Posibilitati de perfectionare a turismului in zona Bran

Posibilitati de perfectionare a turismului in zona Bran

“Natura te copleseste prin puterea

zamislirii de viata si forme”.

I. Simionescu

Prin particularitatile sale geografice, Culoarul depresionar Rucar – Bran, strabatut de drumul transcarpatic al Branului, a avut un rol deosebit in facilitarea legaturilor dintre provinciile romanesti situate de o parte si de alta a Carpatilor, unind vechile capitale Campulung si Targoviste de cetatea Brasovului. Poate nicaieri ca aici, amplificarea in timp a functiilor drumului Branului nu a determinat o dezvoltare atat de intensa a vechilor asezari, favorizate din plin de adapostul muntelui si padurii, beneficiind de darurile cu care natura a inzestrat aceste locuri. Pentru drumetul plecat cu dorinta de a “evada” din mediul citadin si a regasi linistea tulburatoare de la poalele muntilor sau pe culmi Indepartate asezarile din Culoarul Rucar – Bran, rasfatate de culorile pastelate ale peisajului montan, te intampina oricand, oferind posibilitati deosebite in practicarea unui turism de tranzit sau stationar.

Delimitarea principalelor zone turistice rezulta din imbinarea mai multor criterii ca: individualitatea spatiala specificitatea fenomenelor turistice si perspectiva exploatarii turistice integrale in conditii de rentabilitate economica.

1. ANTREC

Antrec – Asociatia Nationala de Turism Rural, Ecologic si Cultural din Romania este o organizatie neguvernamentala, apolitica, non-profit, membra a Federatiei Europene de Turism Rural (EUROGITES), ANTREC a luat fiinta in 1994, avand in prezent o retea de 30 de filiale (di tot atatea judete), cu un numar de 2.500 de membri, peste 2.500 de pensiuni turistice si pensiuni agroturistice omologate, insumand 7.500 de camere. Parcurgand intre teritoriul de la Marea Neagra spre Bucovina si Maramures peste 2.500 au conditii proprii pentru practicarea turismului rural.

Printr-o campanie eficienta, ANTREC a reusit sa implice un numar mare din randul membrilor sai sa realizeze programe turistice apreciate atat pe plan intern, cat si pe plan extern. In zona Bran – Moeciu exista un adevarat cult al caselor. Fiind o zona ferita de ghearele cooperativizarii, oamenii si-au investit, de-a lungul anilor, toti banii agonisiti in constructia si amenajarea caselor. Pornind cu aceste date, nu a fost chiar dificila conturarea, treptat, a unui astfel de sistem de petrecere a vacantelor, mai aproape de natura, obicei la moda acum in Occident.

Scopul ANTREC este:

de a identifica si promova potentialul turistic rural;

de a organiza cursuri de pregatire profesionala pentru gazde, agentii de turism rural, prin seminarii, cursuri de lunga si scurta durata, schimburi de experienta intre ANTREC si organizatii similare din tara si strainatate;

de a transmite informatii legate de turismul rural intregii retele ANTREC si instalatiilor implicate in mod indirect in promovarea si dezvoltarea turismului rural;

de a organiza campanii de publicitate pentru unitatile clasificate si omologate, incluse in retea, prin mijloace mass-media;

de a participa la evenimentele importante specifice, atat pe plan intern (regional si national), cat si extern (targuri si burse de turism), cu o oferta diversa.

Prin ordinul Ministerului Turismului, toate unitatile din turismul rural trebuie sa indeplineasca anumite conditii, in functie de confort, pentru a fi omologate si clasificate (pe margarete). Comisia tehnica este formata din reprezentanti ai Ministerului turismului si al ANTREC (un grup de 30 membri ai asociatiei, fiind experti in clasificare si omologarea unitatilor din turismul rural, in urma absolvirii cursurilor de specialitate).

Impreuna cu Mirabilis Media, ANTREC a realizat un sistem national de rezervari in turismul rural, prin intermediul caruia amatorii vor putea sa-si aleaga inclusiv pensiunea dorita. In prezent, ANTREC are relatii de colaborare cu toti operatorii din Franta, Anglia, Italia, Statele Unite.

Lunar, ANTREC editeaza un buletin informativ “Vacanta la tara” – pentru membrii sai si pentru cei interesati sa devina membrii ai asociatiei. Sumarul cuprinde informatii referitoare la activitatile ANTREC, evenimente din cadrul asociatiei atat la nivel central cat si local, recomandari, decizii, etc.

Turismul rural practicat in Romania a reusit sa capteze inca de la inceput atentia Uniuni Europene, valoarea totala a finantarii acordate tarii noastre de catre UE, prin intermediul a doua programe PHARE pentru dezvoltarea turismului, se ridica la circa 10 milioane ECU. Primul program PHARE destinat turismului romanesc a inceput in 1992, fiind finantat cu circa 4,9 milioane ECU, iar al doilea, finantat cu cinci milioane ECU, a inceput in 1995. Principalul proiect al celui de-al doilea program a fost sprijinirea turismului rural din Romania, acesta beneficiind de un buget de 900.000 de ECU. Proiectul a avut ca obiective promovarea turismului rural (sectiunea coordonata de Asociatia Nationala de Turism Rural, Ecologic si Cultural din Romania - ANTREC) si dezvoltarea turismului rural in patru zone pilot: Valea Izei, Vama, Valea Ariesului si Bran – Rucar.

Seminarul final al proiectului pentru sprijinirea turismului rural s-a desfasurat in zilele de 29 si 30 noiembrie 1997, la Bran. Intre principalele realizari ale proiectului se numara crearea primelor centre de informare turistica in patru zone pilot; finantarea a peste 40 de micro – proiecte private in domeniul turismului rural; realizarea primelor materiale promotionale si a primului catalog de prezentare a turismului rural romanesc.

Proiectul pentru sprijinirea turismului rural s-a incheiat in iunie 1998.

Activitatea turistica este bine sustinuta de un valoros potential natural si antropic, adevar ilustrativ pentru zona Culoarului depresionar Rucar – Bran, unde practicarea unui turism montan si de sporturi de iarna, cu vizitarea complexului de pesteri si chei din zona, a unui turism cultural pentru vizitarea monumentelor de arta, cultura si istorie, a unui turism comercial, expozitional (targuri, expozitii), festivalier (manifestari etnografice si folclorice), poate atrage un flux turistic bogat, cu turisti autohtoni si straini.

Cadrul natural complex, particularitatile climei, vegetatiei si faunei, destinate retelei hidrografice, dar si drumul transcarpatic al Rucarului si Branului, care de-a lungul timpului si-a amplificat functiile, contribuind pe de parte la dezvoltarea legaturilor sociale, economice si chiar politice dintre provinciile romanesti de ambele parti ale Carpatilor si la dezvoltarea vechilor asezari pe de alta, toate acestea au create posibilitati deosebite pentru practicarea unui turism de tranzit sau stationar, unui agroturism in zona.

Turismul familial se refera la gazduirea turistilor romani si straini in gospodariile crescatorilor de animale pe baza unor contracte (bilete de odihna) cu o durata minima 10 zile si a omologarii respectivei gospodarii ca fiind pregatita pentru indeplinirea functiei turistice, cu asigurarea unor servicii (masa, cazare, agrement). Pensiunile complete din zona Culoarului Rucar – Bran, ofera toate facilitatile legate de hrana, locuinta etc. In localitatile Rucar si Bran s-au stabilit 1-2 pensiuni etalon, care pot reprezenta schimburi de experienta pe plan local si intercomunal.

Remarcabila este frumusetea covoarelor, plocadelor si macatelor care dau o nota de originalitate fata de interioarelor caselor de la oras. Afluenta turistilor din localitatile Culoarului Rucar – Bran este determinata si de faptul ca drumurile sunt mai bine intretinute, favorizand deplasarea in imprejurimile localitatilor din zona. Prin ingrijirile poienilor de la Rucar – Bran – Dragoslavele, curatenia drumurilor, a strazilor a devenit o preocupare zilnica, iar societatile comerciale si magazinele dispun de produse lactate (branzeturi, preparate din carne, sucuri naturale) la care se adauga si alte tipuri de marfuri alimentare sau industriale ce nu se produc in zona.

Deschiderea sezonului turistic (15 iunie) este marcata in Culoarul Rucar – Bran prin desfasurarea unor bogate manifestari cultural – folclorice (Rucar, Bran, Dambovicioara) expozitii de trasuri si costume nationale (Sirnea, Moeciu), targuri si expozitii de animale (Bran, Rucar, Fundata).

In satele: Moeciu, Ciocanu, Sirnea, in zone mai izolate sunt caracteristice pensiunile de extrema, spre care agentiile comunale orienteaza turistii in tranzit catre alte zone.

Un deosebit interes prezinta, in sezonul turistic, manifestarile cu caracter cultural – pastoral. Astfel, in ultima duminica a lunii septembrie, la Fundata are loc “Nedeea muntilor”, la care participa formatii artistice si crescatori de animale din judetele Brasov, Arges, Dambovita, Sibiu, Covasna, fiind, in fond, o adevarata sarbatoare a cantecului si dansului romanesc, un prilej de valorificare a produselor agroalimentare ale zonei: branza, urda, cas, pastrama si chiar pentru vanzarea costumelor populare de la Vernesti, Leresti, Socea, satele din Runcu, Voinesti – Dambovita sau Pietrosite (jud. Dambovita). “Nedeea muntilor” de la Fundata este o reluare (1969) a vechilor nedei ce se desfasoara pe muntele Santilie (asemanatoare targului de fete de pe Muntii Gaina, Muntii Capitanu sau Muntii Batrana) care nu erau altceva decat petreceri pe culmile muntilor legate de pastoritul montan.

Tot in luna septembrie, la Rucar se desfasoara sarbatoarea traditionala “Pastoralis”, care consta in: parada costumelor populare, program artistic folcloric, expozitii cu cele mai bune si frumoase animale (cai, vaci, caini ciobanesti).

De acelasi interes turistic se bucura si activitatile traditionale de la Sirnea: “Iarna la Sirnea”, “Cupa Fundata la schi”, precum si “Zilele targului branean”, care au ca suport principalele sarbatori crestine de vara, Sfantul Petru si Sfantul Ilie.

Serbarea taraneasca “Inaltarea Domnului” la Dragoslavele care pune in valoare prin diferite concursuri, costumul din Muscel, destoinicia taietorilor de lemne; autenticitatea folclorului local sau maiestria gospodinelor in preparate culinare specifice zonei.

Turistul zilelor noastre doreste relaxare in mijlocul naturii – terapia mersului descult prin iarba – printre altele, dar si activitati recreative. De aceea le-a fost starnit interesul pentru activitatile gospodaresti la care sa participe activ: cositul, culesul plantelor medicinale, adapatul animalelor, intretinerea florilor, culegerea legumelor pentru pregatirea mesei, etc.

In acelasi timp, din pitoresti asezari ale Culoarului putem patrunde spre Muntii Leaota, Bucegi, Iezer – Papusa si Piatra Craiului, atunci cand poteca muntelui te cheama spre inaltimi, pe sub varfuri de cetina pentru a asculta surasul izvoarelor.

ZONA TURISTICA BRAN se suprapune sub aspect geografic platformei branene, acelor plaiuri dulci ca un cantec, situate intre abruptul Bucegilor si creasta Pietrei Craiului, avand ca centru polarizator Branul, poarta larg deschida de patrundere in culoar dinspre Depresiunea Brasov.

ESEU: Directii ale educarii inteligentei emotionale ESEU: Exercitii corecte biceps (cu imagini) - bicepsul puternic

Principalul obiectiv il constituie castelul Bran, depozit de istorie, traditie si legenda, devenind simbol al acestor meleaguri romanesti. In incinta se afla Muzeul etnografic, o fereastra larg deschisa spre civilizatia rurala carpatica, ce reuseste cele mai semnificative forme de habitat, instalatii de tehnica taraneasca, costume populare, ceramica.

Formele caracteristice din complexul Magura – Pestera – Sirnea se constituie in obiective turistice naturale remarcabile. Posibilitati variate de petrecere a vacantelor ofera numeroase spre Muntii Piatra Craiului si Bucegi. Frumusetea asezarilor branene risipite pe culmi ori pe vai alaturi de originalitatea portului popular si folclorului completeaza in mod fericit cadrul de manifestare a turismului.

ZONA TURISTICA PODU DAMBOVITEI se suprapune in parte teritoriului ocupat de localitatile Podul Dambovitei si Dambovicioara. Nota caracteristica este data de pozitia sa centrala in culoar, putand fi considerata o adevarata “placa turnata” pentru drumurile si potecile turistice, de aici rasfirandu-se atat drumurile care urmaresc Culoarul Rucar – Bran, cat si cele care insotesc, spre obarsii, vaile Dambovitei, Dambovicioarei si Cheii. Aceasta zona turistica este inzestrata cu cel mai spectaculos relief carstic. Stau aici sculptate de natura nu7meroasele chei de pe vaile Dambovitei (Plaiul Mare, Cheile Mari), Dambovicioarei (Brusturet si Dambovicioara), Crovului, Rudaritei si a altor afluenti. Lumea fascinanta a pesterilor de la Dambovicioara, Ursilor, Uluce etc. alaturi de celelalte forme carstice au contribuit la inscrierea zonei printre cele mai vizitate din Carpatii Meridionali. Pozitia geografica deosebit de avantajoasa intre Muntii Leaota, Bucegi si Piatra Craiului, ofera posibilitati variate in alegerea traseelor de vacanta sau in accesiunile alpine.

Asezarile, mulate dupa relief, fie insotesc valea din ce in ce mai ingusta a Dambovicioarei pana la apropierea cheilor de la Brusturet, fie se catara ametitor pe versantii muntilor. Complexul turistic de la Brusturet si, mai ales, cel de la Dealul Sasului (186 locuri cazare) sustin intregul flux turistic in timpul anului, indeosebi in sezonul estival. Sub raport istoric, zona turistica Podul Dambovitei pastreaza marturii paleoistorice si stratigrafice in Pestera Ursilor, alaturi de ruinele Cetatii de la Oraita sau fostul punctul vamal din Vremelnica si nedreapta vama carpatica, situat nu departe de ramificatia drumului Dambovicioarei din DN 73.

ZONA TURISTICA MUSCEL cuprinde Culoarul Dambovitei si localitatile Rucar, Dragoslavele si Stoenesti, avand drept centru polarizator Rucarul. Aflata in zona de influenta urbana a municipiului Campulung si beneficiind de o pozitie geografica deosebit de avantajoasa, zona musceleana prezinta valori turistice indiscutabile. Astfel, sub aspect istoric, se remarca castrul roman de la Scarisoara – Rucar, complexul de cetati de la Cetatuia, punctele vamale de la Dragoslavele si Rucar locul de adunare al taberei lui Mihai Viteazul de la Stoenesti (“plaiul lui Mihai”), de pe platoul Malaistea, ori monumentul de la Mateias, toate asezate intr-un peisaj dominat de masivele Leaota si Iezer, dar si de varietatea reliefului – Cheile, Ghimbavului, Cheita, Cheile de la Cetatuia.

Turistul are posibilitati multiple de ascensiune in Leaota, Iezer – Papusa sau Dealul Crucii excelent punct pentru un tur de orizont. Arhitectura musceleana, casa tipica cu pritvor varuit in alb, alaturi de amenajarile tehnice traditionale pive, joagare, precum si portul popular sau obiceiurile specifice constituie de asemenea atractii turistice evidente. Posibilitatile de cazare sunt oferite de hanul Rucar si pensiunile turistice.

De la Podu Dambovitei putem vizita si zona turistica Tamas – Otic (corespunzatoare culoarelor secundare ale Dambovitei superioare), strans legata economic si turistic de Culoarul Depresionar Rucar – Bran.

ZONA TURISTICA TAMAS – OTIC corespunde arealului economic al localitatii Rucar, exact in principal pe Valea Dambovitei si cea a Rausorului, caracterizat prin alternanta peisajului carstic cu cel dezvoltat pe conglomerate si roci cristaline c demonstreaza varietatea formelor de relief Singura localitate este Satic, situat in amonte de Cheile Plaiului Mare, in rest predominand habitatul cu utilizare temporara (pastoral), forestier, cinegetic, baza de santier (Pecineagu), care pot oferi deosebite posibilitati de practicare a turismului in zona.

2. TRASEE TURISTICE IN CULOARUL RUCAR – BRAN

CETATENI – STOENESTI – VALEA MARE – PRAVAT

Accesul dinspre sud in culoarul depresionar Rucar – Bran se face prin cheile Dambovitei de la Cetatuia (Cetateni) sculptate in masivul Leaota. Vestigiile istorice descoperite la Cetateni reprezinta prin continuitatea milenara de locuire, cea mai veche cetate de zid geto-dacica din sudul Carpatilor. De-a lungul timpului, aceasta a avut diferite functii: comerciala, fiind un adevarat antrepozit de marfuri provenite din tarile Europei Centrale, de Vest si Est, ca si Orientul Apropiat; functia de vama, dar mai ales istorica, la Cetateni gasindu-se vestigii ale “cetatii Dambovitei”, a primului intemeietor al Tarii Romanesti, Basarab I, apoi devenita bastion al luptei antiotomane si simbol al neatarnarii si independentei statului feudal al Tarii Romanesti.

Victoria lui Mihai Viteazul impotriva turcilor obtinuta in defileu dambovitean Cetatuia, cu ajutorul pieilor de bivol cu care au barat apele raului, inecand trupele otomane, a ramas o legenda vie pentru populatia locala.

“Cuibul de Vulturi”, respectiv schitul rupestru Negru Voda, situat pe un promontoriu din cheile Cetatuia care domina imprejurimile, a fost restaurat in 1940, detinand tabloul cu chipurile primilor Basarabi.

O ascensiune la Cetatuia de la Cetateni echivaleaza cu o incursiune in trecutul istoric bogat al acestor locuri, in drumetiile pe Valea lui Coman si Valea Badenilor pana in inima Muntilor Leaota, sunt adevarate desfatari sufletesti.

Localitatea Stoenesti este asezata intr-un peisaj pitoresc pe valea Dambovitei intr-o zona de relief cu mici bazinete, terase, piemonturi, dar si o lunca ingusta, toate formate de apele raului impreuna cu afluentii Stoineasca, Badeanca, in masivul Leaota – e atestata in secolul al XIV-lea, dar exista din epoca feudala de cand sunt cunoscute popasurile voievodului Mihai Viteazul pe platoul Malaiestea (1595).

La Stoenesti si imprejurimi s-au dus lupte din primul razboi mondial – dovada Monumentul de Marmura de la Slobozia (la 4 km de Stoenesti), care este o marturie a iuresului si jertfelor a bravilor aparatori ai plaiurilor strabune.

MAUSOLEUL MATEIAS SAU “PE AICI NU SE TRECE !”

Pe un promontoriu impunator, situat pe versantul sudic al Muntelui Mateias, se afla zidit, inca din anii 1927 – 1935, un maret monument, edificat dupa planurile arhitectului campulungean Dimitrie Ionescu Berechet, din calcare de Albesti, pentru a cinsti intru eternitate gloria si eroismul ostasilor romani cazuti in bataliile de aparare a pamantului sfant al tarii, de reintregire a hotarelor sale, in primul razboi mondial.

Mausoleul Mateias a fost reintegrat circuitului turistic destul de tarziu. Amplele fresce care zugravesc principalele momente din istoria nationala, scene de razboi si nume de localitati sapate in piatra eternizeaza gloria strabuna ce caracterizeaza poporul nostru iubitor de libertate si independenta.

Basoreliefurile impunatoare care semnifica “Pe aici nu se trece!” domina braul monumentului. La partea superioara a basoreliefului, intr-un vas de piatra, arde o flacara vesnica, simbolizand eterna iubire de patrie, eroismul legendar al romanilor.

Subsolul mausoleului adaposteste osemintele a 500 de eroi ai neamului cazuti la datorie, comandanti, ofiteri superiori, gradati si indeosebi soldati, care au schimbat pentru o vreme plugul cu pusca intru apararea pamantului natal.

Mausoleul Mateias constituie pentru tinerele generatii o veritabila lectie de istorie si patriotism, un generos prilej de rememorare a unor pagini nepieritoare din lungul sir de lupte ale poporului roman pentru libertate si independenta.

Turnul mausoleului ofera o panorama de neuitat asupra imprejurimilor Mateiasului, asupra vailor si muntilor, asupra acestor plaiuri iubite, de istorie si legenda.

POPAS LA DRAGOSLAVELE

La Dragoslavele putem ajunge folosind drumul national Campulung – Dragoslavele – Rucar – Bran (DN 73), care coboara in serpentine largi pe culmea Mateiasului, sau urmand drumul judetean care insoteste valea Dambovitei, de la Stoenesti, cale de 8 km.

Localitatea Dragoslavele este situata in depresiunea cu acelasi nume, dominata de varfurile Piatra Dragoslavelor (1434 m), in est si Mateias (1239 m), in vest.

Straveche asezare, Dragoslavele continua un sir neintrerupt de forme de habitat inca de pe vremea dacilor. In feudalism, rolul de “vama”, impartit uneori cu Rucarul, i-a conferit, in anumite perioade istorice, statutul de “sat de hotar” cu toate atributele ce deriva din aceasta. De altfel, Vama de la Campulung a fost mutata initial la Dragoslavele, nu departe de actualul loc al scolii, punctul vamal fiind evidentiat printr-o inscriptie in slavona. In documentele istorice o intalnim sub denumirea de “vama Dambovitei” sau “vama Dragoslavele si Rucar”. Iata de ce economia satului (pastorit, exploatare forestiera, prelucrarea calcarului) a fost antrenata de timpuriu in schimburile comerciale ce se efectuau intre provinciile romanesti, prin folosirea drumului transcarpatic al Branului.

La Dragoslavele a existat din vechi timpuri o raspantie de drumuri. Aici se intalnea vechiul drum de pe valea Dambovitei, cu drumul de culme, ce porneste din Campulung, trecand prin localitatea Namaiesti si saua Pravat (895 m), astazi mai putin folosita datorita construirii soselei modernizate de peste Mateias.

Frumoasa asezare Dragoslavele ofera posibilitatea de a cunoaste arhitectura musceleana, monumentele istorice, portul popular de o sobra frumusete, precum si nedezmintita ospitalitate a locuitorilor.

Vatra satului s-a extins considerabil, iar noile gospodarii, adevarate vile de munte, stralucind de curatenie, au dus la unirea cu Rucarul, in nord, si Stoenesti, in sud, dezvoltandu-se astfel tipul de sat “strada”.

Prin potentialul sau turistic, Dragoslavele poate fi considerat “sat turistic”, datorita atat frumusetilor naturale, cat si celor de interes istoric. Dintre monumentele istorice retin atentia vechea Biserica Domneasca, situata in centrul comunei, construita pe vremea carmuirii domnitorului Grigore Ghica si a sotiei sale Maria Sturza, datand din anul 1661, apoi Schitul de lemn de la Podisor, asemanator constructiilor maramuresene de acest gen, ca si crucea ce aminteste de fosta vama dragosloveana. Interesante puncte de belvedere sunt varful Mateias (1239 m), saua Pravat (895 m) din Muntii Iezer – Papusa si Piatra Dragoslavelor (1434 m) din Muntii Leaota.

RUCAR – SIMBOL AL CIVILIZATIEI CARPATICE

ROMANESTI

Asezat in frumoasa depresiune cu acelasi nume de la poalele Muntilor Leaota si Iezer – Papusa, la confluenta Rausorului cu Dambovita, Rucarul este unul dintre cele mai mari si mai vechi sate romanesti de munte.

Desi atestat documentar abia in a doua jumatate a secolului al XIV- lea, intr-un document din 1368, Rucarul continua neintrerupt o straveche vatra de locuire ale carei urme se pierd in negura istoriei. Astfel, primele dovezi certe ne arata existenta aici a castrului roman de la Scarisoara, din vremea stapanirii romane in Dacia, care asigura in principal paza drumului transcarpatic al Branului.

Dezvoltare economiei forestiere a atras dupa sine si o stimulare a turismului. Referire la faptul ca amenajarile respective – cabane cantoane – sprijina turismul, putand deveni gazde ospitaliere pentru cei doritori de drumetii in muntii Iezer – Papusa, Leaota, Piatra Craiului.

Localitatea Rucar

Potentialul turistic al Rucarului este dat de imbinarea fericita a conditiilor naturale cu cele ale activitatii umane, de vestigiile istorice, de folclorul si portul local. In primul rand este necesar a fi subliniat relieful variat, extrem de atragator in care cheile Ghimbavului, Dambovitei si Dambovicioarei din apropierea localitatii sunt tot atatea puncte de popas si incantare pentru iubitorii poeziei naturii. Dealurile din apropierea Rucarului, Dealul Pleasa Capitanului (1361 m), Dealul Crucii (1022 m), Posada (811 m), Plesa Posadei (1072 m), sunt splendide puncte de belvedere, nu numai pentru panorama neasemuita a asezarii sau vale Dambovitei, ci si pentru mai departe spre orizonturile montane ale Pietrei Craiului, Leaotei si Iezerului.

Asezarea in sine, beneficiara a unui topoclimat favorabil si depozitara a unor valori istorice, etnografice si folclorice, este in masura sa dirijeze spre ea un flux turistic.

Turistii care se opresc la Rucar au posibilitatea sa admire arhitectura rucareana, tipic musceleana, ce se caracterizeaza prin acuratetea si armonia liniilor si volumelor, imbinand in chip fericit pitorescul cu functionalitatea. Rafinamentul constructiilor este rezultatul unor stravechi indeletniciri, mesterii locali, adevaratii artisti, inspirandu-se din monumentalitatea si armonia peisajului, din cutezanta muntilor si din frumusetea codrilor seculari. Stalpii din lemn ai caselor, daltuiti cu arta, exprima puritatea si frumusetea sufletului romanesc atat de evident in aceste binecuvantate locuri daruite de natura si sporite in frumusete de oameni.

Zona Rucar

Bogatia si frumusetea portului popular rucarean au impresionat inca de mult pe unii mesteri ai penelului, cum au fost Nicolae Grigorescu, Popp de Szathmarz, care in “Rucarencele” lor au prins ceva din inefabilul orizont spiritual rucarean. Policromia de o mare varietate si armonie, motivele populare specifice muscelene au facut din portul popular rucarean un veritabil mesager al atei si culturii populare din partea locului.

Aceste stravechi indeletniciri sunt in prezent reluate, stimulandu-se spiritul creator mai cu seama al femeilor, aceste modeste artiste, care creeaza adevarate basme in culori, in lungile ierni de munte, obiectele lor bucurandu-se de mare interes in randul expozitiilor si manifestarilor etnografice.

Obiceiurile de iarna, sezatorile folclorice, “nunta rucareana” reprezinta, de fapt, ferestre spre orizontul spiritual rucarean, incarcate de simboluri si semnificatii.

Asadar, plaiurile Rucarului sunt bogate in evenimente istorice, iar cadrul natural, arta populara, folclorul traditional se constituie in adevarate comori ce se cer a fi cunoscute si apreciate de catre drumetul ce poposeste aici, dar nu spre a se urca grabit in masina, pentru a pleca, ci pentru a ramane cateva zile sau macar cateva ore.

PARCUL NATIONAL PIATRA CRAIULUI

Masivul Piatra Craiului, adaposteste una dintre cele mai atractive si interesante arii protejate din lantul carpatic – Parcul National Piatra Craiului.

Parcul se afla in partea estica a Carpatilor Meridionali, cuprinzand masivul Piatra Craiului si imprejurimile sale, fiind delimitat de valea Barsei la nord si vest, vaile Tamasului si Dambovitei de est, Culorul Rucar – Bran, in partea de sud-est

Este o arie protejata, infiintata in anul 1990 cu statut de parc national, in scopul pastrarii nealterate a biodiversitatii si a peisajului, precum si pentru ocrotirea speciilor valoroase de plante si animale. De asemenea, Parcul National Piatra Craiului are un rol important in promovarea si incurajarea turismului.

Pentru protejarea naturii si a valorilor sale s-a constituit Administratia Parcului National Piatra Craiului, care actioneaza pe raza masivului Piatra Craiului pe baza unor legi si regulamente speciale.

CHEILE DAMBOVICIOAREI

Cheile Dambovicioarei se remarca printr-un relief salbatic, un culoar de vale ingust cu pereti abrupti, chiar verticali, ce se desfasoara pe o lungime de 1,8 km. Strabatute de raul omonim, aceste chei au aspectul unui veritabil canion, taiat in stiva de calcare, dezvaluind o adevarata “radiografie geologica”.

La extremitatea nord – estica a masivului, de-a lungul raului Mare al Zarnestilor, un canion lung de circa 4 km, cu pereti inalti de pana la 200 m, verticali si salbatici.

O caracteristica a cheilor este prezenta pesterilor in versanti. Sus, in versanti, se afla pesteri fosile, iar jos, la nivelul apei, pesteri active.

Sapata in peretele din stanga cheii, pestera nu depaseste 300 m, avand aspectul unei galerii putin ramificate. Ea a fost faurita de paraul care parasind-o curge acum prin apropiere (paraul Pesterii sau Ciocanului).

Originala in felul ei, pestera pastreaza putine concretiuni (majoritatea fiind distruse de “inhibitori ai naturii” de-a lungul timpului) si tradeaza vizibil indelungata iluminare cu torte (care au afumat-o puternic).

SPRE CRESCATORIA DE STRUTI

Pornind din Bran, pe drumul spre sud, iei pantele muntelui in piept si ajungi la “Drumul Sirnei”, cum ii spun localnicii. Aici te surprinde faptul ca drumul coboara, facandu-te sa pierzi altitudinea pe care ai cucerit-o cu atata efort. Dupa ce treci pe sub impresionanta Piatra a Dracului, ascutita ivire la calcar, incepi sa zaresti casele colorate ale satului Sirnea, iar in fundal, se desfasoara impresionanta panorama a Pietrei Craiului. Semnele de pe marginea drumului ne indica directia spre crescatoria de struti. Ideea de a creste aceste pasari in zona montana, oricat ar parea de excentrica a prins, zona fiind acum un important obiectiv turistic, cu dotari dintre cele mai moderne. Desi hotelul de langa crescatorie ne imbie la popas, pornim pe ulita acoperita de zapada spre satul Pestera.

VISUL UNEI LUNI DE IARNA

Prima atestare documentara a nedeii carpatice dateaza din anul 1373 si se ofera la Cornu Nedeii din Carpatii Orientali, fiindu-ne prezentata ca o petrecere a muntilor.

Nedeile s-au desfasurat de-a randul in poienile inalte ale muntilor, la poale de padure, langa izvoare, reunind anual o multime de locuitori din satele montane si din Subcarpati, dar si din regiunile mai indepartate. Dupa o lunga perioada de inflorire, nedeile “migreaza” in regiunile subcarpatice.

Sa ne imaginam vremea unei nedei de “Santilie” nu departe de Rucar. Intr-o poiana pitoreasca, aleasa cu grija, inca de dimineata urca grupuri de oameni – barbati, femei, copii, batrani si tineri - pentru a petrece o zi de sarbatoare, a schimba o vorba, a vinde si a cumpara, a face legaturi pentru o viata. Umbrare mari, pentru a preveni vreo ploaie, repede starnita de norii inselatori, stau gata pregatite. Negustori de tot felul, unii veniti din locuri mai indepartate, si-au expus marfurile de voie, lautarii canta in mijlocul horelor pe care le incing flacaii si fetele in straie noi de sarbatoare.

De-a lungul secolelor, manifestarile complexe ale nedeilor (de petrecere, de schimburi comerciale, de cunoastere, de casatorie) au constituit liantul sufletesc ce a unit pe romanii de pe toti versantii muntilor, expresie a continuitatii unor vechi datini.

Reluarea nedeii de la Fundata, incepand din anul 1969, este o fericita initiativa a localnicilor, care, la fiecare sfarsit de iulie, aduna multimi impresionante de oameni. Este evident ca nedeia de la Fundata are, in zilele noastre, o alta semnificatie, indeosebi cultural – artistica si folclorica, reunind formatii si interpreti din judetele Arges, Brasov, Dambovita, Prahova si din alte zohne ale tarii, pastratori ai traditiilor, dar si creatori de noi nestemate folclorice. Nedeia de la Fundata, redevenita traditie, reprezinta o importanta atractie turistica pentru numerosi drumeti si excursionisti, dornici sa participe la o serbare de atare proportii in poienile din apropierea centrului satului, nu departe de drumul national care strabate culoarul.

Alaturi de nedeie, merita, desigur, sa amintim si alte obiceiuri derivate din ocupatia pastoritului, deosebit de dezvoltate aici, in culoar, in satele Fundatei, dintre care mentionam: “impartitul muntilor” – reflex peste veacuri al stapanirii de devalmasie a pasunilor si fanetelor montane din muntii limitrofi; de asemenea, “masurarea laptelui”, “insemnarea oilor” si “ravasitul orilor”.

Satul risipit pe plaiurile blande, ca un cantec, ale platformei branene, forme carstice care aduc o nota de spectaculozitate, apropierea de impunatoarea creasta a Pietrei Craiului, dar si de Muntii Leaota, puritatea deosebita a aerului, Fundata fiind considerata o statie – etalon in privinta lipsei poluarii aerului, bogatia folclorului branean sunt tot atatea elemente care probeaza necesitatea intensificarii turismului in zona.

O vacanta de cateva zile la Fundata, Fundatica sau Sirnea echivaleaza cu o evadare intr-un univers inedit, odihnitor si placut.

Mestesuguri traditionale

incondeierea oualor de Paste;

sculptura in lemn;

masti si papusi;

icoane pe sticla;

tabacarit si cojocarit;

tesut covoare;

tricotat – renumitele pulovere de Bran.

Gastronomie locala

sortimente de branza (branza de burduf, branza in coaja de brad, urda dulce, cas afumat);

lapte, slaninuta, ochiuri taranesti, patrama de oaie;

ciorba taraneasca sau ciorba de porc afumat cu tarhon;

tochitura sau bulz ciobanesc;

placinte (clatite) cu urda dulce sau gogosi.

Pensiuni turistice din zona Bran

Zona Bran are o retea de peste 250 de pensiuni turistice si agroturistice, cele mai multe in reteaua ANTREC (Asociatia Nationala de Turism Rural, Ecologic si Cultural).

Ce se poate vizita

Castelul Bran;

Biserica Ortodoxa Sfantul Nicolae din secolul XVIII cu fosta casa parohiala;

Pepiniera din satul turistic Poarta;

Pestera Liliecilor, Prapastiile Magurei;

Casa cu ocol Gheorghe Cotinghi din satul Magura;

Moeciu: Cheile si Cascadele Moeciului; Biserica Adormirii Maicii Domnului – monument de arhitectura romaneasca din 1818 cu pictura exterioara;

Fundata, vechi punct de frontiera si monumentul lui G. Poenaru – Bordea (primul razboi mondial);

Cetatea taraneasca Rasnov, aflata la 15 km de Bran, Pestera Rasnoavei, Biserica Paganilor, Coltii Cheii;

Poiana Brasov, renumita statiune montana aflata la 30 km;

Brasov, important centru istoric, universitar, turistic, industrial, aflat la 5 de km.

Obiceiuri si traditii specifice

martie – plecarea oilor la munte;

25 aprilie – masurarea laptelui, alegerea celui mai bun crescator de animale;

mai – plecarea oilor la munte;

iunie – masurarea laptelui;

24 iunie – olimpiada de vara de la Sirnea;

20 iulie – Santilie;

25 – 26 iulie – targul de vara de la Moeciu;

9 august – targul de Pantelimon, Bran;

august – nedeia muntilor de la Fundata;

25 octombrie – focul lui Sumedru;

octombrie – ravasitul oilor si alegerea celui mai bun crescator de animale, Bran;

8 noiembrie – targul de Sfintii Arhangheli Mihail si Gavril, Bran.

BIBLIOGRAFIE

1.   Simion Tudor, „Culoarul Rucar – Bran, o poarta in Carpati”, Editura Sport Turism, Bucuresti, 1990.

2.   Rosu Alexandru, „Geografia fizica a Romaniei”, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1973.

3.   Vlasceanu Ghe, Florescu georgiana, „Geografia si economia resurselor agroturistice”, Ed. Universitas, 2001.

4.   Erdeli G, Istrate I, „Potentialul turistic al Romaniei”, Ed. Universitatii Bucuresti, 1996.

5.   „Monografia geografica a Romaniei”, Ed. Academiei, 1960.

6.   Miu Florentina, Ion Manu, „Geografia turismului:, Ed. Universitatii Pitesti, 2000.

7.   Colectiv de autori, „Geografia Romaniei”, Ed. Academiei, Bucuresti, 1983.

8.   Date statistice de pe internet.

9.   Muntel Ionel, Iatu Corneliu, „Geografia turismului”, Ed. Sedcom Libris, Iasi, 2003.

10.           Dinu Mihaela, „Geografia turismului”, Editura Didactica si pedagogica, R.A., Bucuresti, 2002.

11.           Gheorghe Parnuta, „Rucar – Muscel. Istoric. Case memoriale. Amintiri:, Editura „Vasile Carlova”, Bucuresti, 1996

12.           Georgeta Stoica, Olivia Moraru, „Zona etnografica Bran”, Editura Sport – Turism, Bucuresti, 1981.