Puncte de vedere referitoare laul Legii privind statutul minoritatilor nationale

Puncte de vedere referitoare la proiectul Legii privind statutul minoritatilor nationale.

Avand in vedere importanta problematicii reglementate de proiectul Legii privind statutul minoritatilor nationale, prezentam unele puncte de vedere referitoare la proiectul actului normativ mentionat, cu speranta ca si alte segmente ale societatii civile romanesti, vor participa la aceasta dezbatere care va fi finalizata cu imbunatatirea continutului unei legi atat de importanta pentru societatea romaneasca, in perspectiva integrarii Romaniei in Uniunea Europeana.

A. Aspecte generale

1.     In forma actuala, acest proiect legislativ, pune foarte mult accentul pe ceea ce separa pe minoritari de majoritari, eludandu-se total ceea ce ii uneste; nu sunt preluate si folosite concepte si termeni precum: „respectarea integritatii teritoriale”, „toleranta”, „dialog inter-cultural”, „respect reciproc”, „intelegere”, „cooperare, colaborare”, „pluralism cultural”, „coeziune sociala” s.a.;

2.     Nu se asigura egalitate intre persoanele apartinand unei minoritati nationale si cele apartinand majoritatii, potrivit prevederilor Conventiei – cadru pentru protectia minoritatilor nationale (Titlul II, art. 4, alin. 2), ci doar privilegii pentru minoritari, in dauna majoritarilor;

3.     Deoarece toate prevederile proiectului, in forma lui actuala, cuprind doar drepturile persoanelor apartinand minoritatilor nationale, apreciem ca este necesar sa se includa si un capitol referitor la obligatiile acestora in raport cu populatia majoritara si cu statul roman;

4.     Ar fi necesar ca in expunerea de motive sa se mentioneze daca in alte tari europene exista legi privind statutul minoritatilor, cu prevederi echivalente, deoarece legislatia romaneasca trebuie sa se alinieze celei europene, inclusiv celei din acest domeniu;

5.     Prevederea referitoare la folosirea limbii minoritare in raporturile cu autoritatile administrative in Conventia-cadru este formulata intr-o maniera foarte flexibila, facandu-se mentiunile in masura posibilului” si tinand „seama de posibile dificultati de ordin financiar, administrativ, tehnic” etc., prevederi ce nu se regasesc in proiectul la care ne referim;

6.     In capitolul din proiectul legii statului minoritatilor nationale referitor la folosirea limbii materne nu a fost preluata formularea din Conventia – cadru „…daca aceste persoane solicita acest lucru si acolo unde aceasta cerere corespunde unei nevoi reale, partile (n.n. Statele semnatare ale Conventiei-cadru) se vor stradui sa asigure, in masura posibilului, conditii care sa permita folosirea limbii minoritare in raporturile dintre aceste persoane si autoritatile administrative” (Titlul II, art. 10, alin. 2); in acest context, consideram ca nu toate denumirile de institutii, trebuiesc inscriptionate in limba minoritatii respective, ci doar cele principale, din domeniul administratiei de stat;

7.     La sectiunea „invatamant”, nu au fost preluate din Conventia – cadru, formulari precum: facilitarea contactelor dintre elevi si profesori ai diferitelor comunitati”, promovarea de sanse egale de acces la educatia de toate nivelurile pentru persoanele apartinand minoritatilor nationale”. Dupa prevederea potrivit careia se „recunoaste dreptul persoanelor apartinand unei minoritati nationale de a infiinta si a administra propriile institutii private de educatie si formare”, nu se mai cuprinde si prevederea Exercitiul acestui drept nu implica nici o obligatie financiara pentru parti – n.n. Statele semnatare ale Conventiei-cadru - (Titlul II, art. 13, alin. 1 si 2);

8.     Nu a fost preluata nici formularea conform careia asigurarea invatamantului in limba minoritatilor, „nu aduce atingere invatarii limbii oficiale, ori educatiei in aceasta limba….cunoasterea limbii oficiale constituie un factor al coeziunii si integrarii sociale”;

9.     Unele formulari din textul proiectului, se refera la „minoritatile nationale” si nu la „persoanele care apartin acestor minoritati nationale”, reglementand, intr-o forma subtila, unele drepturi colective ale acestor minoritati, contrar prevederilor reglementarilor europene, in materie; este de preferat ca in textul legii sa fie folosita numai notiunea de „minoritate nationala”, nu si aceea de „comunitate nationala”;

10.  De fapt, in intregul sau, proiectul actului normativ, pune un accent exagerat pe drepturile colective ale minoritatilor nationale, propunand o serie de concepte si institutii precum „Autonomia culturala”, „Consiliul National al Autonomiei Culturale” s.a., care exced cu mult prevederile internationale, in materie. Astfel, in capitolul „Abordari si concepte fundamentale”, la Conventia –cadru pentru protectia minoritatilor nationale”, se precizeaza fara echivoc: „Implementarea principiilor enuntate in prezenta Conventie-cadru se va face prin legislatia nationala si politici guvernamentale corespunzatoare. Ea nu implica recunoasterea drepturilor colective: Accentul este pus pe protectia persoanelor apartinand minoritatilor nationale, care isi pot exercita drepturile in mod individual si in comun cu altii (art. 3, paragraful 2). In aceasta privinta, Conventia – cadru urmeaza abordarea textelor adoptate de alte organizatii internationale”. Contrar acestor prevederi, proiectul prevede constituirea Consiliul National al Autonomiei Culturale, care „va avea un aparat propriu finantat din bugetul de stat”, adica va fi un „stat in stat”;

LUCRARE: Cinematograful danez LUCRARE: Lista Filmelor Romanesti din Toate Timpurile

11.  Comentand art. 1 din Conventia – cadru, care se refera la „protectia minoritatilor nationale si a drepturilor si libertatilor persoanelor apartinand acestora, legiuitorul european tine sa precizeze faptul ca „scopul principal al art. 1 este acela de a specifica ca protectia minoritatilor nationale, care formeaza o parte integranta a drepturilor omului, nu intra in domeniul rezervat al statelor”, deci articolul se refera la drepturile si libertatile persoanelor apartinand minoritatilor nationale si nu minoritatilor ca atare. Aceasta distinctie si diferenta in formulare „indica in mod clar ca nu se are in vedere recunoasterea de drepturi colective minoritatilor nationale”. Si cu toate acestea, intreaga filosofie care a stat la baza elaborarii proiectului de lege, este centrata pe comunitate si nu pe persoana.

12.  Potrivit comentariilor asupra prevederilor Conventiei-cadru, faptul ca in documentul citat este mentionata posibilitatea exercitarii drepturilor si libertatilor „individual sau in comun cu altii…ceea ce este distinct de notiunea de drepturi colective”. In spiritul Conventiei-cadru, termenul „altii trebuie inteles in cel mai larg sens posibil, incluzand persoane apartinand aceleiasi minoritati nationale, altei minoritati nationale ori majoritatii”. Contrar acestei precizari, proiectul legifereaza, separatismul educational, cultural, civic, contribuind la crearea unor bariere comunicationale intre minoritate si majoritate, cu efecte distructive, pe termen mediu si lung.

13.  Proiectul, pune accent pe obligativitatea consultarii reprezentantilor legitimi ai persoanelor apartinand minoritatilor nationale, in luarea unor decizii ce privesc interesele lor identitare, dar nu prevede aceasta obligativitate si pentru autoritatile publice din localitatile si judetele unde minoritarii sunt numeric majoritari;

14.  In proiectul la care ne referim, nu sunt preluate prevederile art. 20 din Conventia – cadru, care stipuleaza ca „in exercitarea drepturilor si libertatilor… orice persoana apartinand minoritatilor nationale va respecta legislatia nationala si drepturile celorlalti, in special ale persoanelor apartinand majoritatii sau altor minoritati nationale”. In aceasta privinta „nu se face referire la situatiile in care persoanele apartinand minoritatilor nationale reprezinta o minoritate la nivel national, dar alcatuiesc majoritatea intr-o anumita zona a statului”; in acest mod, prin continutul sau actual, proiectul legii minoritatilor in forma actuala nu asigura masurile de protectie, cu caracter normativ sau administrativ, prin care sa se realizeze garantarea pastrarii, dezvoltarii si exprimarii identitatii etnice, culturale, ligvistice si religioase a persoanelor apartinand majoritatii, din localitatile unde acestea sunt numeric minoritare”, situatie in care se afla romanii din judetele Covasna si Harghita.

15.  Fata de considerentele expuse solicitam ca inaintea dezbaterii si adoptarii proiectului legii statului minoritatii nationale, sa se solicite avizul conform al organismelor abilitate ale Consiliului Europei;

B. Aspecte punctuale

Art. 7 (2) Propunem sa fie modificat astfel: „potrivit prezentei legi nu se considera discriminare, masurile de protectie, cu caracter normativ sau administrativ, prin care se realizeaza garantarea pastrarii, dezvoltarii si exprimarii identitatii etnice, culturale lingvistice si religioase a persoanelor apartinand minoritatilor nationale… si nu a minoritatile nationale”.

Art. 8 (2) Propunem sa se reformuleze astfel: „In intelesul prezentei legi, elementele identitatii minoritatilor nationale sunt: limba, cultura, traditiile, religia si componentele patrimoniului cultural imobil si mobil, parte integranta a patrimoniului cultural national”.

Art. 9 (1) Propunem sa se reformuleze astfel: „Statul recunoaste si garanteaza persoanelor apartinand minoritatilor nationale dreptul la exprimarea libera a identitatii nationale” si nu minoritatilor nationale.

Art. 9 (3) Propunem sa fie reformulat astfel: „Persoanele apartinand minoritatilor nationale isi pot exprima liber gandurile, opiniile, credinta si creatiile de orice fel prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete, sau prin alte mijloace de comunicare in public, fara a aduce ofense sau prejudicii valorilor si simbolurilor nationale ale tarii”.

Art. 10 Acest articol nu poate fi inclus in proiectul legii, in forma actuala, intrucat este ambiguu si contradictoriu, deoarece „autoritatile competente” nu pot fi obligate sa tina seama de deciziile care nu au fost „luate de reprezentantii legitimi ai minoritatilor”, in toate problemele ce privesc drepturile acestora.

Art. 11 (1) Propunem sa se completeze astfel: „Sunt interzise indemnul la ura nationala, rasiala sau religioasa, incitarea la discriminare sau la violenta impotriva unor minoritati nationale, precum si impotriva majoritatii nationale”.

Art. 12 Propunem sa se formuleze astfel: „Este interzisa orice politica ori practica a autoritatilor publice care au drept scop, sau pot avea ca efect, asimilarea directa sau indirecta a persoanelor apartinand minoritatii nationale, impotriva dorintei acestora, precum si a persoanelor apartinand majoritatii nationale, in zonele in care minoritatile nationale sunt numeric majoritare”.

Art. 13 (3) Acest alineat, referitor la interzicerea modificarii limitelor unitatilor administrativ-teritoriale, propunem sa fie eliminat deoarece continutul sau nu este in concordanta cu continutul Constitutiei si in acelasi timp ar elimina posibilitatea respectarii criteriilor istorice, ale traditiilor administrativ-teritoriale recunoscute de practica europeana.

Art.14 Propunem sa fie reformulat astfel: „persoanele apartinand minoritatilor nationale, pot folosi simbolurile specifice, impreuna cu simbolurile statului roman si pot organiza sarbatori comunitare si religioase proprii”.

Art. 16 e) Prevederile alineatului referitoare la posibilitatea sustinerii diferitelor examene pentru ocuparea posturilor vacante s.a, in limba materna, consideram ca nu pot fi aplicate la nivelul intregului teritoriu national.

Art. 17 (2) Alineatul care stipuleaza ca „numirea sau schimbarea conducerii institutiilor si unitatilor de invatamant in limba minoritatilor, se va face numai cu avizul conform al reprezentantilor legitimi ai minoritatii respective, apreciem ca este inoperant, intrucat ocuparea posturilor nu se face prin numire sau schimbare, ci prin organizarea si sustinerea unor concursuri.

Art. 17 (5) Potrivit prevederilor acestui aliniat, reprezentatii minoritatilor pot propune infiintarea de institutii sau subunitati ale invatamantului. Noi consideram ca, reprezentantii legitimi ai unor minoritati nationale, ca de altfel si ai majoritatii, nu pot avea competente, diligente si responsabilitati pe linia infiintarii unor institutii, cu exceptia parlamentarilor.

Art. 23 (1) Care prevede posibilitatea institutiilor de cultura ale minoritatilor de a stabili si intretine relatii internationale, propunem sa se completeze astfel: „… cu respectarea prevederilor legale in vigoare, valabile si pentru populatia majoritara”.

Art. 28 (4) Prevede ca in parohiile apartinand unui cult al minoritatilor nationale, in care numarul persoanelor a scazut sub 500 de credinciosi, parohiile vor primi o subventie suplimentara, in conditiile legii. Noi propunem sa se completeze astfel: „… precum si in cazul populatiei majoritare”, deoarece, la nivelul intregii tari, exista foarte multe cazuri de parohii ale populatiei majoritare aflate in aceasta situatie.

Art. 30 Prevede folosirea limbii materne, in relatia cu autoritatile publice locale, in localitatile in care cetatenii apartinand unei minoritati nationale au o pondere semnificativa. Propunem ca acest articol sa se reformuleze astfel: „In unitatile administrativ-teritoriale in care cetatenii apartinand unei minoritati nationale au o pondere majoritara, se asigura, in conditiile legii”.

Art. 35 (1) Prevede ca statul va asigura instruirea functionarilor publici, a ofiterilor si agentiilor politiei si a grefierilor, pentru a-si insusi limba minoritatilor din localitatile in care acestea au o pondere semnificativa. Propunem preluarea prevederii din legea administratiei publice locale, respectiv instruirea numai a acelora care au relatii directe cu publicul.

Art. 35 (2) Prevede ca statul sa asigure, la institutiile de invatamant care pregatesc cadre pentru politie, o cifra de scolarizare destinata cetatenilor apartinand minoritatilor nationale. Consideram ca alineatul nu se justifica, intrucat locurile prevazute pentru institutiile de invatamant sau cele publice nu pot fi delimitate, sau mai cu seama limitate, pe criterii etnice si lingvistice.

Art. 37 Prevede ca toate institutiile de cultura, cult si economice sa poata emite „inscrisuri, certificate si diplome, procese-verbale, acte de evidenta contabila si orice inscris cu caracter economic si in limba minoritatii nationale respective, mentionand datele in limba romana”. Consideram ca articolul nu este oportun, intrucat toate inscrisurile, certificatele, diplomele, procesele-verbale sunt documente tipizate, care trebuie sa fie unice in forma si continut la nivelul teritoriului national.

Capitolul IV Consiliul Minoritatilor Nationale si Capitolul V. Autonomia Culturala, cuprind prevederi care statueaza o serie de drepturi castigate de minoritatile nationale, dupa decembrie 1989, dar si altele care exced legislatiei si practicii europene in materie, dovedind o lipsa de respect fata de populatia majoritara, prin „intinderea nejustificata a corzii”.

Intr-un stat democratic, minoritatile nationale au dreptul sa formuleze propuneri peste standardele consacrate de legislatia europeana de asigurare a unor drepturi si libertati specifice, iar populatia majoritara are datoria sa valideze din aceste propuneri si sa acorde atatea drepturi si libertati, cat considera rezonabil ca poate oferi, pentru a nu crea privilegii pentru unele categorii de cetateni si nici disfunctionalitati la nivelul intregii societati. In cazul proiectului legii privind statutul minoritatilor nationale, sa soliciti posturi publice pentru profesia de „minoritar” si organisme centrale si locale „paralele” cu ale statului este totusi prea mult.

In conditiile judetelor Covasna si Harghita, „autonomia culturala”, impreuna cu o buna parte din celelalte prevederi ale proiectului legii minoritatilor nationale, inseamna de fapt realizarea mult ravnitei autonomii teritoriale pe criterii etnice. Speram ca atat Guvernul, cat si Parlamentul Romaniei nu vor legifera un act normativ, in forma si cu actualul continut. Este in interesul, atat al minoritatilor nationale cat si a populatiei majoritare romanesti sa fie adoptata o lege moderna, europeana, si echitabila pentru toti cetatenii tarii

Articol aparut in „Economistul”, nr. 1912/ 11.07.2005, „Natiunea” nr. 312/ 20-26 iulie 2005 si in „Adevarul Harghitei” si „Cuvantul liber” (Tg. Mures).