Tipuri de stire; criterii de departajare; specificitati de canal

Teoria comunicarii mass media opereaza, pentru departajarea interna a stirii de presa, cu mai multe criterii, dintre care cel putin trei intrunesc consensul teoreticienilor genului si sunt preluate in limbajul curent al practicii de presa.

Un prim criteriu este cel al tematicii abordate. Conform acestui criteriu, exista tot atatea tipuri de stire cate arii tematice majore abordeaza genul: stirea politica, stirea economica, stirea sociala, stirea culturala, stirea sportiva etc.

Un al doilea criteriu este cel al structurii, care imparte stirile de presa in doua tipuri: stirea simpla (sau flash-ul), care anunta succint un eveniment in datele lui esentiale si stirea multipla (sau complexa), care relateaza un eveniment in toate elementele sale semnificative.

Din aceeasi perspectiva, teoria presei inventariaza si alte modalitati de existenta a stirii, tinand de stirea complexa:

minuta, dare de seama amanuntita a desfasurarii cronologice a unui
eveniment de larga semnificatie sociala;

grupajul de stiri, compus din mai multe stiri care abordeaza aceeasi
arie tematica, dand cititorului posibilitatea de a regasi mai usor, in continutul
ziarului, tematica preferata:

revista presei, modalitate de prezentare a actualitatii prin republicarea
(ca atare sau prelucrate, dar cu mentionarea expresa a sursei) a celor mai
importante stiri aparute in alte publicatii. Revista presei este curenta in
publicatiile saptamanale, care fac apel la stirile aparute in cotidiane. dar apare
uneori si in publicatiile cotidiene, mai ales ca atitudine fata de stirile tiparite in
celelalte ziare;

-faptul divers, singurul tip de stire care presupune o atitudine explicita a autonilui fata de faptul relatat, atitudine realizata prin mijloace de expresie literara.

in sfarsit, cel de-al treilea criteriu de departajare interna a stirii este canalul de difuzare care, in acceptia clasica, distinge: stirea de agentie, stirea de presa scrisa, stirea de radio si stirea de televiziune.

La o prima aproximare, fiecare canal de difuzare are locul sau propriu si functia sa specifica in cadrul informarii de masa: agentia de presa monitorizeaza, radioul anunta, televiziunea arata, iar ziarul explica un eveniment.

Aceasta este singura perspectiva din care vom aborda, aici, aceste tipuri de stire, intrucat in teoria presei, lor le sunt dedicate sectiuni speciale, care se ocupa de specificitati le de canal ale comunicarii de masa.

Stirea de agentie - agentia de presa fiind principala furnizoare de stiri pentru celelalte canale ale comunicarii de masa - este rezultatul monitorizarii evenimentului. Principala sa caracteristica este aceea ca. pe masura acumularii de noi evenimente, revine asupra faptului relatat. Astfel, chiar si in cursul aceleasi zile, pe masura derularii evenimentului, agentia produce, de regula, o stire de anunt (flash), mai apoi o stire mai ampla, care adauga noi elemente care au aparut pe parcurs si, la inchiderea ..editiei', o stire de sinteza (eventual insotita de fotografii), care epuizeaza centrele de interes legate de subiectul abordat.

Stirea radiofonica, beneficiind de un canal de comunicare in stare, din punct de vedere tehnic, sa produca o stire concomitent cu deailarea evenimentului relatat, este, de regula, o stire de anunt (un flash, asadar), care are drept caracteristici principale: universalitatea (intelegand prin aceasta ca pe cale radiofonica, se poate transmite orice, oricand si oriunde), efemeritatea (datorata faptului ca stirea de radio, neavand un suport durabil de inmagazinare de catre ascultator, asa cum este ziarul pentru cititorul de presa scrisa, de pilda, nu se poate baza decat pe memoria publicului, care. in conditiile actualului bombardament informational, este prin forta lucrurilor, extrem de scurta); continuitatea (impusa de efemeritatea stirii radiofonice, si care presupune reluarea stirii, de mai multe ori. pe parcursul aceleasi zile).

Lucrare: Generatia asteptata - IIFF Anonimul - film Document online: Istoria cinematografului - pe ani

Din punct de vedere stilistic, pentru a se mentine in parametrii caracteristici definitorii, stirea radiofonica - produsa pentru a fi ascultata -impune oralitatea drept principala modalitate de redactare. Aceasta presupune utilizarea unor termeni concreti, a unui vocabular accesibil ascultatorului cu pregatire culturala medie, a unor propozitii sau fraze scurte, precum si evitarea aglomerarilor de cifre, termeni tehnici sau concepte abstracte.

intrucat nu are titlu, stirea radiofonica este tinuta sa acorde o importanta deosebita introducerii (lead - ului), care trebuie sa-si asume si functia de invitatie la audiere.

Un tip de stire specific doar radioului este iristantaneul radiofonic, aflat la granita dintre stire si reportaj, care presupune prezentarea stirii intr-o ambianta sonora proprie desfasurarii evenimentului relatat. (Ambianta sonora a unei manifestatii de strada, sau a unei intalniri sportive, sa zicem, spune uneori mai mult decat textul stirii).

Stirea de televiziune este singura stire care beneficiaza de serviciul a trei componente principale: imaginea, cuvantul si sunetul, de unde si impactul sau foarte puternic asupra publicului. (Sa nu uitam ca, in strada bucuresteana s-a strigat de multe ori: „Cu televizorul, ati mintit poporul!'')

intrucat preocuparile noastre teoretice vizeaza, aici si acum, scrisul ca act de comunicare, ne vom apleca doar asupra textului stirii de televiziune, lasand in seama celor care se ocupa de specificul de canal al comunicarii de masa (al televiziunii, in speta), imaginea si sunetul. Asadar, vom incerca sa explicitam, aici, doar functiile pe care este chemat sa le joace textul intr-o stire televizata. Or. - asa cum cei mai multi teoreticieni ai comunicarii televizuale sunt de acord -, aceste functii sunt:

- generalizarea^ care consta in depasirea concretetii imaginii spre afirmatii de ordin general, care pot explica istoria, cauzele sau consecintele evenimentelor; concretizarea, prin care se atribuie date de identificare, nume si
adresa, unor imagini prin sine insele anonime;

interpretarea dirijata, insemnand ca imaginile, de regula polisemani -
tice, pot fi interpretate, cu ajutorul textului. in sensul dorit de emitator. Aici se
gaseste  granita, destul de pennisiva. dintre persuasiunea legitima si
manipularea oneroasa a publicului;

suplimentarea stirii cu informatii care nu se gasesc in imagine, dar
sunt indispensabile intelegerii evenimentului.

Stirea de presa scrisa (de ziar. in cazul nostru),suportand concurenta radioului si a televiziunii, este obligata sa puna accentul pe raspunsurile la intrebarile DE CE si CUM. Ea este tinuta: sa sublinieze acele elemente ale evenimentului care nu pot fi transmise prin intermediul radioului sau al televiziunii; sa faca delimitari, comparatii cu evenimente similare; sa evidentieze antecedentele, implicatiile, perspectivele evenimentului; sa explice de ce si cum a fost posibil evenimentul relatat. indeplinirea acestor deziderate este avantajata de faptul ca. spre deosebire de stirea de radio sau stirea de televiziune, stirea de ziar poate fi recitita, adnotata sau comentata pe baza de text.

Spre deosebire de toate celelalte genuri ziaristice, stirea este genul judecatilor de existenta, judecatile de gust sau judecatile de valoare fiindu-i cu desavarsire improprii.

Stirea relateaza, nu comenteaza. (Cu exceptia de rigoare, care se numeste ..Faptul divers''). in practica presei, insa, cu titlu de stire, un ziar scrie ca: „in goana disperata dupa bani. Executivul a emis o noua Ordonanta de Urgenta, care', un altul ne impartaseste ca ..Aflam cu indignare, din surse care vor sa-si pastreze anonimatul', un al treilea ne informeaza ca „Cel mai bun film al stagiunii ruleaza la', toate ignorand, din motive care tin fie de lipsa profesionalismului, fie de precara asumare a deontologiei ziaristice, dimensiunea evident comentativa a disperarii, a indignarii sau a calificarii, proprii altor genuri ziaristice.

Stirea este genul limbajului univoc, nu al echivocului. Atunci cand. pe marginea faptului ca parlamentarii si-au votat indemnizatii sporite, citim intr-un ziar ca „Senatorii s-au sacrificat din „nou', sau cand o stire altfel banala poarta ca supratitlu: „Tara arde si baba se piaptana', ori cand pentru un anume deces ni se anunta ca „Ieri seara a plecat dintre noi' primul impuls al cititorului este sa cada pe ganduri. in ciuda faptului ca meditatia profunda nu este in nici un fel apanajul stirii.

Stirea este genul limbajului strazii, nu al unui limbaj gongoric, care pentru a ne spune ca a avut loc un incendiu, scrie ca „un sinistru s-a abatut peste'

in sfarsit, stirea este genul certitudinii, nu al ipotezei (care-si poate gasi loc intr-o stire de presa doar in forma: X a emis ipoteza ca). nici al indoielii, desi multe stiri uzeaza de sintagme precum: se zice ca. se pare ca, se crede ca etc.

Divortul, desi sporadic. intre rigorile teoriei genului si practica sa curenta pledeaza pentru o mai buna colaborare intre teoria si practica presei, nu numai de dorit ci chiar, dupa cum se vede, obligatorie.

BIBLIOGRAFIE

BALLE Francis, PADIOLEAU Jean G. Sociologie de VInformation. 1973. Librarie

Larousse, Paris BOYD- BARRETT Oliver. PALMER Michael, Le trafic des nouvelles, 1981,Ed.

Alain Moreau. Paris

COMANMihai (coordonator). Manual de jurnalism. 1999. Ed. Polirom. Iasi FISHMAN Marc, Manufacturmg the News. 1998. University of Texas Press. Austin MOLOTCH Harvey, LESTER Marilyn. 1996, lnformer: une conduite deliberee. in

Reseaux. CNET. nr. 75-76 MOUILLAUD Maurice. TETU Jean-Francois. 1989 Le journal quotidien, Presses

Universitaires de Lyon. Lyon TUCHMAN Gaye, Mar Ung News, a Study on the Constniction ofReality. 1978.The

Free Press, New York