Comentariul ca gen jurnalistic de opinie

Comentariul

Comentariul este un gen jurnalistic de opinie, prin urmare opinia urnalistului iese in evidenta. Comentariul aduce in atentia publicului un eveniment care a avut loc, este in desfasurare sau urmeaza sa aiba loc in viitor. Comentatorul are sarcina sa faca o analiza pertinenta a evenimentului sau faptului semnalat, sa comenteze fiecare element constitutiv si sa-si expuna parerea .

Comentariul este prezent in majoritatea media, dar capata forme specifice. In presa scrisa poate lua forma editorialului, cronicii, criticii, eseului. In radio, intervine concizia, conditie obligatorie pentru ca publicul nu are prea multa rabdare. In aceste conditii sarcina jurnalistului de radio devine mult mai dificila, pentru ca el trebuie sa spuna cat mai mult intr-un timp cat mai redus. Un comentariu pentru radio nu trebuie sa depaseasca 2 minute, timp suficient in care autorul poate dezvolta o analiza si lua o atitudine asupra subiectului comentat.

Comentariu dobandeste in cazul radioului noi valente. Prin aparitia vocii celui care a redactat textul, cu inflexiunile si tonul adecvat textului, cu ironia care se simte in voce atunci cand este cazul, cu pauzele, care pot fi uneori semnificative. Si in cazul comentariului radiofonic este evidentiata personalitatea jurnalistului. Acesta devine cunoscut prin stilul adoptat care poate fi moderat sau incisiv, ironic, caustic uneori.

In viziunea lui Agnes Yves comentariul are cateva exigente:

faptul care face obiectul comentariului sa fie cunoscut de public;

vivacitatea stilului – un ton rece, vocabular plat, ca in cazul genurilor de informare;

o buna cultura generala si de specialitate - conditie a reusitei.

Lucrare: Generatia asteptata - IIFF Anonimul - film Document online: Istoria cinematografului - pe ani

a) judecati de existenta

Cronica literar-artistica uzeaza. in general, de trei categorii de judecati de existenta:

prima, cea a judecatilor de identificare a evenimentului. Astfel, orice
cronica literara, de regula in partea introductiva, alteori expediate la subsol,
va cuprinde informatii cu privire la autorul si titlul lucrarii la care se refera,
editura, anul aparitiei, precum si datele tehnice ale realizarii lucrarii
respective. Cronica dramatica va cuprinde date privind autorul si piesa,
teatrul care o joaca, precum si date privind realizatorii spectacolului; regie,
scenografie, muzica, distributie, corp tehnic etc. Cronica de film va cuprinde
date de generic: titlu, producatori, autori: regizor, scenarist, operator,
compozitor, coregraf etc. interpreti, tehnicieni. Cronica de arta plastica va
cuprinde date privind expozantul, genul expozitiei (pictura, grafica, arte
decorative etc), galeriile de arta sau alte sali care gazduiesc expozitia.
Cronica muzicala va informa cu privire la repertoriu, dirijor,
interpreti(orchestre si solisti), sala de concert etc;

cea de a doua. formata in principal din fragmentele narative ale
cronicii (povestirea, in linii generale, a subiectului cartii, piesei de teatru,
filmului etc),stabilirea genului, scolii, curentului etc, in care se incadreaza
evenimentul comentat, inventarierea procedeelor stilistice sau tehnice folosite
de autori, constatarile cu privire la succesul sau insuccesul de public etc;

cea de a treia, constand din citate din alte cronici literar-artistice care
se refera la evenimentul comentat (de regula, acestea constituind argumente
de autoritate);

b) judecati de gust:

Din punct de vedere estetic, gustul desemneaza, pe de o parte, temperamentul estetic al individului care determina afinitatea lui pentru un anumit registru de valori artistice, pe de alta parte, facultatea de a aprecia intuitiv si sigur valorile estetice. Cronicarul literar-artistic apeleaza la gust in aceasta din urma acceptiune a sa, intrucat, daca in primul sau inteles gustul denumeste o facultate relativa si schimbatoare, cel de al doilea inteles al gustului denumeste o facultate sigura si perfectibila prin exercitiu cultural, orientata dupa criterii care permit sa distingem intre bunul si prostul gust. Or, cronicaail este mai mult decat contemplatorul privat al operei de arta ce constata ca aceasta ii place sau nu, el reprezentand un „arbitru' al gustului.ce se exprima ca exponent al exigentelor, idealurilor si gusturilor estetice ale epocii si climatului socio-cultural din care face parte, formulandu-si judecatile in numele lor.

Ambiguitatea gustului face insa ca judecatile de gust sa-si gaseasca un loc destul de redus in cazul cronicii literar-artistice, ele fiind mai degraba instrumente ale cronicarului in procesul depistarii valorilor literare si artistice care merita sa faca obiectul cronicii;

c) judecati de valoare:

Dat fiind ca functia majora a cronicii literar-artistice tine de aprecierea valorilor literaturii si artei, atat din punct de vedere al structurii ideatice si calitatii mesajului, cat si din cel al modalitatilor de expresie, locul principal in cronica va fi rezervat judecatilor de valoare. Cele mai des folosite judecati artistice de valoare sunt:

judecatile de valorizare care confera unei opere sau unei parti a
acesteia atributul de„frumos'sau „urat', in sensul izbutirii sau neizbutirii
estetice. Judecatile de valorizare pot fi universal afirmative sau de perfectiune
{„Craii de curtea-veche' de Matei Caragiale este un roman frumos, adica
izbutit, din punct de vedere artistic), universal negative („Lazar de la Rusca'
de Dan Desliu este un poem urat. adica neizbutit din punct de vedere estetic)
sau particulare (,.Din cand in cand bunul Homer doarme'¹ scria Horatiu,
intelegand prin aceasta ca si capodoperele homerice au, peStructura textului unui comentariu radiofonic poate fi cea clasica : introducere, continut, concluzie.

In introducere este prezentat evenimentul. In cazul unui eveniment consumat putem presupune ca mare parte din public este in tema, dar oricum ramane cealalta parte care nu stie nimic. Putem spune ca in introducerea unui comentariu vom regasi o stire, care urmeaza apoi sa fie dezvoltata in continut.

Continutul comentariului este reprezentat de analiza elementelor constitutive si argumentele aduse de comentator, care pot fi pro sau contra. Aici apare opinia autorului, dar si argumentele care vin in sprijinul opiniilor emise de el. tonul si plasticitatea limbajului devin elemente decisive in valoarea unui comentariu.

Concluzia reprezinta „verdictul” , daca putem spune asa, la fenomenul sau faptul luat in analiza de autor. Cel care redacteaza un comentariu poate sa incheie cu cateva fraze in care sa sugereze solutii pertinente pentru rezolvarea unei situatii sau sa prezinte urmarile posibile ale fenomenului semnalat.

Subiectele preferate de jurnalisti in comentarii sunt cele din zona politicului.

Comentariul are un rol foarte important in radio pentru ca aduce multe completari la informatia transmisa pe parcursul zilei. Comentariul ajuta publicul sa interpreteze corect, sa descopere semnificatia unui eveniment .

Vasile Traciuc arata ca o anumita tipologie a comentariului radiofonic este greu de stabilit, dificultatea fiind in localizarea comentariilor in emisiunile radio. Comentariul poate fi prezent si intr-un jurnal de stiri, dar acesta ar trebui sa contina doar detalierea faptelor care au generat un eveniment prezentat in stire, fara o implicare evidenta a redactorului, fara opinia lui.