Interculturalitatea
ca intalnire cu Celalalt
Sa
comunici cu alta cultura inseamna sa-l descoperi pe
celalalt. Intalnirea dintre eu si celalalt este
totodata intalnirea dintre doua culturi. Strainul este, in acelasi timp, reprezentantul si reprezentarea unei
culturi caruia eu nu ii
apartin. Tzvetan Todorov, in volumul Cucerirea
Americii. Problema celuilalt, afirma ca celalalt poate fi conceput de eu fie ca o abstractie, fie ca un grup social concret de care noi nu apartinem. Acest grup poate
fi interior societatii, sau exterior: "fiinte pe care totul le apropie in plan cultural, moral, istoric;
sau niste necunoscuti, straini, a caror limba sau
obiceiuri nu le inteleg, atat de straini mie, incat, la limita,
ezit sa recunosc apartenenta noastra comuna la aceeasi
specie" (Todorov, 1994, p. 7). Tzvetan Todorov abordeaza problematica
alteritatii asumandu-si relatarile despre descoperirea
Americii in secolul al XVI-lea, in regiunea Caraibelor si a Mexicului
si analizand modalitatile in care spaniolii ii percep pe indieni.
Cand Cortés formuleaza judecati de
valoare asupra indienilor din Mexic, o face comparandu-i cu spaniolii
insisi: "In comportamentul
si schimburile pe care le practica, oamenii au aproape aceleasi
obiceiuri de viata ca si in Spania, aceeasi ordine si
armonie domnesc aici ca si acolo; si, tinand cont ca sunt
niste barbari, atat de indepartati de cunoasterea lui
Dumnezeu si de comunicarea cu alte natiuni rationale, este
remarcabil sa vedem ce au reusit in toate domeniile" (apud Todorov, 1994, p. 121). Cortés este
interest de civilizatia ayteca dar aceasta ii ramane,
totusi, complet straina. Daca a intelege nu este urmat
de o recunoastere deplina a celuilalt ca subiect, atunci aceasta
comprehensiune risca sa fie utilizata in scopul exploatarii.
Populatia indiana a fost decimata fie prin ucidere directa,
fie ca urmare a unui tratement rau, fiind obligati sa
munceasca pana la epuizare pentru cuceritorii spanioli, fie ca urmare
a epidemiilor. Totodata a fost distrusa organizarea sociala
traditionala.
Raportul cu celalalt se constituie pe trei
axe diferite:
(1) axa
axiologica, ce se fundamenteaza pe o judecata de valoare: "celalalt este bun sau rau, il
iubesc sau nu-l iubesc sau, asa cum se spunea pe atunci, imi este egal sau
imi este inferior (caci este de la sine inteles ca, de cele mai
multe ori, sunt bun si ma pretuiesc . )" (Todorov, 1994, p.
173).
(2) axa praxiologica, care presupune actiunea de apropiere sau
de indepartare fata de celalalt: imbratisez
valorile celuilalt, ma identific cu el; sau il asimilez pe celalalt
mie, ii impun propria-mi imagine; intre supunerea celuilalt si supunerea
fata de celalalt exista indiferenta (Ibidem).
(3) axa epistemica, la nivelul careia se manifesta
cunoasterea sau ignorarea celuilalt, intr-o gradare infinita intre
stari de cunoastere mai mult sau mai putin complexe.
Intre aceste axe
exista anumite afinitati, dar "nici o implicatie
riguroasa".
