Strategia si climatul comunicarii - scopul si obiectivele strategiei in comunicare

Orice act de comunicare manageriala trebuie sa aiba un scop. Clarificarea acestuia sporeste eficienta comunicarii.

Formulati deci scopul comunicarii sub forma de afirmatii legate de ce ati dori sa faca destinatarul, ce problema incercati sa rezolvati, ce doriti sa se intample ca urmare a comunicarii etc. (de exemplu, lansarea unui produs, reducerea timpului necesar implementarii unor decizii, cresterea vanzarilor, schimbarea imaginii compartimentului dumneavoastra). Acest proces poate avea loc doar ca proces de gandire, dar va recomandam sa incercati si sa "puneti pe hartie" acest gand, desigur foarte scurt, sub forma unei propozitii; veti fi surprins sa observati cat de mult contribuie scrierea la clarificarea gandirii.

Apoi ganditi-va la obiectivele comunicarii (folositi din nou scrierea!). In identificarea acestora porniti dinspre general spre specific.

Ganditi-va, de asemenea, cum ati dori sa reactioneze destinatarul mesajului la mesajul dumneavoastra. Este foarte important sa stabiliti ce feedback va va informa daca scopul comunicarii a fost atins sau nu.

Odata clarificate scopul si obiectivele comunicarii, veti dori sa decideti in legatura cu nivelul de control pe care vreti sa-l pastrati asupra comunicarii, corelat cu masura in care considerati necesar sa-l implicati in comunicare si pe destinatar. Nivelul de control exercitat asupra comunicarii din partea dumneavoastra va varia invers proportional cu nivelul de implicare al destinatarului (care poate fi o persoana sau un auditoriu larg). Din acest punct de vedere, pot fi definite patru strategii de comunicare: de informare, de convingere, de consultare si de colaborare.

a)              Comunicarea de informare se caracterizeaza prin aceea ca emitentul doreste ca "destinatarul sa afle". De exemplu, ca rezultat al circularei trimise de dumneavoastra destinatarul va urma anumite proceduri.

b)           Comunicarea de convingere - emitentul doreste ca "destinatarul sa actioneze". In aceasta situatie aveti nevoie de o oarecare implicare a destinatarului deoarece vreti sa-l convingeti sa faca ceva, sa actioneze si de aceea va intereseaza, de exemplu, ce nevoi specifice are, ce elemente de risc accepta, ce constrangeri are.

c)           In cazul comunicarii de consultare "emitentul si destinatarul doresc sa afle"

d)           Comunicarea de colaborare se caracterizeaza prin aceea ca "emitentul si destinatarul doresc sa actioneze impreuna".

Analiza: Metode si tehnici de masurare a nivelului calitatii Analiza: Chestionar pentru autodiagnosticarea stilului managerial

Miscarile laterale ale corpului sunt in special vizibile la darea mainii; daca managerul isi misca bratele in laturi, in miscare circulara si are tendinta de a efectua miscari predominant pe lateral, este un bun comunicator, el poate sa fie foarte bun in functii care presupun in mod deosebit un anume simt al directionarii in actiune.

Miscarile fata-spate caracterizeaza  pe omul de actiune. Managerul care face acest fel de miscari isi extinde mainile direct in fata cand da mana, iar cand vorbeste se inclina in fata.

Miscarile verticale - in timp ce da mana, persoana se va desfasura pe verticala, iar la asezarea pe scaun se va aduna si va tine bratele in jos. Acest individ are putere de convingere si este util in organizatiile cu moral scazut.

Exista anumite atitudini privind legatura dintre forma corpului, aspectul exterior si personalitate. Distingem trei tipuri de fizic: ectomorf (fragil, subtire si inalt), endomorf (gras, rotund, scurt) si mezomorf (musculos, atletic). Datorita conditionarilor sociale am "invatat" ce sa ne "asteptam" de la oamenii apartinand diferitelor categorii. Astfel, tindem  sa-i percepem pe ectomorfi ca fiind tineri, ambitiosi, suspiciosi, tensionati, nervosi, mai putin masculini; pe endomorfi ii percepem ca fiind demodati, mai putin rezistenti fizic, vorbareti, buni la suflet, agreabili, de incredere, prietenosi, dependenti de altii; pe mezomorfi ii percepem ca fiind incapatanati, puternici, aventurosi, maturi in comportare, plini de incredere in sine, vesnic invingatori.

Edward Hall a pus prin lucrarile sale bazele teoriei limbajului spatiului si a unei stiinte numita proxemica. Proxemica este studiul modului in care oamenii tind sa-si structureze spatiul din jur si distanta dintre ei in interactiunile zilnice, sa aranjeze spatiul in incaperi, cladiri, orase. Dupa Hall, elementele principale ale limbajului spatiului sunt orientarea relativa, distanta fata de interlocutor, spatiul personal ales intr-o incapere.

Limbajul spatiului trebuie interpretat simultan in functie de cinci dimensiuni: marime, grad de intimitate, inaltime, apropiere-departare, inauntru-in afara.