Istoria Presei - inceputurile presei romanesti - telegraful

Inceputurile presei romanesti dateaza inca din prima jumatate a secolului al XlX-lea iar pornind de la teza lui Nicolae Iorga, conform careia 'istoria ziaristicii ardelene este cea mai frumoasa pagina din istoria Ardealului de o suta si mai bine de ani incoace', lucrarea 'tinde sa infatiseze intreaga plaja a presei romanesti de pe teritoriul Transilvaniei si din principalele orase din afara granitelor in care s-au inregistrat incercari de a dura o presa nationala, de a oferi un cadru prielnic manifestarilor cultural-literare si de a sustine, intr-un fel sau altul, cauza nationala'

~Telegraful Roman

Este ziarul cu cea mai lunga existenta din istoria presei romanesti si este ziarul cu cea mai lunga aparitie din aceasta parte a Europei. Primul numar a aparut la 3 ianuarie 1853 sub indrumarea lui Andrei Saguna, episcop devenit din 1864 mitropolit al Transilvaniei pana la moartea sa in 1873.

Numar de numar sunt publicate versuri din creatia poetica a lui Eliade, Bolliac, Gr. Alexandrescu, Rosetti, Anton Pann, Bolintineanu, precum si poeti moldoveni: Asachi, Negruzzi, Alecsandri, C. Negri.

In cuprinsul ziarului au fost consemnate la vremea lor si marile evenimente istorice prin care a trecut poporul roman:

Unirea Principatelor (1859), Independenta de Stat (1877), primul Razboi Mondial si Marea Unire (1918) precum si al doilea razboi mondial si pierderea Basarabiei si a Bucovinei.

Pe timpul dictaturii comuniste ziarul a trait cele mai nefaste vremuri fiecare numar fiind cenzurat de organele de partid.

De la Saguna si pana in prezent, toti mitropolitii Transilvaniei au fost indrumatori directi ai Telegrafului Roman, ei i-au desemnat pe redactori si au vegheat la pastrarea specificului acestei publicatii.

Revista 'Transilvania'

A aparut incepand cu ianuarie 1868, sub conducerea lui George Baritiu, care era deja consacrat ca om politic, revolutionar, intemeietor al presei romanesti din Transilvania, carturar patriot, cel dintai jurnalist roman al secolului al XlX-lea.

Revista aparea ca organ al Asociatiunii Transilvane pentru Literatura Romana si Cultura Poporului Roman. Revista „Transilvania', conceputa a fi una cultural-stiintifica, a inceput cu publicarea unor articole de istorie si documente, din diferite fonduri, privitoare la istoria Transilvaniei. Ea a devenit, de la primele numere, un adevarat magazin istoric, in 1890, Baritiu, care se apropia de eternitate, a predat stafeta mai intai lui Ion Popescu, apoi lui Zaharia Boiu, care au continuat opera.

in anul 1941, revista „Transilvania' si-a reluat aparitiile sub conducerea istoricului literar Ion Breazu. Directorul noii serii era profesor la Universitatea Ferdinand I din Cluj, recent refugiata la Sibiu si beneficia de colaborari importante, datorate prezentei in jurul revistei a unui foarte valoros corp intelectual. Toate numerele aparute in anii 1941-1947 au inaltat revista.

Sfarsitul celui de al doilea razboi mondial a adus cu sine ocupatia militara sovietica a Romaniei si intrarea intr-o etapa noua. Astfel, in anul 1947, revista „Transilvania' a incetat sa mai apara. Abia dupa doua decenii si jumatate, conducerea tarii a aprobat aparitia unei noi serii a „Transilvaniei' in orasul Sibiu, care devenise, din 1969, centru universitar umanist.

~Ziarul Adevarul

Cand a pornit la drum, la 15 august 1888, putine lucruri lasau sa se intrevada ca ziarul Adeverul va face epoca in istoria presei noastre, ca si in istoria tarii. Conditiile tehnice erau modeste, formatul mic (nr. 6), informatiile restranse, telegramele receptionate - putine. Directorul-fondator, Alexandru V. Beldiman, vlastar al unei familii de boieri moldoveni, era departe de a fi un om avut. Pornise noua publicatie pe baza unui credit de cateva zile acordat de tipograful Grigore Luis, iar peste ani buni inca se mai povestea ca, in prima iarna de existenta a cotidianului, Beldiman a purtat aceleasi haine de dril de peste vara. Cei ce editau ziarul erau insa oameni de talent si, mai ales, de curaj. Chiar de la inceput, Adeverul a declansat batalii politice de mare interes, 'aducand in toate caldura convingerii, impartialitatea cea mai desavarsita si o absoluta independenta fata de partidele, gruparile si coteriile politice'. Adeverul a imbratisat crezul republican, a cerut votul universal si repausul duminical, s-a pus in slujba improprietaririi taranilor si a drepturilor pentru femei. Mai presus de acestea, noul ziar a indraznit sa spuna raspicat pe nume oricaror abuzuri ori barbarii politienesti ce aveau loc mai ales la sate. 'I se poate intampla Adeverului sa-i scape o zguduitoare tragedie conjugala sau un furt senzational, dar nu-i scapa niciodata o nedreptate savarsita si care trebuie infierata - nota, in 1913, C. Graur, un vrednic urmas al lui Beldiman. Oricine indura vreun neajuns ori se induioseaza de mizeriile indurate de altii se indreapta spre Adeverul'. Sprijinul cititorilor se simte imediat: doar dupa 4 luni - la 15 decembrie 1888 - ziarul isi mareste formatul, iar tirajul urca repede la 5.000 de exemplare. In 1892, in februarie, echipa redactionala a inceput sa publice o data pe saptamana, apoi zilnic, o caricatura in care erau satirizati puternicii momentului.

Lucrare: Generatia asteptata - IIFF Anonimul - film Document online: Istoria cinematografului - pe ani

A trebuit insa sa-si realizeze o vreme cliseele in strainatate deoarece nici un zincograf dambovitean nu a putut fi convins sa se implice. In 1894, tirajul ziarului ajunge la 10.000 de exemplare, acesta fiind cel mai raspandit cotidian politic. Si suisul continua, mai ales dupa ce la carma, ca director politic, ajunge C. Miile (1895). In 1897, sunt tiparite 20.000 'de foi' (cum se spunea atunci), in 1905-1906 - cate 30.000, iar in 1915-1916 - 60.000 de exemplare (al treilea tiraj al timpului). In 1904 se constituie societatea Adeverul cu un capital de 600.000 lei. S-a calculat ca, in primul sfert de secol de existenta, Adeverul a tiparit in total 330 de milioane exemplare. Lipite unul de altul, ele s-ar fi intins pe o distanta de 300.000 de kilometri, adica ar fi inconjurat pamantul la ecuator de mai bine de 7 ori. Ziarul a folosit, printre cele dintai in tara, procedee de cointeresare a cititorilor fideli, oferind cu generozitate premii diverse: bilete la reprezentatii de teatru si circ, obiecte, calatorii si burse, bani, corpuri de case. (Pana in 1913 fusesera atribuite nu mai putin de 9 imobile, din care 4 in Bucuresti). In acelasi an jubiliar, la societatea Adeverul lucrau 250 de salariati, 60 de corespondenti in tara si strainatate, 300 de depozitari si 1.500 de vanzatori (500 doar in Capitala). In 1907, pentru prima data in Romania, Adeverul foloseste linotipurile. Ziarul si-a construit propriul lui palat si s-a dotat cu o tipografie moderna (avea lungimea de 35 metri, latimea de 14 metri si inaltimea de 5 metri). Publicatia dispunea de o biblioteca, de un serviciu de documentare, unde erau depozitate 50.000 de clisee si 10.000 de fotografii (1913). Interzis de doua ori de dictatura Consecventa si curajul cu care si-a purtat bataliile au facut din ziar o voce distincta si i-au castigat simpatizanti multi si statornici. I-au atras insa si dusmania puternicilor zilei, care au incercat nu o data sa-1 aduca la tacere. Un asemenea episod s-a petrecut la 25 septembrie 1899, cand toti chioscarii si vanzatorii de ziare din Capitala au fost convocati de inspectorul de politie Sachelaride. Acesta le-a dat ordin sa nu mai vanda Adeverul. Pretextul - aparuse un articol considerat jignitor la adresa printului Ferdinand (viitorul rege). A doua zi, toti vanzatorii au fost perchezitionati si numerele de ziar gasite la ei au fost confiscate. S-a alcatuit o echipa de oameni de serviciu ai redactiei cu sarcina de a vinde publicatia, dar membrii sai au fost arestati. S-au organizat atunci cortegii de vanzatori ai Adeverului care distribuiau ziarul insotiti de cetateni. Cosmarul a durat 22 de zile. Ziarul nu a putut fi infrant. Dimpotriva, vanzarile au crescut, ajungandu-se, la un moment dat, la 17.000 'de foi' distribuite in Capitala si 62.000 in provincie. Tavalugul primului razboi mondial, in care tara a intrat in august 1916, a obligat ziarul sa-si sisteze aparitia in noiembrie 1916. Noua serie a fost lansata abia la 3 ianuarie 1919. 'Debandada si haosul lasate de razboi se accentuau. De unde sperasem intr-o grabnica revenire la normalitate, vedeam ca raul se agrava. Nemultumirea si exasperarea sporeau. Protestari se auzeau din toate partile, partidele si gruparile se sfasiau intre ele, iar solutii practice, eficiente nu se propuneau. Ruina generala lua pe fiecare zi proportii tot mai mari. Era de temut ca, pana sa ajungem la o conceptie mai buna de organizare, nu vom mai avea ce sa organizam', rememora situatia unul dintre cei ce au diriguit Adeverul, Constantin Graur. Bataliile politice ale ziarului au fost reluate si adaptate noilor vremuri. 18 ani batuti pe muchie, Adeverul nu a abjurat de la nici unul din crezurile sale: 'N-am fost in contradictie nici cu ideile, nici cu sentimentele, nici cu dorintele tarii', putea declara, in 1934, acelasi gazetar. Romania

se indrepta insa spre dictatura si, pentru instalarea acesteia, trebuia inchisa gura presei democratice. La 31 decembrie 1937, Adeverul este nevoit inca o data sa-si inceteze aparitia. El avea sa-si reia drumul catre cititori abia peste 9 ani, in 13 aprilie 1946, cand un pumn de gazetari de curaj, grupati in jurul lui B. Branisteanu, au reinnodat firul existentei ziarului. 'Noi nu facem decat sa continuam actiunea si lupta pe care a dus-o timp de decenii acea mare institutie democratica ce a fost Adeverul.

~Un caz demn de evidentiat este Regia Autonoma 'Monitorul Oficial'

Se mandreste cu o bogata traditie, fiind continuatoarea unor importante institutii ale statului care au asigurat, de-a lungul timpului, aparitia neintrerupta a publicatiei oficiale a statului, caz unic in istoria presei romanesti si destul de rar la nivel european. Principalul obiect de activitate al Regiei Autonome 'Monitorul Oficial' ii reprezinta editarea Monitorului Oficial al Romaniei, in conformitate cu Hotararea Guvernului nr. 358/1991 si cu prevederile Legii nr.

Regia publica trimestrial colectia 'Legislatia Romaniei' si lunar colectia Hotarari ale Guvernului Romaniei si alte acte normative. In dorinta de a satisface cerintele si exigentele clientilor sai, Regia Autonoma 'Monitorul Oficial' a incheiat parteneriate cu Academia Romana si cu Editura Univers Enciclopedic pentru realizarea Colectiei 'Opere fundamentale' in editia bibliofila, clasici ai literaturii romane in format 'Pleiade', editie inceputa cu Mihai Eminescu, I.L. Caragiale, Ion Creanga Tudor Arghezi, Ioan Slavici, Liviu Rebreanu, Octavian Goga Ion Barbu, Mateiu Caragiale, George Bacovia. In cadrul acestei colectii, anul acesta vor mai aparea inca 14 volume, printre care cele dedicate lui Ion Heliade Radulescu, Alexandru Macedonski, Marin Preda, Marin Sorescu. Regia 'Monitorul Oficial' a sprijinit participarea Romaniei la Salonul de carte de la Paris si Targul de carte de la Leipzig la inceputul anului, fiind coeditor al unor editii bilingve Caragiale. Printre manifestarile prilejuite de sarbatorirea a 170 de ani de existenta a Monitorului Oficial al Romaniei se numara: finantarea unui program national de cercetare si realizare a reconstituirii publicatiilor Monitorului Oficial al Romaniei pe suport de hartie, de la prima aparitie si pana in prezent, precum si formarea unei banei de arhivare electronica a informatiei, program coordonat de dr. Florin Rotaru, secretar de stat in Ministerul Culturii si Cultelor. Tot in cadrul acestor evenimente se inscrie si aparitia in seria de carti bibliofile, a unei editii ce omagiaza 200 de ani de la nasterea lui Ion Heliade Radulescu, primul redactor-sef al publicatiei, sarbatorit de UNESCO. Aceasta serie va aparea in tiraj redus, si va contine litografii originale semnate de graficieni de clasa. De asemenea, va fi organizata o ampla expozitie de carte si publicatii in incinta Palatului Parlamentului, ca si expozitii de carte la centrele culturale romane din strainatate sub egida Camerei Deputatilor si a Ministerului Afacerilor Externe. Regia Autonoma 'Monitorul Oficial' va participa la Targul International de Carte 'Bookarest' ce va avea loc la Teatrul National din Bucuresti, in perioada 22-26 mai 2002, fiind un expozant traditional.

~Eliberarea presei romanesti din chingile monopolului de partid unic si al cenzurii a dus la o schimbare exploziva a limbajului publicistic. Din mohoritul, searbadul jurnalism de altadata n-au mai ramas decit tandari, ici-colo, vizibile mai cu seama prin gazetele de partid si pe la unele institutii publice de informare, ce-si tradeaza astfel involuntar supuseniile politice. A, si nu pot fi omise discursurile multor politicieni, de toate virstele, toate orientarile si toate apartenentele. E o veritabila rezervatie naturala a frazeologiei din perioada comunista, unde inca mai pot fi admirate, in toata hida lor splendoare si in deplina libertate, mai toate vechile produse ale limbii de partid. Pina si 'vom face totul' supravietuieste, discret, pe aici, putintel cosmetizat.

Aceasta schimbare nu a fost insa si nu este nici astazi pe de-a-ntregul acceptata in formele ei concrete. Libertate abstracta, de principiu, da - nu insa asa. Sint deplinse violenta, agresivitatea, limbajul bataus, stridentele. De fapt, a fost reluata, uneori poate fara constiinta faptului, o luxurianta traditie a presei autohtone. Ajunge, de pilda, sa consultam Dictionarul presei romanesti intocmit de Georgeta Raduica si Nicolin Raduica (Editura Stiintifica, 1995) pentru a constata, fie si numai dupa titlurile gazetelor, cit de veche si de solida este, in publicistica nationala, aceasta traditie. In acest dictionar am gasit si formula din titlul articolului meu: Nihil sine bita era deviza unei publicatii aparute cu mai

mult de o suta de ani in urma, la Bucuresti. Se chema - previzibil - Batausul.

Au existat, astfel, in istoria presei romanesti, numeroase gazete cu denumiri de unelte si instrumente de tortura, de ucidere sau chiar de distrugere. Unele, clasice, pot intra in dotarea unui centru de sado-masochism: Biciul, Biciusca, Nuelusa, Cravasa, Girbaciul, Briciul, Pila, Sula. Nu sint dispretuite nici obiectele de certa provenienta rurala sau suburbana: Bita, Ciomagul, Fierul ros, Toroipanul. Arsenalul militar i-a atras si el pe jurnalistii romani: au existat gazete care se chemau Baioneta, Bomba, Obuzul, Torpila. Fapt explicabil, armamentul medieval este foarte slab reprezentat: doar prin Iataganul. Nu exista nici o 'lance', nici o 'halebarda', nici o 'spada'. De unde si cum a venit 'iataganul', se intelege

Instrumentele de bataie, de lupta, de nimicire etc. sint minuite de profesionisti ai acestor actiuni: sint inregistrate gazete

ca Batausul, Gardianul, Gardistul civic, Informatorul (!!!), Luptatorul, Paza neamului. Nu se stie ce scula folosea Calicul

democrat. Nici Cirmaciul.

Pentru inspaimintarea adversarilor, destule gazete si-au luat denumiri fioroase. Unele, de feroce fapturi reale; altele de

vietati fabuloase. De exemplu: Balaurul, Crocodilul, Dracu, Viespea, Viespile, Vipera, Zazodul, Vircolacul, Vice-Strigoiul

(?!).Si fenomenele naturale sint puse la contributie, cu aceeasi intentie: Flagelul, Fulgerul, Trasnetul.

Ce anume se intimpla in paginile unor astfel de gazete, se poate deduce chiar din denumirile lor: Girbaceala, Paruiala,

Perdaful, Praftorita, Rafuiala, Tarbaca, Tarbaceala.

Nu putea lipsi o publicatie intitulata, simplu, Contra. Cite unele au ca denumire un indemn: Afara jezuitii! sau Feriti-va

de jidani! Exista o lunga serie de publicatii ale caror nume incep, bineinteles!, cu Jos: Jos asasinii, Jos ciocoii, Jos

despotismul, Jos jidanii, Jos malacsalele, Jos masca, Jos monopolul circiumilor, Jos nemtii, Jos oculta, Jos razboiul, Jos

reactiunea, Jos tradatorul, Jos vandalii.

Iar dupa atita batere si zbatere, nu mai ramine decit sa poposesti la Fetita dulce, denumire pe care au avut-o doua

gazete, una din Podu Turcului si alta din Slatina. Era inainte de primul razboi mondial.

-George Barit,cunoscut in timpul regimului comunist sub numele George Baritiu (* 1812, Jucu de Jos, judetul Cluj -t 2 mai 1893, Sibiu), istoric si publicist roman transilvanean, intemeietorul presei romanesti din Transilvania, n anul 1838 a intemeiat la Brasov Gazeta de Transilvania, primul ziar romanesc din Marele Principat al Transilvaniei. In acelasi an a inceput la Blaj publicarea Foii pentru minte, inima si literatura, primul ziar literar romanesc din toate timpurile.Difuzarea lor peste munti era asigurata de prietenul sau librarul Iosif Romanov. George Barit fost una din figurile cele mai importante ale Revolutiei de la 1848 in Transilvania. La 1861, din initiativa sa si a canonicului Timotei Cipariu, a luat fiinta Asociatiunea Transilvana pentru Literatura Romana si Cultura Poporului Roman (Astra). A fost mai intai secretar, apoi presedinte al Astrei. Asociatia a editat incepand cu anul 1868 revista Transilvania, pe care a condus-o intre 1868 si 1889. in aceasta revista a publicat numeroase articole si studii de istorie si politica. Colectivului redactional al revistei Transilvania i se datoreaza editarea primei enciclopedii romanesti, aparuta in trei volume la Sibiu, intre 1898 si 1904. George Barit a publicat tot la Sibiu, tot in trei volume, intre 1889 si 1891, principala sa opera, initulata 'Parti alese din Istoria Transilvaniei pre doua sute de ani in urma'. A fost membru fondator al Societatii Literare Romane (1866), precursoarea Academiei Romane. in anul 1893 a devenit presedinte al Academiei Romane. Institutul de Istorie al Academiei Romane din Cluj ii poarta astazi numele.

Chiar si in atare conditii, au existat dupa 1780 numeroase incercari de editare a unor gazete in limba romana. Interesul pentru presa periodica era insa cu mult mai vechi. in Banat, Bucovina si Transilvania apareau deja diverse periodice in limbile germana si maghiara, si se intelege ca intelectualii romani - preoti, profesori, avocati, medici - le citeau. Peste munti, dupa cum marturisesc inventarele de biblioteca si condicile de cheltuieli ale domnitorilor, in primul rand ale Mavrocordatilor, se faceau abonamente la numeroase publicatii periodice aparute in diverse tari europene inca inainte de 1750. Iar spre sfarsitul secolului al XVIII-lea, numarul posibil de cititori ai gazetelor si revistelor abonate din Austria, Germania, Franta sau Italia sporise considerabil. Totusi, conditii obiective impiedicau aparitia in Muntenia si in Moldova a unor asemenea publicatii. in Transilvania, unde situatia economica ingaduia editarea de gazete sau reviste romanesti, oprelistile de natura politica s-au dovedit de asemenea, de netrecut. Mai permisiva se va dovedi Curtea

Imperiala cu initiativele vienite din partea altor grupari entice , unele mai putin numeroase