Este o „povestire” pe scurt a intregului articol
sau raport de cercetare. El trebuie sa fie precis, concis si
usor de inteles, cititorul trebuind sa isi faca o idee
despre lucrare. De obicei, contine o fraza despre teoria de la care a
pornit cercetarea, scopul lucrarii, cine au fost participantii, ce
s-a masurat, care a fost procedura (mai ales pentru studiile
experimentale), rezultatele cele mai importante, concluziile. Toate acestea nu
trebuie sa depaseasca de obicei 200 de cuvinte. Oferim un
exemplu in acest sens (Drugas si Pojar, 2008, p. 67):
„According to the Self-Determination Theory, the negative effects of the
extrinsic motivational orientation should be stronger in cultures which
emphasize extrinsic aspirations. We used a Romanian sample and a British sample
to test whether national well-being has direct effects on psychological
well-being. We took measures of intrinsic and extrinsic motivation, life
satisfaction, affect, and meaning in life. The results were surprising, showing
higher levels of intrinsic motivation for the Romanian sample, and lack of
differences for well-being components.”
De obicei, in raportul de cercetare abstractul
incepe pe pagina noua. Nu la fel se intampla in revistele de
specialitate, unde abstractul incepe imediat dupa enumerarea autorilor
lucrarii. Indiferent de pozitia acestuia, rezumatul lucrarii
trebuie sa respecte cateva conditii. In ceea ce priveste
redactarea, in cele mai multe cazuri este scris cu caractere italice usor
mai mici decat restul textului (daca textul este in Times New Roman 12,
abstractul este Times New Roman 10), este centrat si este pozitionat mai
spre interiorul paginii.
Un abstract bine construit trebuie sa
trezeasca interesul cititorului, pentru a-l determina sa
citeasca si restul lucrarii (lucru deosebit de important mai
ales pentru articolele indexate in baze de date, unde este disponibil gratuit
doar abstractul, pentru citirea integrala fiind nevoie de achitarea unei
taxe).
