Eu si Tu
Pentru Martin Buber dialogul
esential se poate realiza numai intre doua persoane: Eu si Tu.
Termenul fundamental Eu-Tu intemeiaza
lumea relatiei. Relatia este reciprocitate. Omul vorbeste in mai multe limbi, limba
a vorbirii, a artei, a actiunii, dar spiritul este unul, raspuns la
acel Tu care apare din adancul misterului Spiritul este Verb Spiritul nu se afla in Eu, ci intre Eu ii Tu"
(Buber,
p. Ideea relatiei
interdependente dintre constiinta de sine si
constiinta de celalalt s-a relansat in secolul al XX-lea, prin
neokantieni.
O idee fundamentala a
acestora este ca individual dobandeste constiinta de
sine o data cu constiinta celuilalt. Neokantienii au promovat
principiul dialogic,
care implica relatia dintre "Eu" si "Tu",
adica, dintre coautorii in comunicare. Comunicarea exprima
experientele de viata ale oamenilor, emotiile, grijile lor
si modul in care isi fauresc realitatile sociale.
Pentru Rosenweig cheia subiectivitatii este reprezentata de
asimetrie si tensiune dialogice. Relatia Eu-Tu nu se formeaza in
jurul a doua voci aflate in dialog si a relatiilor dintre ele,
ci ea se configureaza intr-o lume comunitara in care prevaleaza
judecata, diferenta si conflictul.
Imposibilitatea consensului total
constituie baza tuturor dialogurilor, lipsa consensului dinamizandu-le. In
dialog participantii se confirm reciproc drept coautori ai ideile,
atestandu-si, in acelasi timp, participarea la realitatile
sociale (Markova, p.
Filosoful rus Mihail Bahtin a
afirmat ca dialogistica implica faptul ca fiecare individ
traieste intr-o lume a cuvintelor altora. Oamenii inteleg lumea
in functie de ceilalti si intreaga existenta a sinelui
este orientata catre limba si lumea celorlalti. Ei sunt,
prin natura lor, responsivi, adica dialogici.
Viata noastra incepe prin invatarea cuvintelor celorlalti,
lumea polimorfa
a celorlalti
isi gaseste loc in constiinta noastra si
toate aspectele culturale ne umplu propria viata si ne
orienteaza existenta catre ceilalti. In schimb, moartea
si nonexistenta reprezinta starea de a fi neauzit, nerecunoscut
si uitat.
A exista inseamna a comunica
si a comunica inseamna a exista pentru celalalt si, prin
celalalt, pentru sine. Persoana nu are un teritoriu intern suveran si
ea se afla, mereu si in totalitate, la granita cu ceilalti.
(Ibidem,
pp.
128-130). Cand
se introspecteaza, ea se uita, intotdeauna, in ochii celuilalt sau cu
ochii celuilalt. "dialogistica
construieste si reconstruieste lumea social, lumea
realitatilor variate si polifonice situate in cultura.
Orice sistem coerent de semne, orice text, o opera de arta, o
piesa, o interpretare istorica, toate acestea au
proprietati dialogice. Ele constituie produse ale mintii umane,
care sunt orientate catre alte minti umane si catre
cunoasterea lor' (Ibidem, p. 131). Ivana Markova
ajunge la concluzia ca dialogistica este acea capacitate fundamentala
a mintii umane de a concepe, de a crea si de a comunica despre
realitati sociale cu ajutorul lui Alter. Daca
Ego-Alter constituie ontologia
comunicarii si, in consecinta, ontologia mintii umane,
atunci dialogistica este cea care genereaza multitudinea de tipuri de
gandire si de comunicare, ea fiind capacitatea fundamentala a
mintii umane de a concepe, de a crea si de a comunica despre
realitati sociale cu ajutorul lui Alter.
