Comunicarea - continut si relatie

Comunicarea - continut si relatie

Limba naturala, marca esentiala a fiintei umane, reprezinta insasi conditia de posibilitate a comunicarii, precum si "spatiul" relatiilor cu semenii, cu lumea, cu noi insine. Limba in actiune ─ limba vorbita ─ este limbajul, ca activitate de utilizare a sistemului de semne lingvistice, ce are ca functie primordiala comunicarea; aceasta este actiunea unui emitator (locutor) de a transmite un mesaj despre ceva unui receptor (alocutor), care trebuie sa interpreteze mesajul.

Termenul de comunicare este dificil de circumscris intr-o simpla definitie, pentru ca el acopera un complex de relatii sociale, care se pot manifesta: (a) ca un transfer de informatii sau de semnificatii; (b) ca un sistem de semne recunoscute si impartasite; (c) ca o intentie de influentare; (d) ca un contract intre instanta de enuntare si instanta de receptare.

Rolul comunicarii in configurarea socialului

Inspirata de opera psihologului social G. H. Mead, abordarea numita "interactionism simbolic" introduce in explicarea comportamentului comunicativ interactiunea prin intermediul simbolurilor, a caror actiune este prezenta peste tot, inclusive la nivelul gesturilor. Gestul social devine un simbol semnificativ atunci cand are acelasi efect   asupra celui caruia este adresat. Simbolul semnificativ s-ar identifica astfel cu acel simbol social care are proprietatea de a determina acelasi efect asupra celui care-l produce ca si asupra celui caruia ii este adresat. Aceasta presupune, la nivelul psiho-social, constituirea interactiva a Eului individual si a mediului sau, in cadrul careia se explica nu atat cum are loc comunicarea interindividuala, cat mai ales de ce comunica oamenii (Parvu, 2000, p. 56).

Mead analizeaza problemele de constiinta (conciousness) din punct de vedere al modului in care se formeaza, in cadrul interactiunii prin intermediul limbii si al simbolurilor. Ȋn aceasta intepretare, limbajul capata o semnificatie constitutiva pentru forma socioculturala a vietii: "In man the functional differentiation through language gives an entirely different principle of organization which produces not only a different type of individual but also a different society." (Mead, 1967, p. 244). Este indiscutabil un merit de prima importanta al lui Mead ca plaseaza interactiunea in centrul teoriei sale.

Ceea ce il preocupa pe autorul american nu este orice fel de interactiune, ci doar cea care presupune utilizarea unor simboluri cu acelasi inteles. Pentru ca intelesurile identice prilejuiesc o comunicare reala, asigura premisele pentru actiuni comune, deliberat convenite. Utilizarea simbolurilor cu acelasi inteles marcheaza un pas enorm in evolutia comunicarii, in posibilitatea gasirii unor forme noi de intelegere. Actul social are o structura complexa; el incepe cu un impuls, continua cu perceperea si atribuirea intelesului, proiectarea actiunii, imaginarea consecintelor posibile etc. De-a lungul acestor pasi exista si o interactiune cu alti parteneri, dar exista si un dialog interior al persoanei, foarte important si el. Prin urmare, nu putem reduce comportamentul doar la dimensiunea sa externa, masurabila. Cand vorbim de interactiune mediata simbolic, problemele de limbaj, de inteles, sunt obligatorii de tratat, pentru ca fara ele nu vom putea intelege actiunea. Elaborarea lui G. H. Mead realizeaza o sinteza intre o teorie a comportamentului si una a limbajului.

G. H. Mead face o distinctie intre jocul simplu (play) si jocul organizat (game). Un "joc organizat", inteles ca actiune sociala, prezinta o structura de roluri, iar interpretarea unuia sau altuia dintre roluri este stabilita si fixata prin reguli astfel inter-relationate, incat performanta unui rol depinde de felul cum anume sunt interpretate celelalte roluri. "Pentru a avea o performanta maxima, un jucator trebuie sa isi cunoasca foarte bine atat propriul rol, cat si pe cel al celorlalti jucatori" (Campian, 2004, p. 131).  Ganditorul american include in categoria games: partidele politice, cluburile, corporatiile si, in general, grupurile sociale. Caracteristica de baza care le leaga o reprezinta existenta atitudinilor.

In societatile moderne, indivizii isi asuma roluri variate, intr-o gama larga de grupuri sociale. Acest lucru se realizeaza prin preluarea atitudinii unui grup (asa precum un jucator isi asuma rolurile altor jucatori, in scopul de a interpreta propriul rol) in propria lor atitudine. Ȋn urma acestor demersuri, actele il conduc pe orice individ inspre a deveni un Sine. Sinele dobandeste intreaga sa dezvoltare prin organizarea acestor atitudini individuale ale altora, intr-un grup organizat social, si, astfel, obtine o reflexie individuala asupra unui model sistematic al comportamentului social sau de grup, in care individul si alti indivizi sunt implicati.

Atitudinile celorlalti introduc un nou concept pe care Mead l-a numit "Celalalt Generalizat": "The organized community or social group which gives to the individual his unity of self may be called «the generalized other». The attitude of the generalized other is the attitude of the whole community" (Mead, .1967, p. 154). Comunicarea este un moment constitutiv in edificarea indivizilor prin autoproiectare in afara si prin internalizarea pattern-urilor de gandire si de actiune ale comunitatilor. Comunicarea se poate explica prin necesitatea, dorinta si capacitatea individului de a adopta atitudinea grupului caruia ii apartine, de a "dialoga cu sine" in termenii comunitatii din care face parte.

Eseu: Echipa de proiect Proiect: Managementul emotiilor

Mead a distins intre eu (I) si eu-insumi (Me), in calitatea lor de componente ale Sinelui. I este "reactia individului la propriul comportament". Me apare in campul experientei constiente ca un "sine social","which is able to maintain itself in the community, that is recognized in the community in so far as it recognizes the others." [3] (Mead, 1967, p. 196). Transformarea individului biologic intr-un sine are loc prin intermediul limbajului. Pe baza comunicarii lingvistice se constituie spiritul si identitatea individuala si sociala.

2. Comunicarea si metafora "orchestrei"

Pornind de la axioma ca "totul este comunicare",  reprezentantii Scolii de la Palo Alto (cunoscut si sub numele de Colegiul invizibil) sustin: "Activité ou inactivité, parole ou silence, tout a valeur de message. De tels comportements influencent les autres, et les autres, en retour, ne peuvent pas ne pas réagir à ces communications, et de ce fait eux-mêmes communiqué" . (Watzlawick, Helmick, & Jackson, 1972, p. 46). Ne supunem in permanenta regulilor comunicarii, dar insesi regulile, "gramatica" acestei comunicari sunt lucruri de care nu suntem constienti.

Comunicarea interumana este un sistem concomitent verbal, gestual, atitudinal si comportamental ce trebuie studiat global. Comunicarea este noul termen care exprima relatia omului cu lumea. Reprezentarea, ca inteles al comunicarii, lasa locul exprimarii. "Structura" oricarei comunicari poate fi urmatoarea: mesajul (unitatea elementara); interactiunea (o serie de mesaje schimbate intre indivizi); modelele de interactiune (integrari complexe ale unitatilor anterioare). Din aceasta perspectiva, se releva faptul ca orice comunicare nu se limiteaza sa transmit o informatie, ci induce, in acelasi timp, un comportament.

Comunicarea presupune procese de ajustare si acomodare si se desfasoara la doua niveluri: informational si relational, cel de-al doilea nivel oferind indicatii de interpretare pentru cel dintai. Din punctul de vedere al noii teorii, "comunicarea verbala si intentionala reprezinta doar varful unui iceberg urias, care inchide intr-o unitate intregul comportament al unui individ integrat organic intr-o totalitate cuprinzand alte moduri de comportament: tonal, postural, contextual etc." (Parvu, 2000, p. 65).

Ȋn viziunea membrilor Colegiului invizibil, exista cel putin doua moduri de a comunica:

a. Comunicarea digitala (cuvintele, codul), care priveste continutul comunicarii; ea se petrece la nivelul intelectului, tinand de constiinta, de explicit;

b. Comunicarea analogica (gesturi, posturi, paralimbaj), care priveste relatia dintre interlocutori; ea este dependenta de experienta si de afectivitate. "L'homme, se trouvant dans l'obligation de combiner ces deux langages, soit comme émetteur, soit comme récepteur, doit continuellement traduire l'un dans l'autre" (Watzlawick, Helmick, & Jackson, 1972, p. 64).

Ideea aproape general acceptata este ca, prin comunicare, se transmite un continut si se stabileste si se mentine o relatie. De exemplu, dau un telefon pentru a mentine o relatie, dar si pentru a transmite un mesaj. Prin urmare, orice comunicare se analizeaza in continut si in relatie. Relatia inglobeaza continutul si, prin aceasta, este o metacomunicare. "L'aptitude à métacommuniquer de façon satisfaisante n'est pas seulement la condition sine qua non d'une bonne communication, elle a aussi des liens très étroits avec le vaste problème de la conscience de soi et d'autrui" [6] (Watzlawick, Helmick, & Jackson,  1972, p. 52).

Orice proces de comunicare este simetric sau complementar, daca el se intemeiaza, respectiv, pe egalitate sau diferenta. (Parvu, 2000, p. 71). In comportamentul comunicational se pot distinge sisteme simetrice, in care partenerii adopta un "comportament in oglinda", intemeiat pe egalitate si sisteme complementare, centrate pe diferenta (de exemplu, comunicarea dintre doctor - pacient, profesor - elev.

Membrii Colegiului invizibil si l-au asumat ca precursor pe antropologul Gregory Bateson care a incercat sa introduca o perspectiva "organicista" asupra comunicarii. Bateson opune metafora "masinii" metaforei "organismului", mai adevata in a exprima natura sistemului informational comunicativ. Gandirea organicista situeaza informatia ca dimensiune relevant a unui "subiect" aflat intr-un mediu determinat, ambele neputand fi definite decat printr-o relatie de reciprocitate: eul traieste intr-o lume a carei parte este el insusi, dar el contribuie, la randul lui, la constituirea acestei lumi (Parvu, 2000, p. 61).

Analogia orchestrarii (dezvoltata de mai multi membri ai Colegiului invizibil) are drept scop sa explice cum se poate spune ca fiecare individ participa la comunicare, mai mult decat daca s-ar afla el la originea comunicarii sau ca ar fi tinta ei. "Imaginea unei partituri invizibile aminteste in mod deosebit postulatul fundamental al unei gramatici a comportamentului pe care fiecare il utilizeaza in schimburile cele mai diverse cu celalalt. In acest sens am putea vorbi de «un model orchestral al comunicarii»", in opozitie cu modelul telegrafic, elaborat de Shannon. Modelul orchestral "este egal, de fapt, cu a vedea in comunicare fenomenul social pe care primul sens al cuvantului il reda foarte precis, in franceza cat si in engleza: punerea in comun, participarea, comuniunea"(Winkin, 1981, apud Miège, 1998, p. 60).

"A comunica inseamna a intra intr-o orchestra". D. Bougnoux sintetizeaza, astfel, metaforic sau "analogic" semnificatia modelului de la Palo Alto: "A imprumuta capitalul simbolic disponibil, a adauga timbrul sau nota ta la ansamblul preexistent, a te juca cu altii, a partaja si a actiona cu infrastructura sau mediul mediatic [ . ] Nimeni, luat in sine, nu este subiectul unei intregi comunicari, fiecare participa la ea fara a fi sursa ei punctual, nici desavarsirea ei. Aceasta paradigma a orchestrei se opune modelului" (apud Parvu, 2000, p. 73).