Turism
Transport in turismTRANSPORT IN TURISM Definitie - conventia prin care o parte, carausul profesionist se obliga in schimbul unei remuneratii sa efectueze o deplasare de persoane sau de bunuri pe o anumita distanta, cu un vehicul corespunzator. Contractul de transport ar putea fi calificat ca o conventie de prestari servicii (calitatea transportatorului de prestator de servicii, carausul indeplineste obligatiile contractuale “pe propriul sau risc” raspunderea fiindu-i antrenata numai in masura in care nu intervine un fapt exonerator de raspundere). Caracterele juridice generale ale contractului de transport - contractul de transport prezinta anumite caractere juridice generale care, sunt particularizate activitatii carausului (transport de pasageri, marfuri sau bagaje), cat si a specificitatii mijloacelor de transport folosite (feroviare, rutiere, aerian, pe apa).Este un contract bilateral sau sinalagmatic, ceea ce denota ca obligatiile expeditorului si carausului sunt independente si reciproce, fiecare avandu-si cauza juridica in cealalta; carausul se obliga sa transporte dintr-un loc de pornire la cel de destinatie marfurile sau pasagerii, iar expeditorul are obligatia de a plati pretul transportului. Caracterul oneros al contractului de transport presupune obtinerea de catre fiecare parte contractanta a unui echivalent, a unei contraprestatii in schimbul obligatiilor ce ii revin. Contract comutativ, acest caracter se refera la faptul ca de la incheierea contractului, drepturile si obligatiile partilor au existenta certa, cat si o intindere determinata, ele nedepinzand de un eveniment viitor si incert (alea) ca si in cazul contractelor aleatorii. Este in principiu consensual, incheindu-se valabil prin simplul consimtamant al partilor. Dovada incheierii contractului se face printr-un inscris care poarta denumirea de bilet sau legitimatie de calatorie. Are un caracter real, respectiv nu poate lua nastere decat prin remiterea efectiva a marfurilor catre caraus. PARTILE CONTRACTULUI DE TRANSPORT Carausul – persoana care isi ia insarcinarea ca intr-un mod oarecare sa transporte sau sa faca sa se transporte un obiect oarecare. Codul comercial are in vedere doua acceptiuni a notiunii de caraus: prima se refera la intreprinderea de transport care isi asuma obligatia de a executa deplasarea de bunuri sau persoane in nume propriu. cea de a doua acceptiune se refera la intreprinderile care transporta marfuri sau persoane in mod succesiv si la asa-zisii comisionari. Intreprinderile de transport sunt cele care desfasoara organizat si sistematic, deplasarea persoanelor si bunurilor, in scopul obtinerii unui profit in beneficiul intreprinzatorului, care are sarcina de a organiza si efectua activitatea de carausie. Criterii de calificare ale intreprinderilor de transport: intreprinderea de transport are o existenta obiectiva, determinata de modalitatea de derulare a transporturilor si de scopul comercial al acestora, potrivit legii. are ca obiect principal de activitate un ansamblu omogen de transporturi comerciale, rezultat al derularii lor in mod organizat. scopul specific sau finalitatea activitatii desfasurate de aceasta si se concretizeaza prin planificarea si obtinerea profitului comercial. Comisionarul-expeditor, in temeiul contractului de expeditie, se obliga, in schimbul unui comision sa incheie in nume propriu, pe seama comitentului (proprietar sau posesor al marfurilor) unul sau mai multe contracte de transport, precum si anumite operatiuni materiale specifice transportului de marfuri. Calatorul – sau pasagerul intervine ca parte in contractul de transport de persoane. Calitatea sa de profesionist sau neprofesionist nu intereseaza sub nici o forma, deoarece aceasta nu influenteaza natura raporturilor juridice in contractul de transport de persoane. In literatura juridica se admite ca poate avea aceasta calitate si persoana fizica lipsita de capacitate de exercitiu sau cu capacitate restransa, mai ales in cazul transporturilor in comun.
Cadrul legal al raspunderii – raspunderea civila se infatiseaza sub doua forme: delictuala si contractuala. Raspunderea delictuala deriva fie din delicte, fie din cvasidelicte, care in ramura transporturilor sunt accidentele ce pot surveni pe parcursul transportului. Raspunderea contractuala se intemeiaza pe ideea de culpa a partilor in executarea obligatiilor asumate. . Particularitati ale raspunderii carausului in transportul de persoane si bagaje Transportul de persoane – in contractul de transport de persoane, durata raspunderii carausului este limitata in timp, de momentul in care pasagerul urca in mijlocul de transport si de acela al parasirii lui la destinatie. Calea ferata raspunde de paguba care rezulta din moartea, ranirea sau orice alta vatamare a integritatii fizice sau mintale a unui calator provocate printr-un accident in legatura cu exploatarea feroviara, produs in timpul in care calatorul se afla in vehicule, intra sau iese din acestea. Inainte sau dupa momentele amintite, in eventualitatea producerii unor accidente pe peron, in sala de asteptare a garii, etc. nu se poate angaja raspunderea carausului decat in masura in care sunt intrunite conditiile raspunderii civile delictuale, deoarece raporturile partilor nu sunt contractuale, depasind sfera contractului de transport. In cazul accidentelor care survin datorita faptei calatorului, raspunderea carausului este eliminata. Carausul este exonerat de raspundere si cand accidentul se datoreaza faptei unui tert. Atunci cand ranirea sau moartea sunt datorate culpei carausului, acesta este obligat sa plateasca daune-interese, astfel: in caz de ranire sau vatamare a integritatii fizice, daunele vor cuprinde cheltuilelile necesare, atat pentru tratament cat si pentru transport la care se cumuleaza sumele pentru repararea prejudiciului cauzat, fie prin incapacitatea de munca partiala sau totala, fie “prin sporirea trebuintelor”. - in caz de moarte, daunele-interese vor cuprinde cheltuielile necesare inmormantarii, transportului cadavrului ori incinerarii, la care se pot adauga si daunele-interese enuntate mai sus, atunci cand decesul nu a survenit imediat dupa producerea accidentului. Raspunderea operatorului de transport aerian: pentru dauna cauzata ca urmare a decesului ori vatamarii personale a pasagerilor, cu conditia ca accidentul care a provocat consecintele sa se fi produs la bordul aeronavei sau in timpul operatiunilor de imbarcare sau debarcare. Transportul de bagaje – situatia juridica a bagajelor este diferita de cea a bunurilor care constituie obiect al transportului de marfuri, deoarece bagajele nu sunt considerate a fi marfuri propriu-zise, ci bunuri personale sau de uz personal ale calatorului. Prin bagaje se inteleg acele bunuri destinate uzului calatorului sau acele obiecte destinate scopurilor calatoriei, continute in cufere, geamantane, panere, valize, saci de voiaj, cutii sau alte ambalaje: fotolii portative sau pe roti pentru bolnavi. carucioare pentru copii. instrumente muzicale in cutii sau huse. materiale pentru reprezentatiile artistilor, ambalate corespunzator. saniute, schiuri, vele si alte materiale sportive. animale sau pasari inchise in custi sau colivii. Marea categorie a bagajelor cuprinde atat bagajele de mana ale pasagerului, cat si bagajele care vor fi inregistrate. Bagajele de mana sunt cele care se transporta alaturi de pasager, in acelasi vehicul, necomportand un regim special. Ele raman tot timpul la dispozitia si in grija calatorului, carausul nefiind raspunzator, deoarece nu le preia in paza sa. Bagajele inregistrate sunt cele care circula independent de detentia si paza pasagerului, aflandu-se in detentia si paza carausului. Din momentul predarii si inregistrarii lor si a eliberarii recipisei de bagaje, se naste raspunderea carausului pentru integritatea lor, care se intinde pe tot parcursul calatoriei, pana la destinatie. Regimul despagubirilor carausului in cazul in care ii este antrenata raspunderea este cel aplicabil si transportului de marfuri, cu precizarea ca valoarea dezdaunarii pentru bagaje este plafonata la un anumit maxim, pe care expeditorul il accepta prin contractul incheiat cu carausul. Scopul contractului il reprezinta prestatiile de transport implicate de realizarea serviciilor mai sus enumerate, vize de intrare in tara sau iesire din tara. Agentul economic de turism pune la dispozitia turistului un pachet de servicii: un voiaj sau un sejur, deja organizate, pe care turistul le cumpara ca o marfa, in temeiul contractului de turism, obiectul contractului de turism fiind vandut clientilor de catre agentii economici de turism in schimbul unui pret. Partile contractului de turism sunt agentul de turism si turistul. Agentul de turism este de regula o societate comerciala specializata in incheierea contractelor comerciale de prestatii turistice. Agentul economic de turism, ca persoana juridica, actioneaza in relatiile cu tertii, prestatori de servicii, in numele si pe contul sau, initiind, organizand si coordonand prestatiile tertilor subcontractanti; turistul, cea de-a doua parte in contractul comercial de turism, este o persoana fizica, care are doar capacitatea civila de a contracta, categorie in care intra si minorul cu capacitate de exercitiu restransa, asistat de parinte sau tutore. Din punctul de vedere al agentului economic, contractul de turism este un contract comercial, iar pentru turism acesta este unul civil. Desi turismul implica o deplasare in afara domiciliului de catre turist, contractul de turism nu poate fi redus la contractul de transport, considerand ca prestatia principala este cea de transport, iar celelalte prestatii au un caracter accesoriu si complementar. Raportat la scopul final urmarit prin contractul de turism, prestatia de carausie, indiferent de modalitatea in care se realizeaza (cu mijloacele proprii ale agentului de turism, ori pe baza unui contract separat incheiat direct cu carausul de catre turist ori de catre agentul economic de turism), face parte din complexul prestatiilor pe care le implica asigurarea voiajului sau sejurului si care poate concura deopotriva la realizarea scopului urmarit. Ba mai mult, contractul de turism poarta asupra unui sejur si nu a unui voiaj, situatie in care prestatiile de transport nu sunt avute in vedere la momentul contractarii, dupa cum, atunci cand contractul de turism are in vedere un voiaj de agrement pentru turist, prestatia de transport se poate executa pe baza unui contract separat incheiat de turist cu carausul.Orice similitudine a contractului de turism cu contractul de antrepriza are in vedere doar rolul agentului economic de turism in organizarea si coordonarea prestatiilor tertilor subcontractanti, dar ignora situatia, tot mai frecventa, potrivit careia agentul economic de turism ofera turistului un voiaj ori un sejur deja organizate si care nu implica vreun control al turistului in organizarea acestuia. Partile pot insera in contract penalitati, garantii si eventuale clauze privind conditiile in care poate fi ceruta desfiintarea contractului. Contractul de turism international este un acord in temeiul caruia furnizorul de servicii de turism se obliga sa efectueze servicii complexe de turism in tara sa de resedinta in favoarea turistilor celeilalte parti, firma straina, devenita beneficiar, in schimbul unui pret convenit si platit de aceasta din urma. Partile contractului international de turism sunt societatile comerciale specializate in turism; ele stabilesc in contract clauze privind perioadele exacte ale sejurului, numarul turistilor pe fiecare grup, genurile de turism, circuitele sau excursiile ce se organizeaza, serviciile ce se vor presta. Contractul va contine pretul si modalitatea de plata a pretului in schimbul operatiilor de turism prestate in tara gazda, facilitatile ce se acorda, comisioanele ce se percep pentru serviciile prestate,modul si momentul de formulare ale reclamatiilor, caile de solutionare a acestor reclamatii, raspunderile sau sanctiunile aplicabile si clauzele exoneratoare de raspundere, precum si jurisdictia contractului BIBLIOGRAFIE ro.wikinews.org https://portal.ctcnvk.ro www.model-contracte.com
|