Factorii de influenta asupra mediului de piata internationala

MEDIUL DE PIATA INTERNATIONALA-ABORDARI TEORETICE

Piata internationala reprezinta locul unde se comercializeaza marfurile si serviciile realizate in diverse economii nationale, unde se desfasoara activitati economice in forme variate si utilizand mijloace si metode diferite. Ea este punctul de plecare in productia de marfuri si servicii destinate satisfacerii necesitatilor partenerilor externi. Abordarea de marketing a unei piete are ca punct de plecare continutul ce i-a fost atribuit in teoria economica si anume "categorie economica a productiei de marfuri in care isi gasesc expresia totalitatea actelor de vanzare - cumparare privita in unitatea organica cu relatiile pe care le genereaza  si in conexiune cu spatiul in care se desfasoara".[1] Prin aceasta definitie imaginea pietei ramane incompleta intrucat nu se iau in considerare cele doua categorii ale sale respectiv cererea si oferta. Aceasta definitie aduce in prim plan modul de finalizare a actelor desfasurate in cadrul pietei. Fiind un element abstract, piata trebuie definita in raport cu un serviciu sau cu un produs. "Cu cat vizibilitatea unei piete specializate este mai mare, cu atat increderea intreprinzatorilor si clientilor in acea piata este mai mare, iar aceasta se dezvolta mai bine, in sensul ca toti competitorii beneficiaza de aceleasi conditii".[2]

Economistul Michel Didier, reputat om de stiinta caracterizeaya piata astfel: "In definitiv piata apare ca un ansamblu de mijloace de comunicare prin care vanzatorii si cumparatorii se informeaza reciproc asupra a ceea a ce pot da sau au nevoie si preturile pe care le propun inainte de incheierea tranzactiilor". [3]

Piata internationala reprezinta un ansamblu alcatuit din cererea si oferta de marfuri, din conditiile confruntarii si din relatiile economice ce iau nastere cu acest prilej intre parteneri din diferite tari. Actelor si relatiilor de vanzare-cumparare proprii pietei internationale le este caracteristic elementul de extraneitate, iar realizarea finala a cererii si ofertei, in urma actelor de piata, are loc, in general, in afara granitelor intre care acestea se formeaza. Piata internationala e formata din fluxuri de bunuri si servicii. Daca pe piata se intalneste cererea cu oferta, aceasta realizeaza contactul permanent dintre producatori si consumatori. In acelasi timp, economia se autoregleza, stabileste proportiile si echilibrele necesare atat pe termen mediu cat si pe termen scurt. Rolul pietei este de regulator intre cerere si oferta.

In analiza operatiunilor de concentrare economica este reprezentat de definirea pietei relevante pornind de la identificarea produselor fabricate si/sau comercializate de agentii economici implicati in concentrarea economica in vederea determinarii pietei produsului. Pentru stabilirea pietei geografice se vor identifica producatorii produselor incluse in piata relevanta a produsului, situati in aceleasi locuri pe care grupul de consumatori ai produselor respective le iau in considerare atunci cand iau deciziile de cumparare, aceasta in contextul definitiei generale conform careia piata este locul unde cererea se intalneste cu oferta. Piata produsului si piata geografica vor reprezenta contextul in care este evaluata puterea de piata a noii entitati economice rezultate din concentrare. O atentie sporita se acorda concentrarilor economice in care agentii economici implicati produc si/sau vand produse care se includ in aceeasi piata a produsului. O astfel de concentrare avand efecte directe si semnificative asupra pietei geografice afectate de concentrarea economica in cauza, daca agentii economici implicati in concentrare vand in mod curent produse pentru un grup semnificativ de cumparatori situati intr-o anumita arie geografica.

Piata este un mecanism complex, care cuprinde cererea, oferta, concurenta si preturile. Ea trebuie sa determine intotdeauna deciziile si comportamentul agentilor economici. Piata este si un ansamblu de persoane si organizatii care au sau pot avea o influenta aspura consumului si, in consecinta, pot avea influenta asupra vanzarii produsului sau serviciului respectiv.

1.1Factorii de influenta asupra mediului de piata internationala

Firma isi organizeaza si desfasoara activitatea sa sub impactul conditiilor concrete ale mediului sau ambiant. Intreprinderea este parte integranta a mediului ambiant, este o componenta economica a acestuia. In conditiile actuale mediul ambiant se caracterizeaza printr-un dinamism accentuat, printr-o crestere spectaculoasa a frecventei schimbarilor. Mediul ambiant este de trei feluri: mediu stabil, unde schimbarile sunt rare, de mica amploare si usor vizibile; mediu schimbator, unde schimbarile sunt frecvente, de o amploare variata, dar in general previzibile; mediu turbulent, unde schimbarile sunt foarte frecvente, de amploare mare, cu incidente profunde asupra activitatii intreprinderii si greu de anticipat.

Componentele mediului ambiant sunt micromediul, mezomediul si macromediul.

Micromediul intreprinderii cuprinde ansamblul componentelor cu care aceasta intra in relatii directe si anume: furnizorii de marfuri (agenti economici ce asigura resursele necesare de materii prime, materiale, echipamente si masini; prestatorii de servicii (firme sau persoane particulare care ofera o gama larga de servicii utile realizarii obiectivelor firmei); furnizorii fortei de munca (unitatile de invatamant, oficiile fortei de munca si persoanele ce cauta un loc de munca); clienti care sunt consumatori, utilizatori industriali, intreprinderi comerciale sau agentiile guvernamentale pentru care bunurile produse de intreprindere le sunt oferite spre consum; organismele publice - asociatiile profesionale, asociatiile consumatorilor, mediile de informare in masa si publicul consumator si nu in ultimul rand concurentii (firme sau persoane particulare care-si disputa aceeasi categorie de clienti, iar in situatii frecvente aceiasi furnizori sau prestatori de servicii).

Mezomediul este o notiune intermediara care devine tot mai necesara in explicarea evolutiei macroeconomice a intreprinderii. Pentru remedierea oricaror deficiente de explicare se studiaza comportamentul intreprinderii din sistemul productiv si social cel mai apropiat intreprinderii si care poate fi un intermediar intre macromediul si micromediul intreprinderii.

Mezomediul trebuie sa intereseze in mod deosebit sistemul de conducere al intreprinderii pentru ca permite abordarea relatiilor acesteia cu mediul sau in termeni mult mai apropiati de lumea afacerilor. O intreprindere poate face parte din urmatoarele sisteme mezoeconomice: o anumita industrie; o zona geografica sau administrativa, un grup de intreprinderi.

Aceste sisteme sunt in masura sa influenteze actiunile, deciziile si rezultatele unei intreprinderi, influenta exercitata la acest nivel poate fi atat directa cat si indirecta, dar are un caracter general, in sensul ca influenteaza toate intreprinderile care apartin aceluiasi sistem.

Activitatea oricarei inreprinderi, ca si a celorlalti agenti din cadrul micromediului intreprinderii, se afla si sub influenta altor factori de mediu, care actioneaza pe o arie mai larga.

Legatura care se stabileste intre intreprindere si acesti factori este de regula industriala, influenta exercitandu-se pe termen lung si formand macromediul intreprinderii.

Componentele macromediului sunt:

Mediul demografic - numarul populatiei, structura pe sexe si grupe de varsta, numarul de familii si dimensiunea medie a unei familii, repartizarea teritoriala si medii a populatiei, rata natalitatii.

Referat: Raspunde repede si bine - joc didactic la matematica Referat: PROBA DE EVALUARE - numerele naturale de la 100 la 1000

Analiza unor astfel de caracteristici si surprinderea tendintei lor reprezinta punctul de pornire in evaluarea dimensiunii cererii potentiale, a pietei intreprinderii.

Mediul economic. Ansamblul elementelor care compun viata economica a spatiului in care actioneaza intreprinderea determina mediul economic al acesteia. Acesta determina volumul si structura ofertei de marfuri, nivelul veniturilor banesti, marimea cererii de marfuri, miscarea preturilor la nivelul concurentei.

Mediul tehnologic. Intreprinderea se implica in dinamica mediului tehnologic, atat ca beneficiar cat si ca furnizor, in principal prin intermediul pietei. Este una din cele mai dinamice componente ale macromediului intreprinderii si dobandeste o exprimare concreta prin inventii, inovatii, marimea si orientarea fondurilor destinate cercetarii, explozia productiei noi, perfectionarea productiei traditionale, reglementari privind delimitarea tehnologiilor poluante.

Mediul cultural - reprezentat de ansamblul elementelor ce privesc sistemele de valori, obiceiuri, traditii, credinte si norme ce guverneaza statutul oamenilor in societate.

Mediul politic reflecta structurile societatii, clasele sociale si rolul lor in societate, fortele politice si raporturile dintre ele, gradul de implicare a statului in economie, gradul de stabilitate al climatului politic intern, zonal, international.

Mediul institutional cuprinde ansamblul reglementarilor de natura juridica ce vizeaza direct sau indirect activitatea de piata a intreprinderii.

Mediul natural - conditiile naturale ce determina modul de localizare si de distribuire in spatiu a activitatii umane. Aceasta conjunctura economica reprezinta starea curenta si concreta a fenomenelor, proceselor si evenimentelor specifice unei ramuri, a unei economii nationale. Importanta sa este data de reducerea resurselor de materii prime neregenerabile si de accentuarea gradului de poluare.

"Abordat intr-o viziune statica, mediul economico - social al firmei se prezinta intr-o anumita stare de echilibru; evolutia sa se realizeaza prin trecerea  succesiva de la o stare de echilibru la alta, expresie a modificarilor care au loc intre componentele sale structurale. Aflata in legaturi permanente cu mediul, firma resimte promt aceste modificari prin impactul pe care-l au asupra pietei in cadrul careia actioneaza". [4]

1.1.1 Implicarea factorilor de mediu in activitatea intreprinderii moderne

In perioada de tranzitie, factorii de mediu de o mare complexitate, au avut influente majore asupra managementului romanesc. Cunoasterea acestor factori este importanta pentru managementul firmei, pentru ca pe aceasta baza se pot lua decizii manageriale care sa contracareze influentele negative pe care le pot avea acesti factori si sa valorifice influentele pozitive ale acestora.

Factorii cu caracter pozitiv sunt urmatorii: autonomizarea firmei si diminuarea interventiei statului in activitatea agentilor economici; depolitizarea managementului firmelor; proliferarea, dezvoltarea stiintei managementului si a cunoasterii ei de catre toti factorii decizionali, precum si aplicarea metodelor, tehnicilor si principiilor manageriale moderne; progresul tehnico-stiintific contemporan si cercetarea stiintifica; concurenta - care duce la cresterea si diversificarea productiei, la cresterea calitatii acesteia, la cresterea eficientei, la scaderea preturilor; dezvoltarea informaticii, a telecomunicatiilor, a tehnicii de calcul; cresterea gradului de calificare formativa, atat a managerilor, cat si a executantilor; cresterea colaborarii, cooperarii intre agentii economici.

Factorii negativi care au actionat  in perioada de tranzitie sunt: instabilitatea social-economica; criza de subproductie, a materiilor prime, a materialelor, a combustibililor; ascutirea concurentei; manifestarea riscurilor in afaceri si perspectiva falimentelor; uzura morala a echipamentelor, utilajelor, marfurilor, serviciilor (impunand, pe de o parte, creativitate si dinamism, iar pe de alta parte fonduri pentru retehnologizare); inflatia negativa care afecteaza posibilitatea elaborarii unui plan corect; blocajul financiar; lipsa cererii interne si externe; relatiile tensionate dintre manageri ss sindicate la nivelul intreprinderilor, mai ales in cele de stat; lupta pentru putere din cadrul intreprinderilor de stat; criza manageriala, criza de autoritate, criza de responsabilitate, criza intelegerii fenomenului economic, criza motivatiei, criza de mentalitate.

Poroblematica referitoare la pozitia firmelor de afaceri in raport cu mediul social ambiant unde actioneaza, opereaza cu urmatoarele concepte:

a)     Etica profesionala.

Managerii acorda o atentie deosebita semnificatiei morale a actiunilor firmei si a consecintelor acestor actiuni asupra societatii. Etica profesionala are ca element central reflectarea morala si ca termen de referinta comportamentul unei firme sau a persoanelor din cadrul firmei.

b)     Responsabilitatea sociala a firmei. Aceasta presupune ca deciziile sa fie luate in conformitate cu anumite standarde si sa duca la efecte favorabile asupra celor interesati in activitatea firmei.

c)      Sensibilitatea sociala a firmei Acest concept se defineste prin dezvoltarea proceselor decizionale prin care sunt orientate practicile firmei in vederea adoptarii unei conduite corecte si aceasta din punct de vedere social (prin deontologia managerilor si a colaboratorilor lor).

Ingloband si sintetizand etica profesionala, responsabilitatea si sensibilitatea sociala se ajunge la politica sociala a firmei care defineste comportamentul firmei de afaceri exprimat prin: relatii si interactiuni care se stabilesc intre firma si mediul social intern si extern si international, care include: actionarii, angajatii, clientii, furnizorii, organele de stat, concurentii; problemele care rezulta din actiunile firmei sau din interactiunile dintre firma si mediul sau ambiant, social. Aceste probleme variaza, in timp si spatiu, sub aspectul valorilor si relatiilor organizatorice, fapt ce implica solutionarea lor pe termen lung; abilitatea firmei de a diagnostica o problema, a stabili alternativele de solutionare a acesteia si de a o rezolva inainte ca ea sa devina presanta; normele si valorile (criteriile) pentru evaluarea actiunilor firmei - sunt folosite pentru a aprecia, judeca si evalua comportamentul firmei ca fiind: etic, responsabil, sensibil, bun, corect, legal, armonios, care nu dauneaza, etc; scopurile stabilite in contextul unei probleme date - au in vedere, pe de o parte, impactul actiunilor asupra firmei iar, pe de alta parte, impactul actiunilor asupra mediului social; adoptarea deciziilor - include informarea si stabilirea obiectivelor si a cailor de actiune care sa conduca la realizarea obiectivelor in conformitate cu criteriile de politica sociala ale firmei.

In concluzie, actonand in cadrul unui sistem coerent si modern de gandire, firma de afaceri moderna, contemporana poate si trebuie sa-si asigure o politica sociala eficace, care sa-i permita sa fie integrata si agreata de mediul social in care actioneaza si sa transforme avantajele politicii sale sociale in efecte economice durabile. Aceasta este alternativa care se dovedeste viabila, in comparatie cu optiunile unor firme care vor sa castige enorm in timp scurt si care, prin aceasta, nu pot sa-si consolideze o piata pe termen lung.

Practica a dovedit ca afacerile cu caracter speculativ nu sunt viabile pe termen lung. Ele dau nastere la tensiuni in relatiile cu mediul social, duc la pierderea clientelei, si chiar la lichidarea afacerilor.

Presedintele companiei Pepsi Cola R. Enrico este de parere ca "daca sunteti total orientati spre clienti si oferiti servciile dorite de clientii dumneavoastra, restul vine de la sine".

1.1.2  Relatiile intreprinderii cu piata

In multitudinea relatiilor pe care le are intreprinderea cu mediul extern, un loc de seama il ocupa relatiile de piata. Relatiile de piata ale intreprinderii au drept obiect vanzarea si cumpararea de marfuri si servicii, imprumutul de capital, angajarea fortei de munca. Intreprinderea este o componenta activa ce contribuie in mod esential la configurarea mediului natural, geografic, economic, social, tehnologic, politic, juridic, informational si la dinamica acestuia. Rolul intreprinderii este sesizabil din toate aceste perspective chiar daca actiunea ei este predominant economica.

Intreprinderea intra in relatii cu toate celelalte entitati active in natura si societate. Relatiile se realizeaza prin circulatia de bunuri, servicii, informatii, drepturi si obligatii, bani, prin comportamentul, atitudinea si activitatea oamenilor antrenati in fiecare din aceste entitati.

Relatiile pot fi de tip pozitiv (suport, cooperare, acceptare, comunitate de interese) sau de tip negativ (neacceptare, competitie, conflict, distrugere). Unele dintre aceste relatii sunt normate, orientate prin reglementari larg acceptate intrucat altfel devine imposibila coexistenta entitatilor. De exemplu: reglementarile din domeniul protectiei mediului sau cele care privesc pedepsirea furtului.

Intr-o societate supusa unor ample procese economice datorita globalizarii, exploziei informationale, migrarii capitalurilor si a fortei de munca, este evident ca nimeni nu poate rezista din punct de vedere economic daca nu se adapteaza acestor procese si fenomene. Supravietuirea unei companii pe piata nationala si internationala are la baza dezvoltarea unei strategii riguroase bine conturata in jurul pietei careia i se adreseaza. Atingerea succesului, presupune, in primul rand, initierea pozitionarii prin realizarea unei legaturi intre client si firma, ulterior incercandu-se o abordare a acestuia dintr-un unghi central. O privire de ansamblu, din centru, ofera intotdeauna orizonturi mai largi si mai mari. Privind dinspre interior spre exterior, lucrurile par mult mai simple.

Pozitionarea, in termenii de marketing, este definita ca tehnica prin care se incerca crearea unei imagini sau a unei identitati, in mintile consumatorilor, a pietei sau a grupului tinta caruia ii este adresat produsul sau marca. Mintea umana este un izvor de creativitate. Gandurile noastre genereaza mereu idei, solutii si sparg bariere. In fiecare secunda, omenirea creeaza solutii.

Pozitionarea, se refera la ocuparea unui loc cat mai inalt a unei societati, dobandirea prestigiului si mai ales mentinerea imaginii la nivelul la care se impune. Pentru a-si pozitiona compania, conducerea trebuie sa elaboreze un plan strategic care se refera la: identificarea nisei de consumatori dispusi sa cumpere produsul oferit, segmentarea pietei in functie de dorintele consumatorilor si indreptarea atentiei spre potentialii clienti. Elaborand un proiect si identificand nisa libera din mintea acestora, firmele vor dobandi o pozitie aparte pe piata contemporana si mai ales in mintile consumatorilor potentiali. Prin pozitionarea corecta a companiei, comunicam pe interesul clientilor tinta, iesim din blocaje cand gandim produse si servicii noi, gasim si pastram focalizarea afacerii in timp, generam credibilitate in ochii clientilor mult mai repede, ne stabilim o imagine de expert in piata, evitam costurile mari aferente campaniilor de publicitate, scapam de problemele care apar cand generam confuzie in mintea clientilor, fidelizam clientii si ii asiguram ca le oferim exact ceea ce au nevoie si, cel mai important, castigam mai mult timp liber pentru ca generam venituri pasive mai mari.

Pozitionarea implica oamenii, pornind de la idei pana la finalizarea si implementarea lor. Fiecare companie trebuie sa ia in considerare atat elementele de schimbare datorate unor imprejurari neprevazute, cat si nevoia de adaptare la acestea.

Pozitionarea este cheia catre succesul oricarui brand in mediul competitiv al vremurilor noastre. Totul este legat de perceptii si totul se intampla in mintea celui care cumpara. E terenul de joaca unde se decide succesul sau insuccesul unei marci si al unei companii. Totul pare atat de simplu. Sa gasesti o 'pozitie perceptuala' neocupata de competitori si sa o ocupi.

O pozitionare de succes este mai mult decat un simplu slogan; o pozitionare de succes 'respira prin toti porii' organizatiei; o pozitionare de succes trebuie sa aiba toate elementele de suport interne; o pozitionare de succes e greu de aparat. Intotdeauna exista riscul 'e prea simplu'. Pentru toate aceste motive si multe altele, trebuie ca managementul sa fie convins ca are sustinerea interna companiei pentru ca pozitionarea sa fie un succes. Iar, pe langa comunicarea intentionata a companiei cu consumatorii, exista multe alte ocazii de 'comunicare reflexa'.

Si de aceea, desi pare atat de simplu, este atat de complicat: e nevoie de consecventa si de atentie la toate micile detalii. Uneori avem tendinta de a fugi de simplitate.
Mintea umana are o capacitate limitata de a absorbi informatii. Pusa in fata tiraniei de a alege dintre sutele de marci care o asalteaza, reactia de aparare este simpla - uitarea. Sa nu pierdem din vedere faptul ca brandurile sunt centrul universului doar pentru cei care se afla in spatele lor. Nu am auzit inca de dezbateri de genul 'oare Volvo e cea mai sigura masina din lume sau, nu cumva, Renault reuseste sa ocupe pozitia mentala de care Volvo incepe sa se indeparteze?'.

Asadar - 'the rule of seven' spune simplu ca oamenii nu retin si nu pot enumera, fara ajutor, mai mult de 7 branduri din orice categorie de produse. Exceptie fac domeniile de care suntem pasionati (hobby-uri) si cele strans legate de activitatea profesionala a fiecaruia. Insa, pentru restul universului de produse care ne inconjoara, 7 este maxim si limitativ.

Solutia este pozitionarea corecta.

Pozitionarea corecta este baza oricarei strategii de marketing. Daca ne uitam in jur putem observa cat de simple sunt anumite lucruri , insa in jocul pozitionarii totul devine complicat. Pozitionarea inseamna, simplu, analiza pozitiilor perceptuale 'ocupate' de competitori, gasirea unei pozitionari 'libere' si ocuparea ei. Este insa un drum presarat cu ispite, pentru ca este foarte usor sa cazi in capcana 'daca X spune ceva despre marca sa si ii merge, de ce sa nu facem si noi la fel?'.

Nici unul dintre cei care gandesc asa nu vor ajunge intre cei 7. Exemplele de succes sunt legate, inevitabil, de pozitionare corecta si, mai ales, de consecventa. Odata castigata o pozitie in mintea consumatorilor, greul abia atunci incepe: trebuie sa o aperi cu consecventa si prin strategii corecte.

Traim intr-o societate supra-comunicata,in care, ca si consumatori de orice, suntem supusi tiraniei alegerii. Fiecare brand incearca sa ne determine sa il alegem. Iar aici, diferentierea este cheia catre o strategie de succes. Au trecut vremurile in care calitatea unui produs era cel mai bun element de diferentiere si de asemenea cea mai buna strategie de a-l marketa. Acum, calitatea este deja in majoritatea categoriilor de produse pe care le cumparam un 'must'. Si atunci, cum facem cu 'calitatea face diferenta' ?

Calitatea trebuie sa existe, dar nu mai poate face diferenta.

Orice strategie de succes se bazeaza pe o buna strategie de diferentiere. Iar diferentierea se construieste foarte usor avand in minte patru adevaruri: trebuie sa isi gaseasca elemente de suport reale in produsul/ serviciul de marketat, trebuie sa fie 'ownable', trebuie sa fie relevanta pentru consumator si trebuie sa fie prezenta in tot ce inseamna atitudinea si comunicarea companiei. Degeaba incercam sa ne diferentiem ca fiind cel mai prietenos blogger, daca in textul nostru vor fi doar acuze.

Asa cum spunea Jack Trout, 'If you don't have a point of difference, you'd better have a low price.'

Sub influenta numerosilor factori de natura economica, sociala, juridica si mai ales politica, pe piata se produc schimbari permanente in raportul cerere/oferta, iar surprinderea si explicarea lor nu se poate face decat prin studierea continua a pietei, avand la dispozitie o varietate de mijloace specifice sau comune partenerilor. Astfel, producatorii urmaresc locul pe care produsele lor il detin in tranzactiile de piata respectiv: prezenta siimaginea produselor, a firmei in perimetrul punctelor de vanzare, stadiul lor de viata, preferintele clientilor fata de caracteristicile sortimentale, preturile pe care consumatorii sunt pregatiti sa le accepte in stransa legatura cu parametrii calitativi.

Bineinteles ca sunt si exemple bune, de companii locale care au inteles repede ca intr-o piata cu concurenta in continua crestere trebuie sa dea clientilor lor un motiv sa cumpere - ceea ce inseamna de fapt rezultatul vizibil al strategiei de diferentiere.
Diferentierea functioneaza si la nivel individual si am avut sansa sa intalnesc persoane de succes, care pe langa obiective foarte clar stabilite constientizau si comunicau prin ce sunt diferiti.