3.     Ritm (regulat, neregulat)

4.     Inflexiuni (cuvinte subliniate, cum anume)

5.     Tempo

6.     Pauze

7.     Tonalitate

8.     Timbru (calitate, de unde are rezonanta)

9.     Sunete unice (grave, domoale etc.)

10.   Sunetul este de jur imprejur - spatial

11.   Localizare

12.   Altele?

Tactile

1.     Temperatura

2.     Textura

3.     Vibratie

4.   Presiune

5.   Miscare

6.   Durata

7.   Stabila - intermitenta

8.     Intensitate

9.   Greutate

10.   Densitate

11.   Localizare

12.   Altele?

Pentru durere

1.     Urzicator

2.     Fierbinte-Rece

3.     Tensiune musculara

4.     Acuta-Surda

5.     Apasare

6.   Durata

7.   Intermitenta (ca palpitatiile)

8.     Localizare

9.     Altele?

O alta distinctie importanta este daca o imagine este asociata sau disociata. O imagine asociata este aceea pe care ti-o faci ca si cand ai fi martor direct la un anumit lucru. O vezi cu proprii tai ochi, o auzi si o simti ca si cand te-ai afla chiar atunci in propriul tau corp. O imagine disociata este acea imagine pe care o traiesti ca si cand ai urmari-o dinafara corpului tau. Daca vezi o imagine disociata a propriei persoane este ca si cum ai vedea un film despre tine.

Zaboviti un moment si incercati sa va amintiti o experienta placuta pe care ati trait-o. incercati de fapt sa va imaginati din nou in acea experienta. Sa vedeti ceea ce ati vazut atunci cu proprii ochi: evenimentele, imaginile, culorile, stralucirea etc. Sa auziti ceea ce ati auzit atunci; vocile, sunetele etc. Sa simtiti ce ati simti atunci: emotiile, temperatura etc. Traiti astfel ca sa vedeti cum este. Acum iesiti din corpul vostru si incercati sa simtiti cum pasiti in afara situatiei dar dintr-un loc de unde puteti inca sa va vedeti acolo, in trairea cu pricina. inchipuiti-va experienta ca si cand v-ati vedea jucand intr-un film. Ce deosebire este intre sentimentele pe care le incercati acum si cele de atunci? in care din cazuri sunt sentimentele mai puternice, atunci sau acum? Diferenta dintre acestea este diferenta dintre o experienta asociata si o experienta disociata.

Folosind diferentele de submodalitate, precum asociatie/disociatie, va puteti schimba radical experienta de viata. Aduceti-va aminte, am invatat ca orice comportament uman este consecinta starii in care ne aflam, si ca starile noastre sunt creeate de propriile noastre reprezentari interioare - lucrurile pe care ni le imaginam, ni le spunem etc. Asa cum un regizor de film poate schimba efectul pe care il are filmul sau asupra unui public, si voi puteti schimba efectul pe care il are orice experienta din viata asupra voastra. Un regizor poate schimba unghiul camerei de filmat, volumul si felul muzicii, viteza si gradul de miscare, culoarea si calitatea imaginii, si sa creeze astfel publicului orice stare vrea el. Tot astfel va puteti dirija creierul pentru a genera orice stare sau comportament care sa va sprijine in atingerea celor mai inalte teluri sau rezolvarea necesitatilor.

Sa va arat cum. Este foarte important sa faceti aceste exercitii, asa incat sa cititi cate unul pe rand, apoi sa. va opriti si sa-1 efectuati inainte de a-1 citi pe urmatorul. Ar fi amuzant sa faceti exercitiile impreuna cu altcineva. Sa le cititi si sa raspundeti la ele pe rand.

As vrea sa va ganditi la o amintire placuta. Poate fi una recenta sau mai veche. inchideti ochii, relaxati-va si ganditi-va la ea. Acum luati acea imagine si incercati s-o faceti din ce in ce mai luminoasa. Pe masura ce creste luminozitatea, observati felul in care se schimba starea voastra. Apoi as vrea sa incercati sa va aduceti mai aproape de voi imaginea mentala. Opriti-va si incercati s-o mariti. Ce se intampla cand manevrati imaginea? Se modifica si intensitatea trairii, nu-i asa? pentru majoritatea oamenilor, a face ca o experienta placuta sa devina mai mare, mai luminoasa si mai apropiata creeaza o imagine si mai puternica si mai

placuta. Amplifica intensitatea si placerea reprezentarii interioare. Va pune intr-o stare mai puternica si mai voioasa.

Toti oamenii au acces la cele trei modalitati sau siteme de reprezentare - vizual, auditiv si tactil. insa oamenii folosesc in mod diferit sisteme diferite de reprezentare. Multi oameni apeleaza la creierul lor mai intai intr-un cadru vizual. Ei reactioneaza la imaginile pe care le vad cu ochii mintii. Altii il apeleaza mai intai auditiv. Iar altii, tactil. Acesti oameni reactioneaza cel mai puternic la ceea ce aud sau simt. Asadar, dupa ce ati diversificat cadrele vizuale, haideti sa incercam acelasi lucru cu celelalte sisteme de reprezentari.

incercati sa va readuceti in minte amintirea placuta de mai inainte. Mariti volumul vocilor sau sunetelor pe care le auziti. Conferiti-le un ritm mai alert, mai multa gravitate, schimbati-le timbrul. Faceti-le mai puternice si mai hotarate. Acum procedati la fel si cu submoda-litatile tactile. Faceti ca amintirea sa fie mai calda, mai placuta decat era inainte. Ce se petrece acum cu sentimentele voastre legate de acea experienta?

Nu toti oamenii raspund in acelasi fel. Indiciile tactile mai ales, dau la iveala reactii diferite la persoane diferite. Multi dintre voi ati constatat probabil ca o imagine devine mai intensa daca ii dam mai multa luminozitate sau o marim. Ea a dat mai multa intensitate reprezentarii interioare, a facut-o mai atragatoare si, cel mai important lucru, v-a pus intr-o stare mai productiva, mai pozitiva. Cand fac aceste exercitii in seminariile de consiliere, vad exact ce se petrece in mintea unei persoane doar urmarindu-i fiziologia. Respira mai profund, i se indreapta umerii, fata i se relaxeaza si intregul sau corp devine mai sprinten.

Haideti sa incercam acelasi lucru folosind o imagine negativa. As vrea sa va ganditi la ceva care v-a suparat si v-a provocat durere. Acum luati acea imagine si dati-i mai multa luminozitate. Aduceti-o mai aproape de voi. Mariti-o. Ce se intampla in creierul vostru?

Multi oameni constata ca ca starea lor negativa s-a intensificat. Sentimentele neplacute pe care le avusesera atunci sunt mai puternice ca niciodata. Acum puneti imaginea la loc de unde ati luat-o. Ce se intampla daca o micsorati, ii scadeti luminozitatea si o indepartati? incercati si remarcati diferenta dintre sentimentele voastre. Veti descoperi ca sentimentele negative si-au pierdut puterea.

incercati acelasi lucru folosind celelalte modalitati. Ascultati-va vocea interioara, sau orice din ceea ce se petrece in experienta respectiva, dar marind volumul sunetului si facandu-1 mai sacadat. incercati sa simtiti experienta dur si inflexibil. Sunt sanse sa se petreaca acelasi lucru - sentimentele negative se vor intensifica. Va repet, nu vreau sa intelegeti acest fenomen in stil academic. Vreau sa faceti aceste exercitii de o maniera concentrata, intensificata, avand grija sa remarcati care dintre modalitati si submodalitati au cea mai mare influenta asupra voastra. S-ar putea sa vreti sa parcurgeti din nou cu mintea aceste etape,

constienti fiind de felul in care imaginea va transforma sentimentele legate de ea.

Luati imaginea negativa cu care ati inceput si micsorati-o acum. Fiti atenti ce se intampla pe masura ce imaginea se contracta. Acum defocalizati — faceti-o mai neclara, mai intunecata si mai greu de vazut. Acum indepartati-o de voi — impingeti-o undeva inapoi ca s-o vedeti cat mai putin. in final, luati imaginea si impingeti-o catre un soare imaginar. Remarcati ce auziti, ce vedeti si ce simtiti cand dispare din lumea asta.

Procedati la fel folosind modalitatea auditiva. Reduceti la minimum volumul vocilor pe care le auziti. Faceti-le mai letargice. Eliminati-le ritmul si vigoarea. Faceti la fel si cu perceptiile tactile. Faceti ca imaginea sa nu mai aiba consistenta si substanta, sa fie flasca. Ce se intampla cu imaginea negativa cand o supuneti acestui proces? Daca sunteti ca majoritatea oamenilor, imaginea isi pierde puterea - devine mai slaba, mai putin dureroasa sau chiar inexistenta. Puteti sa luati o intamplare care v-a provocat mare durere in trecut si s-o faceti neputincioasa, s-o faceti sa se dizolve si sa dispara complet.

Cred ca va puteti da seama din aceasta scurta experienta cat de puternica poate fi aceasta tehnologie. in doar cateva minute, puteti sa luati un sentiment pozitiv si sa-1 faceti mai puternic si datator de forta. Ati fost in stare sa luati si o imagine negativa si s-o vlaguiti de puterile ei asupra voastra. Ati fost in trecut la mila rezultatelor reprezentarilor voastre interioare. Acum trebuie sa stiti ca toate acestea nu trebuie sa mearga asa.

in fond, va puteti duce viata intr-un fel sau in celalalt. Va puteti lasa creierul sa va conduca asa cum a facut-o in trecut. Puteti sa va lasati fulgerat de orice imagine, sunet sau sentiment la care sa reactionati automat, la comanda, precum cainele lui Pavlov la clopotel. Sau va puteti alege sa va dirijati voi creierul in mod constient. Puteti sa va stabiliti singuri comenzile. Puteti sa va luati experientele si imaginile peplacute si sa le stoarceti de puteri. Vi le puteti reprezenta intr-un mod in care sa nu mai aiba nici o putere asupra voastra, un mod care le „cioparteste' pana la niste dimensiuni care sa va permita sa le stapaniti fara probleme.

Oare nu am avut fiecare ocazia sa primim o sarcina atat de mare pe care am avut sentimentul ca nu o putem duce pana la capat, astfel ca nici macar nu am inceput-o? Daca va imaginati acea sarcina ca fiind mai mica, ati simti ca ati putea sa va descurcati cu ea, si atunci ati face ceea ce trebuie facut in loc sa va lasati coplesiti. Stiu ca vi se pare ca simplific lucrurile si totusi, daca incercati sa folositi metoda aceasta, veti descoperi ca schimbandu-va reprezentarile, va puteti schimba sentimentele fata de o sarcina si astfel, sa va modificati actiunile.

Si desigur ca acum mai stiti ca puteti lua experiente placute si le puteti amplifica. Luati placerile mici ale vietii si amplificati-le, faceti in asa fel incat sa vi se para ziua mai luminoasa, iar voi incercati sa va simtiti mai usori si mai fericiti. Avem la dispozitie o metoda prin care sa aducem mai multa savoare, mai multa bucurie si mai mult chef in viata.

„Nici un lucru nu este bun sau rau, ci tu il faci asa cu gandul tau.'

— William Shakespeare

Va aduceti aminte cum am vorbit in capitolul 1 despre apanajul zeilor?
Regele avea capacitatea sa-si conduca regatul. Ei bine, regatul este creierul
vostru. Asa cum regele isi poate conduce regatul, si voi vi-1 puteti conduce
pe-al vostru - daca incepi sa preiei controlul asupra modului in care iti
reprezinti experienta ta de viata. Toate submodalitatile de care ne-am
ocupat fi vor spune creierului cum sa aprecieze lucrurile, tineti minte, noi
nu stim cum este de fapt viata. Stim doar cum ne reprezentam viata rfoua
insine. Astfel, daca avem o imagine negativa care este prezentata intr-o
forma mare, luminoasa, puternica, rasunatoare, creierul ne prezinta o dihanie
de experienta negativa mare, luminoasa, puternica si rasunatoare. Dar'daca
luam imaginea aceea negativa si o stramtam, o intunecam, o transformam
intr-un stop-cadru, apoi ii anihilam puterea, si creierul va raspunde in
consecinta. in loc sa ne punem intr-o stare negativa, ne putem-descotorosi
de ea sau o putem trata fara mare suparare.  

Limba noastra ne ofera multe exemple despre puterea* reprezentarilor tooastre. Ce avem in minte cand spunem ca o persoana mre un viitor stralucit? Ce simtiti cand auziti despre cineva ca are un viitor sumbru? Ce vreti sa spuneti cand vorbiti despre faptul ca vreti sa faceti lumina Mr-o problema?*'Ge vrem sa spunem, atunci cand zicem ca cineva a ftcut din tantar armasar sau ca are o imagine deformata despre ceva? Ce vor oamenii sa spuna cand zic ca au o mare problema pe cap sau* cand zic ea li s-a blocat mintea? Ce vrei sa spui cand zici ca ceva suna bine sau ci iti aprinde beculetul? Sau ca ti-a cazut fisa?

inclinam sa consideram aceste expresii drept metafore. Dar nu sunt» De cele mai multe ori sunt o descriere exacta a ceea ce se petrece in mintea noastra,, Aduceti-va aminte ca in urma,cu cateva minute ati reluat o amintire neplacuta si ati amplificat-o. Va mai amintiti cum v-a accentuat aspectele negative ale experientei si v-a pus intr-o stare negativa? Puteti gasi o cale mai buna sa descrieti acea experienta altfel decat spunand ca ati facut din tantar armasar? Asadar stim din instinct cat de puternice sunt imaginile noastre mentale. Tineti minte ca ne putem controla creierul; nu el trebuie sa ne controleze pe noi.

Iata un exercitiu sirriplu care ii ajuta pe multi. V-a obsedat vreodata un dialog interior insistent? Ati fost vreodata pusi in situatia sa nu va puteti reduce la tacere creierul? Creierul nostru poarta dialoguri de nenumarate ori. Dezbatem anumite lucruri in sinea noastra sau incercam sa castigam controverse mai vechi sau sa schimbam echilibrul de forte din batalii mai vechi. Daca vi se intampla asemenea lucruri, inchideti sonorul de tot. faceti ca vocea din interior sa devina mai soptita, mai indepartata si mai slaba. Acest lucru le rezolva multora problemele. Sau aveti vreun dialog interior care incearca sa va traga inapoi? incercati sa auziti aceleasi lucruri, dar spuse cu o voce sexy, pe un ton si un tempo de flirt: „Nu poti sa faci asta.' Cum vi se pare acum? S-ar putea sa va simtiti chiar mai motivati sa faceti ceea ce va s{mne vocea sa nu faceti. incercati acum si observati deosebirea.

Sa mai incercam un exercitiu. De data asta ganditi-va la un lucru din experienta voastra pe care erati absolut motivat sa-1 faceti. Relaxati-va si formati-va o imagine mentala cat se poate de clara a experientei respective. Am sa va pun acum cateva intrebari legate de acea experienta. Ganditi-va pe indelete si raspundeti-mi pe rand la fiecare intrebare. Nu exista raspunsuri corecte si raspunsuri gresite. Fiecare om va raspunde in felul lui.

Privind imaginea, vedeti un film sau un instantaneu? Este color sau alb-negru? Este apropiata sau indepartata? Este spre dreapta, spre stanga sau centrata? Este in partea de sus, de jos, sau in mijlocul campului vostru vizual? Este o imagine asociata - adica o vedeti cu proprii vostri ochi -sau este disociata - adica o vedeti asa cum ar vedea-o cineva din exterior? Are un cadra in jurul ei sau vedeti o panorama care se intinde cat vezi cu ochii? Este-luminoasa sau intunecata, deschisa sau inchisa la culoare? Este focalizata sau nefocalizata? Cand faceti acest exercitiu, incercati sa remarcati care submodalitati sunt mai eficiente in ceea ce va priveste, care va influenteaza cel mai mult atunci cand va concentrati asupra lor.

Acum treceti prin submodalitatile auditiva si tactila. Atunci cand auziti ce se petrece, va auziti propria voce sau vocile celorlalti din scena? Auziti nn dialog sau un,monolog? Sunetele pe care le auziti sunt paterniee sau slabe? Au inflexiuni variate sau sunt monotone? Sunt ritmice sau sacadate? Sunetele se apropie si se departeaza sau raman la un comentariu constant? Care este elementul principal pe care il auziti sau vi-1 spuneti? Unde este localizat sunetul - de unde vine? Cand simtiti imaginea, este dura sau moale? Este calda sau rece? Este neteda sau zgrunturoasa? Este flexibila sau rigida? Este un corp solid sau un lichid? Este ascutit sau bont? Unde este localizat sentimentul in corpul vostru? Este dulce sau acru?

S-ar putea sa vi se para greu la inceput sa raspundeti la unele dintre aceste intrebari. Daca aveti tendinta sa va formati mai intai reprezentarile interioare pe cale tactila, s-ar putea sa ganditi in sinea voastra: eu nu-mi construiesc imagini. Tineti minte, aceasta este o convingere si atata timp cat o pastrati, ea va fi valabila. Pe masura ce deveniti tot mai constienti de propriile voastre modalitati, veti invata sa va imbunatatiti perceptiile prin ceva care se numeste suprapunere. Asta inseamna ca daca sunteti inclinat mai intai catre auditiv, de exemplu, cel mai bine ati face daca v-ati agata de toate indiciile auditive pe care obisnuiti sa le captati si sa le traiti. Asa ca s-ar putea sa va amintiti mai intai ceea ce ati auzit atunci. O data ce intrati intr-o stare si aveti o reprezentare interioara solida si bogata, este mult mai usor -sa patrundeti intr-un cadru vizual pentru a folosi submodalitatile vizuale, sau intr-un cadru tactil pentru a trai submodalitatile tactile.

Bun, tocmai ati vazut si ati trait structura unui fapt pe care odata ati fost foarte motivati sa-1 incercati. Acum as vrea sa va ganditi la ceva pentru care ati dori sa fiti foarte motivat, un fapt in legatura cu care in prezent nu aveti nici un sentiment anume, nici o motivatie. inca o data, alcatuiti-va o imagine mentala. Treceti exact prin aceleasi intrebari, avand

grija sa observati in ce masura difera raspunsul de cele pe care le-ati dat pentru lucrul la care aveati o motivatie foarte puternica. De exemplu, daca atunci cand priviti imaginea, vedeti un film sau un instantaneu? Continuati apoi sa treceti prin toate intrebarile submodalitatii vizuale. Treceti apoi prin toate intrebarile modalitatii auditive si tactile. Aveti grija ca in tot acest timp sa vedeti care submodalitati vi se par cele mai puternice pentru voi, care va afecteaza starile in cea mai mare masura.

Luati apoi lucrul pentru care erati foarte motivat - hai sa-i spunem experienta nr. 1 - si lucrul pentru care vreti sa fiti motivat ca sa-1 faceti -experienta nr. 2 - si sa le privim simultan. Nu e greu s-o facem. Ganditi-va la creierul vostru ca este ca un ecran de televizor despartit in doua, si priviti ambele imagini in acelasi timp. Sunt deosebiri intre submodalitati, nu-i asa? Era un lucra previzibil, desigur, pentru ca reprezentari diferite genereaza tipuri diferite de rezultate in sistemul nervos. Amintiti-va acum ce am invatat despre care tipuri anume de submodalitati ne motiveaza si apoi, putin cate putin, incercati sa adaptati submodalitatile lucrului pentru care inca nu sunteti motivat sa-1 faceti (experienta nr. 2) la submodalitatile lucrului pentru care sunteti motivat (experienta nr.l). Iarasi, acestea vor fi diferite pentru fiecare om in parte, dar sunt sanse ca imaginea experientei nr. 1 sa fie mai luminoasa decat aceea a experientei nr. 2. Va fi mai limpede si mai apropiata. As vrea sa va concentrati asupra diferentelor dintre ele si sa manipulati a doua reprezentare in asa fel incat sa semene din ce in ce mai mult cu prima. Aduceti-va aminte sa faceti acelasi lucru si cu reprezentarile auditive si tactile. Faceti acest lucra acum.

Cum vedeti acum experienta nr. 2? Sunteti mai motivat de ea? Ar trebui sa fiti de vreme ce ati potrivit submodalitatile experientei nr. 1 cu cele ale experientei nr. 2 (de exemplu, daca experienta nr. 1 era un film si experienta nr. 2 era inca un stop-cadru, inseamna ca ati transformat experienta nr. 2 intr-un film) si continuati procesul cu toate submodalitatile vizuale, auditive si tactile. Cand veti gasi declansatoarele specifice (submodalitatile) care va fac sa intrati intr-o stare dorita, atunci puteti lega aceste declansatoare de starile nedorite si astfel le puteti schimba intr-o clipa.

Tineti minte, niste reprezentari interne similare vor creea niste stari sau sentimente similare. Iar niste stari sau sentimente similare vor declansa niste actiuni similare. De asemenea, daca aflati ce anume va face sa va simtiti motivati sa intreprindeti aproape orice, atunci veti sti exact ce aveti de facut cu orice experienta ca sa va simtiti motivati. Din acea stare de motivare va puteti lansa in orice actiuni efectiva.

Este important de remarcat ca anumite submodalitati-cheie ne afecteaza mai mult decat altele. De exemplu, am lucrat cu un baiat care nu avea motivatie sa mearga la scoala. Majoritatea submodalitatilor vizuale nu pareau sa-1 motiveze prea mult. Totusi, daca isi spunea cateva cuvinte pe un anumit ton, constata ca era motivat imediat sa mearga la scoala. in plus, atunci cand era motivat, simtea ca i se incordau bicepsii. Atunci cand nu era motivat sau era suparat, isi simtea maxilarul inclestat iar tonul vocii lui era cu totul altul. Schimband pur si simplu doar aceste

doua submodalitati, l-am putut trece aproape instantaneu dintr-o stare de suparare sau nemotivare intr-o stare in care era motivat. Acelasi lucra se poate face si cu mancarea. Unei femei ii placea din cale-afara ciocolata datorita texturii acesteia, pentru ca era cremoasa si neteda, dar nu-i placeau deloc strugurii pentru ca trozneau in dinti. Nu a trebuit decat s-o fac sa-si imagineze ca mananca incet o boaba de strugure, ca musca incet din ea si ii simte textura pe masura ce se rasuceste in gura ei. Am mai facut-o sa-si spuna aceleasi lucruri pe aceeasi tonaliate. Astfel, a inceput imediat sa doreasca sa manance struguri si sa-i placa de atunci incolo.

in calitate de modelator, trebuie sa fii intotdeauna curios cum poate obtine cineva orice rezultat, fie el fizic sau mental. De exemplu, vine cineva la mine sa se sfatuiasca si imi spune: „Sunt asa deprimat!' Eu nu-1 intreb: „De ce esti deprimat?' si apoi sa ii cer sa-si reprezinte lui si mie motivul deprimarii. Asta n-ar face decat sa-1 puna intr-o stare de deprimare. Nu vreau sa stiu de ce este deprimat; eu vreau sa stiu cum face de este deprimat, si il intreb: „Cum faci asta?' De obicei se uita uimit la mine pentru ca multi nu stiu ca trebuie sa faca anumite lucruri, mental si fiziologic, ca sa fie deprimati. Asa ca il intreb: „Daca eu as fi in pielea ta, cum as face ca sa fiu deprimat? Ce mi-as inchipui? Ce mi-as spune? Cum mi-as spune? Ce tonalitate as folosi?' Aceste procese creeaza actiuni fizice si mentale specifice, si deci, duce la rezultate afective speciale. Daca poti schimba structura unui proces, el poate deveni altceva, altceva decat o stare depresiva.

O data ce stii cum se petrec lucrurile, poti incepe sa-ti dirijezi creierul si iti poti creea niste stari care sa te sprijine sa duci un trai asa cum iti doresti si cum meriti. Exemplu: Cum ajungi sa te simti frustrat sau deprimat? iti imaginezi ceva coplesitor, care te striveste? iti vorbesti intr-una cu o voce trista? Dar un sentiment de fericire, de amuzament, cum le obtii? iti imaginezi ceva luminos? Se misca repede sau incet? Pe ce ton iti vorbesti? Sa zicem ca cuiva ii place munca lui, dar tie nu-ti place ceea ce faci - insa ai vrea sa-ti placa. Afla cum face ca sa-si creeze sentimentul respectiv. Vei fi uimit cat de repede te poti schimba. Am avut de a face cu oameni care au fost sub terapie ani de zile, si care si-au schimbat adesea in doar cateva minute problema, starile, manifestarile comportamentale. La urma urmei, frustrarea, deprimarea si fericirea nu sunt niste obiecte. Sunt procese generate de imagini mentale, sunete si fapte in sine pe care le poti controla constinet sau inconstient.

Va dati seama cum v-ati putea schimba viata folosind eficient aceste instrumente? Daca va place sa incercati sentimentul de provocare pe care vi-1 da munca voastra dar nu va place sa faceti curatenie in casa, puteti face una din doua: fie sa angajati o menajera, fie sa remarcati diferenta dintre felul in care va reprezentati munca si felul in care va reprezentati curatarea casei. Reprezentandu-va curatarea casei si munca in cadrul acelorasi submodalitati, veti simti imediat o pornire sa faceti curatenie. Asta ar fi ceva dragut pentru copii.

Ce-ar fi daca ati lua toate lucrurile pe care le detestati, dar pe care stiti ca trebuie sa le faceti si le-ati lega de submodalitatile placerii? Tineti

minte, putine lucruri dau orice sentiment inerent. Ati invatat ce este placut si ati invatat si ce este neplacut. Puteti pur si simplu sa reetichetati aceste experiente in creierul vostru si creeati astfel imediat un sentiment nou legat de ele. Ce-ar fi sa va luati toate problemele, sa le faceti cocolos ca pe niste hartii si sa le puneti mai departe de voi? Posibilitatile sunt nelimitate. Voi hotarati!

Este important sa tineti minte ca este nevoie de repetitie si exercitii,
ca in oricare alta indeletnicire. Cu cat dati curs mai des in mod constient
acestor simple treceri de submodalitati, cu atat veti ajunge mai repede sa
obtineti rezultatul dorit. S-ar putea.sa constatati ca schimband lumino­
zitatea unei imagini, aceasta are un efect mai puternic asupra voastra
decat schimbandu-i focalizarea sau marimea. O data ce stii acest lucru,
vei sti si ca luminozitatea este unul din primele lucruri pe care sa le
manipulezi atunci cand vrei sa schimbi ceva. _:

S-ar. putea ca unii dintre voi sa gandeasca: „Schimbarile astea de submodalitati sunt grozave, dar oare ce le va impiedica sa se schimbe la loc? stiu ca le pot schimba dupa cum doresc, in orice moment» si asta inseamna mult, dar ar fi grozav daca as avea posibilitatea sa fac schimbarea automat, mai armonios.

Exista o cale pentru a face acest lucru - un procedeu pe care noi il numim metoda pendulului? Poate fi folosit in cazul unor probleme mai greu de rezolvat sau metehne pe care le au unii oameni. Cu ajutorul acestui procedeu, reprezentarile interioare care in mod normal genereaza stari neproductive se transforma automat in niste reprezentari noi care va pun in starea productiva pe care o doriti. De exemplu, atunci cand aflati ce reprezentari interioare va determina sa mancati mai mult decat este cazul, cu ajutorul procedeului puteti creea o noua reprezentare interioara a ceva care este mai puternic si, daca l-ati vedea sau auzi, v-ar provoca o reactie de respingere a alimentelor. Daca legati cele doua reprezentari una de cealalta ori de cate ori sunteti tentati sa mancati mai mult, prima reprezentare o va declansa automat pe a doua si va va pune intr-o stare de nedorire a alimentelor. Partea cea mai buna a acestui procedeu este ca o data implantat efectiv, nu trebuie sa te mai gandesti niciodata la el. Procesul se va declansa: automat, fara sa mai fie nevoie de un efort constient. Iata cum functioneaza procedeul:

Treapta nr. 1: Identificati comportamentul pe care vreti sa-1 schimbati. Acum faceti o reprezentare interioara a acelui comportament asa cum il vedeti cu ochii vostri. Daca vreti sa. nu va mai roadeti unghiile, inchipuiti-va cum v-ati vedea dinafara ridicand mana la gura si rozandu-va unghiile.

Treapta nr. 2: O data ce aveti o imagine clara a comportamentului pe care vreti sa-1 schimbati, trebuie sa creeati o reprezentare diferita, o imagine a voastra asa cum ati vrea sa fiti daca ati fi facut deja schimbarea dorita si ce ar insemna acea schimbare pentru voi. Va puteti imagina cum ati arata luand mana de la gura, apasand usor unghijle pe care aveati de gand sa le

roadeti si vazandu-va unghiile frumos curatate iar voi fiind frumos imbracat, ca scos din cutie, mai stapanit si mai increzator. Imaginea pe care v-o formati si care va reprezinta in starea aceea dorita trebuie sa fie disociata. Motivul esta ca vrem sa creeam o reprezentare interioara ideala care va continua de care sa va simtiti mai atras decat una pe care ti-o cunosti deja.

Treapta nr. 3: Alterneaza cele doua imagini in asa fel incat experienta neproductiva declanseaza automat experienta productiva. O data facut acest racord, orice lucru care ti-ar fi declansat dorinta de a-ti roade unghiile, iti va declansa acum o stare in care te indrepti catre imaginea ta ideala. Astfel, ajungi sa creezi o cu totul noua cale pentru creierul tau care sa se ocupe de ceva care in trecut te-a suparat.

Iata cum sa faci alternanta: incepe prin a-ti face o imagine mare si luminoasa a felului de comportament pe care vrei sa-1 schimbi. Apoi, in coltul din dreapta jos, alcatuieste o imagine mica si intunecata a felului in care ai vrea sa fii. Apoi ia imaginea mica si in mai putin de o secunda, fa-o sa creasca in marime si luminozitate si practic s-o faci sa explodeze in imaginea cealalta pe care nu o mai doresti. Facand acest lucru, spune cuvantul „us!' cu tot entuziasmul si cu toata pasiunea de care esti capabil. Poate ti se pare putin copilaresc. Dar spunand „us!' cu entuziasm, trimiti spre creier o serie de semnale pozitive puternice. O data ce ti-ai intiparit in minte imaginile, acest intreg proces nu va dura decat atat cat ai zice „us!' Acum ai in fata imaginea ta, mare luminoasa, conturata si colorata, aratand asa cum vrei sa fii. Vechea ta imagine a fost spulberata.

Secretul acestui procedeu sta in viteza si repetitie. Trebuie sa vezi si sa simti cum imaginea cea mica si intunecata devine uriasa si luminoasa si explodeaza prin imaginea mare, distrugand-o si inlocuind-o cu. una si mai mare si mai luminoasa a felului in care vrei sa stea lucrurile. incearca acum sentimentul maret ca vezi lucrurile asa cum iti doresti. Deschide apoi ochii pentru un scurt moment pentru a intrerupe-starea. Apoi inchide ochii la loc pentru a face din nou Schimbarea. incepe prin a avea o imagine mare a lucrului pe care vrei sa-1 schimbi, apoi fa imaginea mica sa creasca in marime si luminozitate si explodeaza prin „us!' Opreste-te ca sa traiesti experienta. Deschide ochii. inchide ochii. Priveste ceea ce vrei sa schimbi. Priveste imaginea initiala si si cum vrei s-o schimbi. Usuiesti-o din nou. Repeta acest lucru de cinci sau sase ori, cat poti de repede. Tine minte, secretul este viteza; dar si distractia. Ceea ce ii spui creierului tau este: uite asa, „us!' Fa asa, uite asa, „us!' Fa asa pana cand vechea imagine declanseaza automat noua imagine, noile stari si, implicit, noul comportament.

Acum fa-ti imaginea initiala, ce constati? Daca, de exemplu, ai indepartat un tipar in care iti rodeai unghiile, apoi te imaginai rozandu-ti-le, iti va veni greu s-o mai faci. De fapt, ti se va parea chiar anormal. Daca nu, atunci repeta procedeul. De data asta o vei face mai clar si mai rapid, fiind sigur ca incerci doar un moment sentimentul pozitiv atunci cand vezi noua imagine inainte de a deschide ochii si reincepand procesul.

S-ar putea sa nu mearga daca imaginea pe care te hotarasti s-o deplasezi nu este destul de incitanta sau de dorita. Este foarte important ca aceasta sa extrem de atragatoare, ceva care sa te puna intr-o stare pe care sa ti-o doresti, cu motivatie - ceva ce vrei cu adevarat sau ceva care are mai multa importanta pentru tine decat vechiul comportament. Ceva pe care il ajuta sa adauge noi submodalitati, precum mirosul sau gustul. Procedeul pendulului da niste rezultate uimitor de rapide datorita anumitor tendinte ale creierului. Creierul nostru are tendinta sa se indeparteze de lucruri neplacute si sa se apropie de cele placute. Facand imaginea in care nu mai apari ca avand nevoie sa-ti rozi unghiile mai atragatoare decat cea in care apari ca simtind nevoia sa ti le rozi, i-ai transmis creierului tau un semnal puternic in legatura cu tipul comportamentului pe care trebuie sa-1 adopte. Am aplicat acest procedeu pe mine, ca sa nu imi mai rod unghiile. Era un obicei absolut inconstient. A doua zi dupa ce am aplicat acest procedeu, m-am surprins rozandu-mi unghiile din nou. As fi putut considera acest fapt drept un esec. insa, am considerat ca o data ce am devenit constient de acest obicei, inseamna totusi un progres. Am facut apoi zece manevre pendul si de atunci nici nu mi-a mai trecut prin cap sa-mi rod unghiile vreodata.

Acelasi procedeu este valabil si in cazul spaimelor sau frustratiilor. Gandeste-te la ceva de care ti-e teama. Imagineaza-ti acum cum ar trebui sa fie daca nu te-ai mai teme. Fa din aceasta imagine ceva extraordinar. Apoi sfichiuieste cele doua imagini de sapte ori. Acum gandeste-te din nou la lucrul de care ti-era teama. Cum te face sa te simti acum? Daca procedeul de sfichiuire a fost aplicat corect, in momentul in care te gandesti la lucrurile de care ti-era teama, ar trebui sa te gandesti automat la felul in care vrei sa arate lucrurile.

O alta varianta a procedeului de sfichiuire este sa iti imaginezi o prastie in fata ta. intre cele doua capete se afla o imagine a compor­tamentului tau actual, pe care vrei sa-1 schimbi. Aseaza in locul in care sta de obicei piatra, o mica imagine a felului in care vrei sa fii. Apoi urmareste mental mica imagine care se indeparteaza tot mai mult pe masura ce se intinde elasticul la maximum. Apoi ii dai drumul. Urmareste-o cum explodeaza prin vechea imagine din fata ta drept in creierul tau. Este important cand faci acest lucru sa intinzi mental elasticul cat se poate de mult inainte sa-i dai drumul. Si de data asta trebuie sa spun cuvantul „us!' atunci cand ii dai drumul si strapungi vechea ta imagine restrictiva. Daca ai facut corect manevrele, atunci cand eliberezi prastia, imaginea trebuie sa se indrepte spre tine atat de repede incat sa-ti smuceasca inapoi capul. Opreste-te chiar acum si gandeste-te un moment la un gand care te trage inapoi sau o manifestare comportamentala pe care ai vrea sa le schimbi si foloseste procedeul de sfichiuire cu ajutorul prastiei pentru a realiza schimbarea.

Tine minte ca mintea ta poate sfida legile universului intr-un mod crucial. Ea se poate intoarce inapoi. Timpul nu poate face asta, nici evenimentele - dar mintea poate. Sa presupunem ca intri in biroul tau si

primul lucru pe care il constati este ca nu a fost scris un raport important de care ai nevoie. Raportul incomplet are darul sa te arunce intr-o stare mai rau decat neproductiva. Te infurii. Te simti frustrat. iti vine sa iesi din birou si sa strigi la secretara. Dar daca strigi nu obtii ceea ce ai nevoie. Nu ar face decat sa complice si mai mult lucrurile. Secretul este sa iti schimbi starea, sa te domolesti si sa incerci sa intri intr-o stare care iti ca permite sa netezesti ca sa se rezolve problema. Iata ce poti face reorientandu-ti reprezentarile interioare.

Am tot pomenit in carte despre a fi suveran, de a avea totul sub control, de a-ti dirija creierul. Acum ati vazut cum se poate realiza acest lucru. in cele doar cateva exercitii pe care le-am facut pana acum, ati vazut ca aveti capacitatea de a va controla in totalitate propria stare. Ganditi-va cum ar arata viata voastra daca ar fi sa va amintiti toate experientele voastre placute aratand luminoase, apropiate si colorate; auzindu-le voioase, ritmate si melodioase; simtindu-le moi, calde si insufletitoare. Si daca ati fi adunat experientele voastre neplacute ca pe niste mici imagini neclare, in cadre stramte, cu voci care de-abia se aud si cu forme lipsite de consistenta pe care nu le puteti simti pentru ca sunt departe de voi? Oamenii de succes fac acest lucru fara sa-1 constientizeze. Ei stiu cum sa dea tare sonorul la lucrurile care le sunt de folos si sa-1 inchida la cele care ii deranjeaza. Ceea ce ati invatat in acest capitol este cum sa luati model de la ei.

Nu va sugerez sa nu dati atentie problemelor. Unele lucruri trebuie luate in seama. Cu totii cunoastem oameni care au zile cand 99 de lucruri le ies bine si totusi vin acasa complet deprimati. De ce? Ei, pentru ca ceva nu le-a iesit bine. Probabil ca au transformat acel unic lucra care nu le-a iesit intr-o imagine mare, luminoasa si furtunoasa, iar pe celelalte, in imagini mici, mohorate, tacute si inconsistente.

O multime de oameni isi petrec viata astfel. Am avut clienti care imi spuneau: „Mereu sunt deprimat.' o spun aproape cu mandrie pentru ca a ajuns sa faca parte integranta din viziunea lor despre lume. Ei bine, multi terapeuti ar incepe cu lunga si spinoasa sarcina de a dezgropa cauzele acestei deprimari. L-ar lasa pe pacient sa vorbeasca ore in sir despre deprimarea lui. Ar rascoli prin cosul de gunoi mental al pacientului ca sa descopere experiente embrionare de amaraciune si bruscari afective din trecut. Asemenea tehnici alcatuiesc relatiile terapeutice, foarte costisitoare si indelungate.

Nimeni nu este permanent deprimat. Deprimarea nu este o conditie permanenta asa cum este pierderea unui picior. Este o stare in care oamemi pot intra si din care pot iesi. ba chiar, oamenii care trec printr-o deprimare au avut si multe experiente fericite in viata lor - poate tot atatea sau chiar mai multe decat un om mediu. Numai ca nu-si reprezinta aceste experiente intr-un mod asociat, marit si luminos. Poate ca isi reprezinta vremurile fericite ca fiind indepartate in loc sa si le apropie. Zaboviti un moment si aduceti-va aminte o intamplare petrecuta saptamana trecuta si impingeti-o cat mai departe. Vi se mai pare o experienta apropiata? Dar daca o aduceti mai aproape? Nu vi se pare acum mai recenta? Unii

oameni isi iau experientele fericite ale momentului si le imping departe asa incat sa para ca s-au petrecut demult, dar iti depoziteaza problemele chiar langa ei. N-ati auzit niciodata pe cineva spunand: „Trebuie sa ma indepartez putin de problemele mele.'? Nu trebuie sa luati avionul si sa plecati departe ca sa va distantati de ele. Doar impingeti-le departe in mintea voastra si incercati sa vedeti deosebirea. Cei care se simt deprimati au adesea mintea incarcata cu imagini persistente, mari, zgomotoase, apropiate si grele despre vremuri grele si doar niste pojghite subtiri si cenusii legate de vremurile bune. Calea schimbarii nu trece prin mlastina amintirilor neplacute; ceea ce trebuie facut este sa schimbi submo-dalitatile, insasi structura amintirilor. Apoi, trebuie sa legi ceea ce te-a facut sa te simti rau, de noi reprezentari care sa te indemne sa infrunti viata cu vigoare, umor, rabdare si tarie.

Unii spun: „Ia stai putin, nu poti schimba lucrurile asa usor.' De ce nu? De multe ori e mult mai usor sa prinzi ceva intr-o clipa decat sa astepti prea multa vreme. Asa invata creierul. Gandeste-te cum urmaresti un film. Vezi mii de cadre si le imbini intr-un intreg dinamic. Dar daca ai urmari un singur cadru si apoi, dupa o ora te-ai uita la inca unul, si apoi la un al treilea dupa o zi sau doua? N-ai intelege nimic din ele, nu-i asa? Si schimbarea personala poate functiona astfel. Daca intreprinzi ceva, daca faci vreo schimbare in mintea ta chiar acum, daca iti schimbi starea si comportamentul, te poti infatisa in 'cel mai spectaculos'mod posibil. Este o lovitura mai cu efect decat sa zaci luni intregi pe> ganduri negre. Fizica cuantica spune ca lucrurile nu se schimba incet in timp - ci fac salturi calitative. Noi facem salturi de la un nivel de experienta la altul. Daca nu-ti place cum esti, schimba ceea ce reprezinti tu pentru tine. Este simplu asa cum pare.

Sa luam un alt exemplu - dragostea. Pentru multi dintre noi, dragostea este o experienta minunata, eterica, aproape mistica. Dar din punct de vedere al luarii modelului, mai este important sa remarcam si ca dragostea este o stare si, ca orice stare, ca orice rezultat, este produsa de un set de actiuni sau stimuli atunci cand sunt perceputi sau reprezentati in anume feluri. Cum te indragostesti? Unul dintre cele mai importante ingredientele de perceptie ai dragostei se asociaza cu tot ce iubesti legat de cineva anume si se disociaza de lucrurile care nu iti plac. A te indragosti poate fi un sentiment derutant, imbatator, pentru ca nu este unul echilibrat. Niciodata nu faci o lista comparativa a calitatilor si defectelor unei persoane, s-o pui pe calculator si sa vezi ce rezultat obtii. Esti total asociat cu cateva elemente ale unei persoane, care te intoxica. Nici macar nu esti constient in acel moment de „defectele' acelei persoane.

Ce strica relatiile? Cu siguranta ca sunt multi factori. Unul poate fi ca nu te mai asociezi acele lucruri care te-au atras cel mai mult la acea persoana. De fapt, s-ar putea sa fi ajuns chiar atat de departe incat sa te asociezi cu toate experientele neplacute care au derivat din acestea si sa te disociezi de cele placute pe care le-ati avut impreuna. Cum este posibil acest lucru? Cineva s-ar putea sa fi observat si sa fi facut mult caz din obiceiul partenerului sau de a nu pune capacul la loc pe tubul cu pasta de dinti sau de a-si arunca lucrurile aiurea pe jos. Poate ca nu-i mai scrie biletele de dragoste, sau poate ca-si aminteste ce i-a spus odata infierbantat de vreo cearta si asculta tot mereu dialogul acela in gand, retraind de fiecare data intamplarea. Nu-si mai aminteste blandetea cu care a atins-o de ziua aniversarii nuntii lor sau lucrurile deosebite pe care le-a facut pentru ea sau pe care i le-a spus cu o saptamana in urma. Si lista poate continua la nesfarsit. Tineti minte un lucru: nu este nimic „rau' in toate astea. Trebuie doar sa fie clar ca acest tipar de reprezentari nu va aduce nimic bun in relatiile voastre. Ce-ar fi daca in toiul unul scandal v-ati aminti cum v-ati sarutat prima data sau cum v-ati tinut de mana - sa va amintiti de o vreme cand iubitul/iubita a facut ceva deosebit pentru tine - si ai face ca acea imagine sa fie mare, apropiata si luminoasa din nou? ^Cum v-ati purta cu persoana iubita daca v-ati afla in acea stare?

Este absolut necesar sa luam in consideratie orice tipar de comunicare si sa ne intrebam periodic: „Daca voi continua sa-mi reprezint lucrurile in' felul acesta, care va fi oare rezultatul final al vietii mele? iri ce directie ma poarta comportamentul meu actual si oare intr-acolo vreau sa ma indrept? A venit momentul sa examinez ce anume genereaza actiunile mele fizice si mentale.' Nu este bine sa afli mai tarziu ca un lucru pe care il puteai schimba cu usurinta te-a condus pe un drum si spre un loc unde nu vroiai sa ajungi.

Ar fi foarte bine sa-ti poti da seama daca ai un anume tipar de a folosi asocierea si disocierea. Exista multi oameni care isi petrec o mare parte a timpului disociati fiind de majoritatea reprezentarilor lor. Rareori par sa fie miscati afectiv de ceva. Disocierea are avantajul ei; daca te tii departe de emotii prea mari legate de anumite lucruri beneficiezi de mai multe resurse pentru a le manevra. Daca totusi acesta este tiparul tau constant de a-ti reprezenta majoritatea experientelor tale de viata, ratezi cu adevarat ceea ce mie imi place sa numesc esenta/savoarea vietii, o mare doza de bucurie. Am sfatuit oameni conservatori care erau limitati in a exprima ceea ce simteau in legatura cu viata lor si le-am stabilit noi tipare conceptuale. Marind mult numarul reprezentarilor lor interioare asociate, au revenit la viata si au constatat ca este o experienta cu totul noua.

Pe de alta parte, daca toate reprezentarile voastre interioare sau marea lor majoritate sunt in intregime asociate, s-ar putea sa va pomeniti intr-un impas afectiv. S-ar putea sa vi se para foarte greu sa va descurcati in viata pentru ca va va afecta si cel mai marunt lucru, iar viata nu este intotdeauna amuzanta, usoara sau pasionanta. O persoana care este asociata din plin cu tot ce se intampla, este extrem de vulnerabila si va lua de obicei totul foarte personal.

Secretul in viata este sa pastrezi un echilibru in toate, inclusiv filtrele de perceptie pentru asociere si disociere. Ne putem asocia sau disocia de tot ce vrem. Totul este sa te asociezi constient, in asa fel incat sa avem un folos. Putem controla orice reprezentare pe care o facem in minte. Va amintiti ce am invatat despre puterea convingerilor noastre? Am invatat ca nu ne nastem cu ele, ca se pot schimba. Cand eram mici

credeam niste lucruri care acum ni se par caraghioase. Am incheiat capitolul despre convingeri cu o intrebare-cheie: Cum sa adoptam niste convingeri care sa ne ajute si sa scapam de cele negative? Primul pas era sa devenim constienti de puterea pe care o au asupra vietii noastre. Al doilea pas l-ati facut in capitolul de fata: schimbarea felului in care va reprezentati aceste convingeri voua insiva. Pentru ca daca schimbati strucutra felului in care va reprezentati ceva, va veti schimba si atitudinea fata de acel ceva si astfel schimbati si ceea ce este valabil in experienta voastra de viata. Va puteti reprezenta acum lucrurile intr-un mod care va da constant un imbold!

Tineti minte, o convingere este o stare afectiva puternica de siguranta pe care o incercati fata de anumiti oameni, anumite lucruri, idei sau experiente de viata. Cum sa creeati acea siguranta? Prin submodalitati specifice. Credeti ca puteti fi la fel de sigur de ceva mie, neclar, intunecat si indepartat de mintea voastra asa cum ati putea fi sigur de ceva exact opus?

De asemenea, creierul vostru poseda un sistem de clasificare. Unii oameni aduna in partea stanga lucrurile in care cred, iar in dreapta - pe cele de care nu sunt siguri. Stiu ca vi se pare caraghios dar puteti schimba o persoana care poseda acest sistem de codificare determinandu-1 pur si simplu sa ia lucrurile de care nu este sigur din dreapta si sa le puna in stanga, unde creierul lui clasifica lucruri in care el crede. Imediat ce face acest lucru, incepe sa se simta sigur. incepe sa creada intr-o idee sau un concept de care cu un moment in urma nu era sigur!

Aceasta schimbare de convingeri se face pur si simplu prin contrastarea felului in care va reprezentati ceva de care stiti ca e adevarat cu ceva de care nu sunteti sigur. incepeti cu o convingere de care sunteti absolut sigur - ca va cheama John Smith, ca aveti 35 de ani, ca v-ati nascut in Atlanta, Georgia, sau ca va iubiti copiii din toata inima sau ca Miles Davis este cel mai mare trompetist care a trait vreodata. Ganditi-va la ceva ce credeti fara nici un dubiu, ceva de care sunteti convins ca este adevarat. Acum ganditi-va la ceva de care nu sunteti sigur, ceva ce vreti sa credeti dar de care nu sunteti prea sigur. Poate ar trebui sa folositi una din cele sapte minciuni ale succesului din capitolul 5. (Nu va alegeti ceva in care nu credeti de loc, pentru ca a spune ca nu credeti in ceva chiar inseamna ca credeti ca nu este adevarat.)

Acum puneti in functiune submodalitatile asa cum am facut mai inainte cand ne-am ocupat de motivatie. Treceti prin toate aspectele vizuale, auditive si tactile ale lucrului in care credeti intru totul. Apoi procedati la fel si cu lucrul de care nu sunteti absolut sigur. Constientizati diferentele dintre ele. Lucrurile in care credeti se afla intr-o parte iar cele de care nu sunteti sigur, in partea cealalta? Sau lucrurile in care credeti sunt mai aproape sau mai luminoase sau mai mari decat cele de care nu sunteti sigur? Este unul din grupaje un stop-cadru iar celalalt se misca? Se misca unul mai repede decat celalalt?

Faceti acum ceea ce am facut cu motivatia. Reprogramati submoda­litatile lucrului de care nu sunteti sigur in asa fel incat sa se potriveasca

cu cele ale lucrului in care credeti. Schimbati culorile si localizarea. Schimbati vocile, tonul, tempoul si timbrul sunetelor. Schimbati submodalitatile texturii, greutatii si temperaturii. Cum stau lucrurile dupa ce ati terminat? Daca ati transformat cu precizie reprezentarea care va provoca nesiguranta, va veti simti sigur de chiar lucrul de care numai cu o clipa in urma nu erati sigur.

Singura dificultate pe care ar putea-o avea unii oameni este convingerea ca lucrurile nu se pot schimba asa de repede. Dar si aceasta poate fi o convingere pe care ati vrea s-o schimbati.

Acelasi proces poate fi folosit pentru a descoperi diferenta, in mintea voastra, dintre lucrurile in legatura cu care sunteti derutati si cele pe care simtiti ca le intelegeti. Daca sunteti derutati in legatura cu un lucra, s-ar putea sa fie din cauza ca reprezentarea voastra interioara este mica, neclara, intunecata sau indepartata, in timp ce lucrurile pe care le intelegeti sunt reprezentate ca mai apropiate, mai luminoase si mai conturate. Constatati ce se intampla cu sentimentele voastre atunci cand va schimbati reprezentarile pentru a le face exact ca acelea despre lucrurile pe care le intelegeti.

Sigur ca apropiind lucrurile sau facandu-le mai luminoase, experienta nu devine mai intensa pentru oricine. Opusul acestei situatii insa este valabil. Unii oameni simt ca experienta devine mai intensa atunci cand este mai intunecata sau mai putin conturata. Ideea este sa gasiti submo-dalitatile-cheie pentru voi sau pentru persoana pe care vreti s-o ajutati sa se schimbe si apoi, avand suficienta putere personala, sa folositi procedura si instrumentele respective.

Ceea ce facem de fapt atunci cand lucram cu submodalitatile este sa reetichetam sistemul de stimuli care ii spun creierului ce sa creada in legatura cu o experienta. Cereierul raspunde oricaror semnale (submodalitati) pe care i le trimiteti. Daca ii trimiteti un anumit tip de semnale, creierul va simti durere. Daca ii trimiteti submodalitati diferite, va puteti simti bine doar in decursul a cateva momente. De exemplu, atunci cand tineam un curs pentru specialisti in neuro-lingvistica la Phoenix, Arizona, am inceput sa constat ca o mare parte din cei aflati in sala aveau muschii fetei tensionati si judecand expresiile fetelor lor, le-am interpretat ca exprimand durere. Am revazut mental ceea ce le spusesem pana atunci si nu am gasit nimic care sa fi declasat o asemenea reactie la atat de multi oameni. Asa ca, in cele din urma am intrebat pe cineva: „Ce simtiti in acest moment?', iar el mi-a raspuns: „Am o durere cumplita de cap.' Imediat dupa ce a spus asta, si altcineva a spus acelasi lucru, apoi altul si altul. Mai bine de 60% din cei aflati in sala aveau dureri de cap. Mi-au explicat ca reflectoarele folosite pentru inregistrarea pe video, fiind prea puternice, le-au iritat ochii si chiar le-au provocat durere. in plus, ne aflam intr-o sala fara ferestre iar ventilatia se stricase cu trei ore in urma, astfel ca aerul era inabusitor. Toate acestea le generasera o schimbare fiziologica. Ce puteam sa fac? Sa-i trimit sa ia un paracetamol?

Sigur ca nu. Creierul dclanseaza durere doar atunci cand primeste stimuli reprezentati intr-un fel anume care ii spune sa simta durere. Asa

ca i-am pus pe cativa sa-mi descrie submodalitatile durerii lor. La unii era apasatoare si vibranta. Altii a simteau mare si stralucitoare (va inchipuiti cam cum era), in timp ce pentru altii era mica. Le-am cerut apoi sa schimbe submodalitatile pentru durere, disociindu-se intai si intai de durere si scotand-o in afara lor. Apoi i-am facut s-o scoata si din sentimentele lor, facandu-i sa vada forma si marimea durerii si s-o plaseze la 5 m in fata lor. Apoi le-am cerut sa-si mareasca si sa-si micsoreze reprezentarea, facand-o sa creasca atat de mult incat sa explodeze prin tavan si apoi sa se chirceasca de tot. Le-am spus pe urma sa-si impinga durerea la soare si sa se uite la ea cum se evapora in neant si apoi vine din nou pe pamant sub forma razelor de soare pentru a ajuta plantele sa se hraneasca. in final i-am intrebat cum se simteau. in mai putin de 5 minute, 95% dintre ei nu mai aveau dureri de cap. isi schimbasera reprezentarile interioare prin care ii semnalizau creierului ce anume sa simta, iar creierul, primind acum semnale noi, dadea un raspuns nou. Celor 5% ramasi cu dureri de cap le-au mai trebuit alte 5 minute pentru a reusi sa faca schimbari mai precise. Unul dintre barbati avea chiar o migrena dar chiar si el se simtea din nou bine.

Atunci cand le descriu unora acest proces, nu prea le vine sa creada ca durerea poate fi eliminata atat de rapid si usor. Si totusi, n-ati facut si voi de atatea ori acest lucra fara sa-1 constientizati? Va mai amintiti de vreun moment cand va durea ceva ca apoi atentia sa va fie captata in alta parte, sau s-a intamplat ceva palpitant si cand v-ati mutat gandul in alta parte sau v-ati schimbat reprezentarea catre creier si nu ati mai simtit durerea? Durerea poate disparea pur si simplu fara sa revina decat daca incepeti sa v-o reprezentati. Concentrandu-va putin asupra dirijarii reprezentarilor voastre interne, puteti elimina durerile de cap la comanda.

De fapt, o data ce ati invatat semnalele care declanseaza rezultate precise in creierul vostru, puteti sa va faceti sa simtiti practic orice vreti si oricum vreti.

Exista o singura exceptie: un set mai mare de filtre pentru experienta umana poate guverna sau afecta capacitatea voastra de a pastra reprezentari interioare noi - sau chiar impiedice sa faca schimbarile. Acele filtre se refera la ceea ce pretuim noi mai mult si la beneficii neconstientizate pe care le-am putea obtine ca urmare a comportamentului nostru actual. Prezentarea si importanta valorilor formeaza un capitol aparte, iar in capitolul 16 vom discuta despre avantaje secundare neconstientizate privind procesul de reincadrare. Daca durerea iti trimite semnale importante in legatura cu ceva care trebuie schimbat in organismul vostru, atunci, daca nu va raportati strict la acea nevoie, este foarte posibil ca durerea sa revina pentru ca iti serveste intr-un mod important.

Avand in vedere tot ceea ce ati invatat pana acum, puteti deja sa va imunatatiti considerabil atat traiul vostru cat si pe al altor oameni pe care ii cunoasteti. Haideti sa mai privim un aspect al felului in care ne structuram experienta, un ingredient esential care ne poate da un imbold sa luam model de la aproape oricine.