Tehnici de comunicare si practica analizei tranzactionale

In cautarea solutiilor si a "cuplului ++", o persoana:

1. asculta;
2. pune intrebari:

a)            deschise - pentru a obtine maximum de informatii, pareri, puncte de vedere etc.;

b)            inchise - pentru a obtine un acord, o precizare sau o pozitie clar definita a interlocutorului;

c)            neutre - pentru a nu influenta sensul sau continutul raspunsului formulat de catre interlocutor.

Dar numai intrebarile nu sunt suficiente, deoarece interlocutorul poate da raspunsuri nesatisfacatoare (sau "pe alaturi"), care:

nu ne permite sa avansam in subiectul abordat;

nu exprima, cu claritate, gandirea acestuia;

ascund incertitudini, preocupari, probleme cu care se confrunta;

reprezinta comportamente de eschivare si/sau neincredere etc.

In aceste conditii, persoana "O.K." va fi interesata sa isi relanseze interlocutorul pentru a afla si a sti mai mult, fara sa il blocheze si/sau influenteze prea mult, determinandu-l sa inteleaga ca obiectivul este de a rezolva problema aparuta in maniera cea mai favorabila si eficienta pentru ambele parti.

Persoana "O.K." dispune, in contextul dat, de mai multe mijloace esentiale, care constituie "relansari" de dialoguri, cum sunt:

a)      "relansarile" pasive:

scurte precizari vizand mai buna si rapida intelegere;

propozitiile si/sau frazele neutre;

momentele de tacere expresiva etc.

b)      "relansarile" active:

rezumatul sau reformularea;

reexprimarea sentimentelor etc.

Cele cateva considerente expuse conduc la concluzia ca a asculta si a formula intrebari reprezinta tot atatea aspecte ce se impun a fi detaliate, in scopul de a le stapani si utiliza eficient. In dificila incercare de a inversa "rolurile" jucate de diferitii "actori" ai A.T.