Comunicarea in afacerile de familie

Comunicarea in afacerile de familie

O mare parte din firmele romanesti de dimensiuni foarte mici sunt afaceri de familie, chiar daca sunt inregistrate ca microintreprinderi sau societati cu raspundere limitata. O afacere cu putini angajati si acestia oameni bine cunoscuti, prezinta avantaje evidente : incredere, sprijin reciproc etc. Pe de alta parte, exista si inconveniente care sunt vizibile, inainte de toate, in modalitatile de comunicare.

Succint, principalele elemente ale comunicarii sunt emitatorul, receptorul, mesajul de transmis, canalul de transmitere, pertubatiile (bruiajele) si feed-back-ul[1].

Fiecare participant la procesul de comunicare este atat emitator, cat si receptor de mesaje. Acestea din urma reprezinta continutul relatiei de comunicare.

Canalul de transmitere este cel care defineste forma comunicarii. Aceasta poate fi scrisa, verbala, nonverbala (semne, gesturi, mimica), mixta.

Pertubatiile exercita intotdeauna o influenta negativa asupra calitatii relatiei dintre emitator si receptor. Astfel, ele pot influenta receptorul prin distragerea atentiei acestuia etc. Principalele forme de bruiaj sunt fie factori fizici (zgomot, temperaturi incomode etc.), fie factori psihici (ganduri, emotii, starea sanatatii).

In fine, feed-back-ul consta intr-un mesaj de sens opus celui initial, raspuns la acesta (aprecieri ale mesajului initial etc.) si se transmite de regula printr-un alt canal.

O afacere de familie este una care se gestioneaza, in final, destul de delicat pe planul resurselor umane. Daca intr-o firma mai mare, se comunica adesea in mod mai oficial, formal, in acest caz, lucrurile stau altfel. Este greu de presupus ca dintr-o data, membrii aceleiasi familii ar putea sa se adreseze unul altuia cu apelative nefiresti intre ei, de tipul « Domnule Director » etc. Si totusi, sunt situatii in care minime reguli comunicationale sunt necesare, mai ales cand este de dorit ca identitatea de familie sa fie delimitata de cea a afacerii.

Sa luam, de exemplu, cazul unei mici afaceri in domeniul informaticii, unde fiul student este de fapt seful, iar parintii sai angajatii. Tonul discutiilor este, in interiorul firmei, unul informal, familiar. Dar care este imaginea afacerii propriu-zise ? In ce masura se reuseste crearea unei veritabile identitati organizationale in interior si, foarte important, la exterior ? In cazul unor conflicte familiale, nu se reflecta ele oare asupra afacerii ? Identitatea de fiu este oare compatibila cu aceea de lider, in conditiile in care acasa conducator este unul dintre angajati ? Cum este receptat feed-back-ul diverselor decizii si in ce masura este el corect receptionat intr-un asemenea context particular ?

Exista cazuri in care aceste probleme sunt rezolvate si afacerea ajunge sa prospere, comunicarea se realizeaza in mod armonios iar identitatea initiala a familiei fondatoare se regaseste peste ani in valorile declarate ale companiei. De fapt, in anumite cazuri, identitatea de familie poate fi chiar un atu pentru imaginea afacerii. Este cazul unor cabinete de avocatura sau medicale care ar putea astfel beneficia de un prestigiu suplimentar.

Traditiile de familie pot fi pozitive pentru o afacere, chiar daca, in anumite situatii, ele sunt percepute de membrii mai tineri ca fiind stanjenitoare sau restrictive. De exemplu, o traditie este buna ca fundament de imagine pentru o afacere atunci cand promoveaza valorile familiei de onestitate, de corectitudine si de tratament demn al celorlalti. Acest lucru se poate traduce prin relatii sustinute cu clientii si comunitatea. De asemenea, o astfel de traditie poate oferi coeziune si crea o solida identitate pentru angajatii companiei. Ea aminteste de fondatorul afacerii, de ratiunile si valorile care stau la baza companiei, rezultand de aici un real simt al mostenirii si responsabilitatii, ca si punct de pornire pentru constructia imaginii in exterior.

Dar pana la valorificarea traditiei si a valorilor familiale in cadrul afacerii ca si forma repetitiva a mesajelor identitare, sunt multi pasi de strabatut. Pentru evitarea diverselor probleme care ar putea aparea din posibilele confuzii la nivel de familie-afacere, trebuie stabilite si urmate minime reguli comportamentale si comunicationale in interiorul firmei. Perceptiile in ceea ce priveste pe ceilalti membri ai familiei si care sunt fixate in subconstient de-a lungul timpului pot bloca comunicarea, cu atat mai mult in situatii importante de afaceri.

De exemplu, adultii care au crescut impreuna, daca ajung sa isi asume responsabilitati referitor la anumite aspecte de conducere a unei afaceri dar care nu reusesc sa se desparta de vechiul vocabular adolescentin, pot ajunge in veritabile impasuri. Perturbarile psihologice vor deteriora serios comunicarea si in situatia in care membrii familiei angajati in firma nu se asculta in mod real intre ei. Este vorba de situatii in care se cei implicati se ghideaza pe principiul ca se cunosc de multi ani si isi ghicesc astfel intentiile din priviri.

Astfel, daca fiul contesta achizitia unui echipament cumparat de tatal sau si acesta nu ii asculta decat cateva vorbe « caci oricum stie ce are in cap », se  poate ajunge de la simple conflicte mocnite in cadrul firmei, la situatii neproductive sau chiar catastrofale. Este simplu de inchipuit o asemenea situatie in care nu sunt luati in calcul toti factorii implicati in decizie, iar aceasta se dovedeste in final nefasta.

Pentru a se asculta si pentru a vorbi in cadrul unei afaceri, membrii unei familii trebuie sa isi reaminteasca faptul ca fiecare dintre ei este unic. Comunicarea reala presupune depasirea diferentelor si legarea acestora de interesele comune, respectiv de valorile care fac ca familia sa stea unita. De fapt, comunicarea efectiva la nivel de afacere intre membrii unei echipe este una care se invata si presupune respect reciproc pentru intelegerea nevoilor si dorintelor celorlalti implicati. In cazuri dificile, primul pas de facut este acela ca familia sa recunoasca ca are o problema. Pentru evitarea oricaror neplaceri viitoare, mai ales legale, este de dorit ca deciziile importante (achizitii, varsari de capital, imprumuturi etc.) sa fie consemnate in scris si, acolo unde este necesar, legalizate.