Formularea
strategiei de afaceri in context european
Strategia de afaceri de
definire a obiectivelor pe termen mediu si lung pe care firma vrea sa le
obtina, precum si modul de realizare a acestora. Pentru a reusi, fiecare firma
trebuie sa raspunda la patru intrebari: ce doreste sa obtina, de ce urmareste
aceste obiective, cum crede ca le poate realiza si cind le va indeplini. Desi
nu exista o perioada prestabilita, o strategie se va referi, de obicei, la un
termen cuprins intre 1 si 5 ani. A merge mai departe de 5 ani este foarte
dificil, datorita dificultatilor de previzionare, anticipare a evolutiei
economiei (unii considera chiar ca acuratetea anticiparilor se pierde
daca elaboram o strategie pentru o perioada mai
mare de 2 ani).
Probleme strategice:
natura industriei, a pietei pe care firma
opereaza (poate fi vorba de o piata de oligopol, pot exista diferite bariere de
intrare, se poate ca in domeniul respectiv sa conteze foarte mult diferentierea
produselor etc.);
natura firmei (marimea - capitalizare, cota de
piata, numar de angajati etc. ; structura, actionariatul etc.);
situatia prezenta a firmei (se refera in special
la faza ciclului de afaceri in care se afla firma);
tipul economiei (stiut fiind faptul ca Europa
este caracterizata printr-o mare diversitate in ceea ce priveste ponderea
sectorului public, a sectorului privat, nivelul de interventie a statului
etc.).
I.
MEDIUL EUROPEAN AL
AFACERILOR
Delimitari
conceptuale
Afacerile europene se refera
la o varietate de activitati agricole, industriale sau din domeniul serviciilor
si care implica agenti economici de pe tot cuprinsul Europei.
Exemple pot fi:
-companiile de telecomunicatii privatizate ca
Deutsche Telekom din Germania sau Telecom
Italia din Italia;
-o ferma din Estul Angliei, puternic
mecanizata;
-o firma transnationala cum este Volkswagen,
cu fabrici in Germania VW si Audi), Spania (Seat), Cehia (Skoda) si Marea
Britanie (Bentley);
-banci japoneze sau americane care desfasoara
activitati in centrul financiar (City) al Londrei sau in Frankfurt, operand 24
ore pe zi;
-pietele bursiere din Praga, Moscova sau
Bruxelles;
-o familie care locuieste in Creta, cultiva
masline si vita de vie si are o barca de pescuit;
-marii producatori de bere cum e Carlsberg din
Danemarca, sau producatorii de haine ca Benetton din Italia;
-un club de fotbal ca Manchester United, cotat la
bursa din 1991, si care are acum o valoare de piata/capitalizare bursiera de
625 mil. lire;
-consortiul Airbus detinut de firme din Marea
Britanie, Germania, Franta si Spania si care urmeaza sa fie cotat la bursa.
O afacere europeana poate fi
condusa de o singura persoana, poate fi o firma mica sau mijlocie, sau poate fi
o organizatie care implica mii de persoane, cu un patrimoniu de sute de
milioane de euro, cu baze de productie, distributie etc in mai multe tari. Nu
este neaparat ca firma sa fie detinuta de cineva din Europa (de exemplu IBM -
International Business Machines este americana).
Poate fi o companie cotata pe
o bursa europeana (ABN-Amro din Olanda, BASF - produse chimice din Germania),
poate fi o firma privata inchisa (necotata), poate fi inca in proprietatea
statului (cum sunt multe firme inca neprivatizate din Europa Centrala si de
Rasarit) - Gazprom sau firme mari din Europa Occidentala - Credit Lyonnais si
Air France din Franta sau compania aeriana Iberia din Spania.
Aceste firme sunt considerate
a fi creatoare de bogatie si de locuri de munca.
Odata ce scopul principal,
acela de maximizare a profitului, este indeplinit, si celelalte obiective
(minimizarea costurilor, folosirea mai eficienta a resurselor) sunt realizate
automat. Comportamentul firmelor nu are insa ca obiectiv doar maximizarea
profitului.
El este adaptat
circumstantelor macroeconomice si fazelor ciclului economic prin care trec
economiile europene. De exemplu, in fazele de recesiune ele vor cauta sa-si
asigure supravietuirea pe piata, in dauna profitabilitatii. De asemenea, uneori
tentatia maximizarii profitului este inlaturata prin practicarea unei rate de
profit considerata adecvata. Firmele care primesc subventii de la stat nu sunt
interesate neaparat de cresterea eficientei, supravietuirea fiind asigurata
prin sprijinul financiar al autoritatilor (acesta este un argument pentru
privatizare).
Modelul lui Michael Porter
Analiza mediului de afaceri
incepe de obicei cu investigarea acelor factori sau influente care au o mai
mare sau mai mica influenta asupra capacitatii organizatiei de a se pozitiona
pe piata. Scopul este de a oferi o imagine clara asupra mediului pentru o dezvoltare
strategica si de a sintetiza informatiile diverse (important este si modul in
care ele sunt prelucrate si interpretate).
O modalitate de analizare a
mediul concurential este folosirea modelului celor cinci forte dezvoltat
de M. Porter (1980). Acest model, cu aplicabilitate larga in numeroase situatii
si ramuri economice, reuseste sa surprinda cele mai importante elemente din
dinamica unei industrii. Acesti factori sunt semnificativi pentru evolutia
ulterioara a firmei. Forta si importanta fiecaruia va varia de la piata la
piata, dar toti sunt relevanti cand analizam conditiile in care evolueaza o
firma.
Acesti factori sunt:
-capacitatea de negociere a
cumparatorilor ;
-capacitatea de negociere a
furnizorilor
-produsele sau serviciile care
pot substitui oferta firmei
-potentialii noi intrati pe
piata
-competitorii deja instalati
pe piata
Dupa Porter, comportamentul
firmei, costurile de productie, investitiile necesare etc. sunt determinate de
acesti factori.
Acest model poate fi utilizat
atat la scara locala, regionala, dar si nationala sau internationala, in
functie de scopul propus. De asemenea, el poate fi folosit fie doar pentru un
scop descriptiv, acela de a prezenta situatia dintr-o anumita ramura la un
moment dat, sau practic pentru a determina pozitia unei firme in cadrul ramurii
si lucrurile asupra carora ar trebui sa isi indrepte atentia.
In plus, reprezinta o
modalitate de analiza a mediului concurential cu care o firma trebuie sa se
confrunte atunci cand vrea sa intre pe o piata noua (zona geografica noua).
Comparand evolutia acestor
forte cu cele de la nivel local, strategii firmei pot aprecia care sunt
elementele care ar putea sa se transforme in amenintari la adresa firmei pe
noul teatru de operatiuni.
Componentele mediului de afaceri
Mediul de afaceri se refera la
conditiile in care firmele europene opereaza, implicand un mare numar de forte
care creioneaza acest mediu, si pe baza carora companiile isi fundamenteaza
strategia, tacticile si activitatile de zi cu zi.
Acesti factori pot include
aspecte politice, economice, culturale, religioase si lingvistice.
Mediul extern:
-mediul politic;
-mediul cultural si social;
-legislatia nationala si comunitara;
-impactul globalizarii;
-fazele ciclului economic in tara respectiva, respectiv
UE;
-structura pietei;
-modificarea tehnologiilor informationale si de
comunicatii;
-uniunea economica si monetara.
Mediul intern:
-patronatul;
-sursele de finantare;
-marimea firmei;
-structura organizatorica;
-managementul;
-politica de resurse umane.
Forta fiecarei componente si
modul in care interactioneaza unele cu altele variaza de la tara la tara.
Astfel, si comportamentul firmelor va trebui sa se adapteze conditiilor
specifice. Caracteristicile individuale ale fiecarei afaceri, cum ar fi
patronatul, abilitatea managementului, politica de resurse umane etc., va
particulariza si succesul fiecarei firme.
In evaluarea mediului de
afaceri este folosita asa numita tehnica PESTLE:
-Factorii politici care influenteaza mediul de
afaceri
-Factorii economici
-Factorii sociologici
-Influentele tehnologice
-Factorii legali
-Chestiuni legate de mediul inconjurator, etica
in afaceri etc.
1. Factorii politici
Credintele politice ale
guvernelor si politicile prin care ele si le pun in aplicare au un impact major
asupra mediului european al afacerilor. Ele se reflecta mai ales in politicile
economice, mai ales cele care vizeaza cresterea economica. Dar si alte politici
au efecte majore asupra climatului economic. De exemplu, poate fi mentionat cazul
extrem al blocului sovietic, care, prin planificarea de la nivel central, a
influentat major forma de proprietate, structura organizationala, lipsa de
profitabilitate si eficienta a activitatilor economice. Similar, guvernul
Thatcher in anii '80 a dus o politica cu efecte stimulatoare asupra mediului de
afaceri, exemplu luat si de alte tari europene.
Un alt aspect se refera la
faptul ca, in situatii de somaj ridicat sau in contextul altor probleme sociale
grave, europenii cauta vinovati. Uneori se considera ca politica din domeniul
imigrarii pe care o practica acel stat este la baza acestor probleme (au
devenit tinte pentru miscari de protest sau chiar acte de violenta -
minoritatea turca in Germania, imigrantii din Africa de Nord in Franta etc.).
De exemplu, in Vitrolles
(sudul Frantei) puterea a fost castigata printr-un program care prevedea lege
si ordine, reducerea taxelor si o politica activa de lupta impotriva
imigrantilor. Fortele de politie s-au dublat si s-au imbracat in tinute care
aminteau de regimul fascist, se dadea un premiu (800 franci) pentru fiecare
copil nascut care era francez sau cetatean european. Tribunalul a considerat
acest lucru ca ilegal. Totusi, sprijinul pentru Frontul National (Jean-Marie le
Pen) a crescut in ultimul timp in randul membrilor mai tineri din clasa de
mijloc care sunt concurati de imigrantii din Africa de Nord.
In afara de aspectele morale
ale discriminarii rasiale si religioase, o astfel de politica impiedica
functionarea pietei unice care promoveaza libera circulatie a fortei de munca
si a capitalului si oportunitati egale pentru toti. Sudul Frantei, ca si alte
zone, este dependent de agricultura si turism, astfel ca potentialii
investitori pot evita aceste zone, avand temeri legate de problemele care pot
aparea in cazul unor activitati in aceste zone.
Alt exemplu este Liga
Nordului, la alegerile din 1996, cand Umberto Bossi a propus separarea nordului
Italiei si infiintarea unui nou stat, Padania (Lombardia, Toscania si Piemont -
regiuni in care erau concentrate cele mai importante industrii, exista cel mai
bun teren pentru agricultura, era dezvoltat sectorul financiar, si cuprind
orase importante ca Venetia, Torino, Milano, Bologna). El a speculat
resentimentele nord-italienilor asupra faptului ca Roma este capitala Italiei,
si asupra criminalitatii,
a saraciei si predominantei agriculturii din Sud.
2. Factorii economici
-Politicile economice pe care le promoveaza
guvernele au o influenta evidenta aspura mediului in care activeaza firmele. De
la semnarea Tratatului de la Maastricht, politica economica a UE s-a concentrat
pe adoptarea monedei unice. In acest sens s-a incercat indeplinirea criteriilor
de convergenta - deficitul bugetar (nu mai mult de 3% din PIB) si datoria
publica (nu mai mult de 60% din PIB). -Este de mentionat, in acest sens,
controlul ratei inflatiei prin politicile Bancilor centrale si controlul ratei
dobanzii pentru eliminarea riscului de a aparea diferente intre tari, factori
destabilizatori pentru politica monetara comuna.
-Un alt aspect se refera la capacitatea tarilor
de a sincroniza fazele ciclului economic (mai ales, de a-l face convergent cu
cel al economiei germane - economie de referinta). Se poate observa, analizand
variatia diferentei dintre PIB real si cel potential ca in perioada 1985-1999,
a crescut convergenta dintre ciclul economic francez si german, iar cel
britanic a fost divergent.
-Odata cu instaurarea Uniunii Economice si
Monetare, cu o Banca Centrala Europeana independenta politic, politica monetara
a devenit atributul exclusiv al acesteia, avand posibilitatea sa manevreze rata
dobanzii si oferta de moneda pentru a atinge anumite obiective, cum ar fi
stabilitatea monetara. Datorita decalajelor dintre zone, efectele unei variatii
ale ratei dobanzii ar trebui contrabalansate de o flexibilitate a pietei fortei
de munca care, desi statuata prin tratatele comunitare, in realitate este
destul de limitata (datorita interventiei statelor, a unor restrictii, dar si a
unor diferente culturale si lingvistice).
3. Factorii sociologici
-Factorii culturali
Prin cultura se poate intelege ansamblul
valorilor, atitudinilor, conventiilor sociale etc. ale unei natiuni. Ele sunt
transmise din generatie in generatie, mai ales prin intermediul familiei. Din
ce in ce mai mult, ea este modificata de catre sistemul de educatie, de media,
de anturaj etc. Fara indoiala ca diferentele culturale contribuie la
diversitatea oamenilor care locuiesc in Europa, ceea ce inseamna o mai mare
complexitate, dar si avantajul unei experiente tot mai bogate.
Totusi, diferentele culturale inseamna si crearea
unor bariere, cu implicatii deosebite asupra afacerilor europene, care, daca
vor sa reuseasca in afara pietei interne, trebuie sa tina cont de ele.
Exemple de diferente culturale:
-Organizarea firmelor: Germania - firmele sunt
mai rigide, orice trebuie realizat pe caile birocratice stabilite, cu detalii
tehnice riguroase etc; Marea Britanie - firmele sunt mai flexibile, raspund mai
usor nevoilor pietei. Este importanta existenta unui spirit de apartenenta la
clasa, ceea ce afecteaza relatiile dintre angajati, climatul de munca. Exista
si diferente privind modul in care sunt facute publice informatiile: Germania -
azi anunti, azi scoti un nou produs; Spania si Grecia - termenul e mai lejer,
mai flexibil.
-Infatisarea si comportamentul: Franta - oamenii
de afaceri pun accent pe modul in care arata si asteapta ca si partenerii sa
faca la fel; spaniolii considera ca este important sa fii imbracat elegant dar
conservator, si sa arati ca stii bucatarie, vinuri etc. Patronii americani din
firmele europene incurajeaza personalul sa treaca de la tinuta rigida (costum
pentru barbati, camasa alba, fusta neagra pentru femei) la o tinuta mai lejera,
cu scopul de a crea un climat cat mai relaxat si mai eficient, desi jeans-ii si
tricourile inca nu sunt acceptate de catre toata lumea.
Exista si alte aspecte care fac diferenta dintre
atitudinile si comportamentele din diferite tari:
1. spatiul
personal (nordicii il apreciaza mai mult decat cei din sud -
de aceea, ei vor face un pas in spate daca cineva
se apropie prea mult.
2. a te
uita la ceas este acceptat in Germania sau Marea Britanie, dar nu in Grecia sau
Spania - pare ca insulti partenerii dorind sa scapi de ei.
3. folosirea titulaturilor in organizarea
afacerii (titulaturile sunt importante la suedezi si germani, mai putin in
cazul francezilor si deloc britanicilor).
4. modul de a pune problema - unii (finlandezii,
dar si toate tarile scandinave, tarile protestante etc.) sunt foarte directi,
prefera sa mearga drept la chestiune, fara a pierde vremea cu mici discutii,
asa cum prefera latinii.
5. relatia cu sexul opus - in Franta este
totdeauna acceptabil sa flirtezi cu persoanele de sex opus pentru a face viata
interesanta; in Marea Britanie (dar mai ales in SUA) acest lucru ar fi privit
ca incorect sau chiar hartuire sexuala.
-Programele de pregatire culturala: unele firme
atunci cand fac angajari tin cont nu numai de cunoasterea unei limbi straine,
ci si de cunostintele legate de cultura acelei tari. Unele firme ofera cursuri
speciale pentru a reusi o mai buna integrare in mediul respectiv. Firmele
trebuie sa tina cont de diferentele culturale in relatiile publice, publicitate
si in activitatea curenta.
Limba
In UE-15 existau 13 limbi oficiale si alte 35 de
limbi locale. Situatia este si mai complexa in contextul celor 25 de tari
membre. Limba defineste un grup de persoane si il face distinct fata de altele,
implicand totodata cultura, cunostintele mostenite, credintele, termeni de
referinta si un mod specific de a gandi.
. Flamanzii si valonii - Belgia;
. Bascii, catalanii si galitienii - Spania;
. Elvetia - zone distincte in functie de limba
vorbita (germana, franceza, italiana etc);
. Marea Britanie - afirmarea limbii nationale in
Scotia, Tara Galilor;
. Destramarea Cehoslovaciei;
. Opozitia Greciei - Fosta Republica Yugoslava a
Macedoniei.
Diferentele sunt partial lingvistice, partial
culturale.
Capacitatea unei persoane de a vorbi doua sau mai
multe limbi este
importanta deoarece:
-da posibilitatea sa negociezi cu un partener in
limba lui - ceea ce creeaza o impresie buna;
-evita discutiile in secret intre partenerii de
negocieri pe parcursul acestora;
-exista un avantaj competitiv fata de cei care nu
cunosc aceasta limba.
Un element generat de comunicarea la nivel global
este folosirea limbii engleze si introducerea de termeni din aceasta in
diferite limbi datorita: internetului, folosirii computerului, a filmelor
americane, a programelor prin satelit. Unii au devenit ingrijorati de pericol:
Franta, Germania, Spania si Rusia, si au si luat masuri in consecinta.
Este importanta si perceptia pe care o natiune o
are despre ceilalti:
-Francezii si britanicii sunt doua popoare
diferite si cu obiceiuri diferite; desi similari din punct de vedere al marimii
si structurii pe varste a populatiei, britanicii muncesc mai mult decat
francezii - 45,8 ore/sapt. fata de 40,6 - si muncesc si in week-end; de
asemenea, britanicii sunt mai putin dispusi la greva, locuiesc mai rar in
locuinte oferite de comunitate si primesc ajutoare sociale mai putin
consistente; britanicii au facut 6,3 milioane de vizite in Franta, in timp ce
francezii au facut doar 1,7 milioane de vizite (cheltuind si de cinci ori mai
putin).
-Mai mult de 50% dintre cetatenii Frantei au o
parere foarte favorabila asupra britanicilor, in timp ce doar 35% dintre
acestia au o parere identica fata de francezi, in timp ce 20% ii considera
chiar antipatici. Peste 33% dintre britanici ii considera pe francezi ca fiind
aroganti, 25% ca fiind rece si distanti, iar 10% lacomi si ipocriti. Mai putin
de 8% dintre britanici ii vad pe francezi ca fiind amuzanti sau curajosi.
Englezii considera ca cel mai bun lucru legat de francezi este modul de a
petrece, de a te distra, in timp ce francezii apreciaza monarhia, pub-urile si
ceaiul de dupa-amiaza.
-Germanii ii vad pe britanici ca fiind
politicosi, conservatori si haotici, in timp ce acestia ii considera pe germani
agresivi si fara simtul umorului.
-Strangerea mainii este un salut normal in
Germania, dar exceptional in Marea Britanie; de asemenea, stilul de
imbracaminte este de cele mai multe ori strict in Regatul Unit.
Religia
In tarile traditional catolice
din Europa (Irlanda, Italia, Polonia si Spania), impactul structurilor
bisericesti asupra societatii si asupra afacerilor este foarte important (de
exemplu, controlul asupra vanzarii anticonceptionalelor in Irlanda). In
Polonia, biserica catolica are un rol vital chiar si pe scena politica, toate
partidele aderand la valorile crestine. In Italia de Sud, biserica a fost,
traditional, o forta de lupta impotriva mafiei, stimuland reforma economica a
unei zone preponderent agrare, primirea de fonduri prin FEOGA etc.). Si in
Spania, biserica catolica are un rol enorm in cultura si societate.
Desi in tarile nordice
biserica protestanta nu are, in general, aceeasi influenta si traditie ca cea
catolica in sudul Europei, exista totusi o oarecare influenta asupra modului de
a face afaceri. Trebuie tinut cont de aceste aspecte pentru ca necunoasterea
lor poate crea probleme.
Firmele trebuie sa fie
constiente ca extinderea Uniunii inseamna o piata cu cetateni care apartin tot
mai multor religii. Creste semnificativ si numarul celor care apartin
altor religii, care trebuie luati in considerare.
4. Tehnologia
Evident ca tehnologia are un impact major asupra mediului de afaceri, mai
ales tehnologia informationala. Este greu sa ne imaginam viata de zi cu zi fara
tehnologiile informationale: de la pilotul automat pana la sistemele automate
de control al traficului in orasele mari, de la robotii industriali pana la
liniile automate de asamblare, pietele financiare, valutare si bursiere,
comertul electronic, e-banking-ul, e-mailul etc.
Conceptul poate fi luat in
calcul nu numai ca produs final - output, ci si ca input.
Bill Gates considera ca
Internetul va actiona ca un market-maker, aducand la un loc cumparatorii si
vanzatorii, cu minimum de frictiuni, nu numai pentru bunuri si servicii, ci si
pentru forta de munca. De fapt, ne apropiem tot mai mult de piata cu concurenta
perfecta (transparenta, atomicitate a cererii si ogertei, omogenitatea
produselor etc.).
-In 1994, UE a formulat prima
strategie in domeniul societatii informationale, care propunea crearea de
retele la nivel european, utilizarea tehnologiilor informationale, cresterea
gradului de constientizare a importantei acestui domeniu.
-In decembrie 1997, Comisia a
publicat Cartea Verde a convergentei telecomunicatiilor, a sectorului media si
tehnologiei informatiei. A fost intarita protectia proprietatii intelectuale,
mai ales in ceea ce priveste serviciile on-line, internetul, CD-ROM-urile etc.
5. Factorii legali
Sistemele legale pot varia
semnificativ de la tara la tara, atat in ceea ce priveste continutul, cat si
modul in care legile sunt interpretate.
La o extrema, pot fi
mentionate tarile din fostul bloc comunist, care, din 1990, au dezvoltat un
sistem legal care sa fundamenteze proprietatea privata, existenta firmelor cu
capital de stat sau privat, capacitatea lor de a angaja si concedia forta de
munca, de a se angaja in contracte comerciale, de a cumpara, detine si vinde
bunuri etc.
La cealalta extrema, in UE,
legislatia comunitara se aplica la toate tarile membre si stabileste elementele
unui cadru legal comun, desi, la nivel national, fiecare tara are propriile
legi (Tratatul de la Roma - 1957, Actul Unic European - 1987, Maastricht -
1993, Amsterdam - 1998, regulamentele, directivele, avizele, hotararile Curtii
de Justitie etc.). Odata cu desavirsirea uniunii politice, adoptarea
Constitutiei Europene, diferentele dintre sistemele legale nationale tind sa se
diminueze. Sistemul legal al UE se bazeaza pe dreptul civil, cu reguli si
reglementari detaliate care sunt strict interpretate.
Principalele
influente ale sistemului legal asupra afacerilor se refera la impactul asupra
mixului de marketing (produs, pret, promovare, distributie) si la legile care
reglementeaza concurenta.
Guvernele nationale urmaresc
prin legislatie sa impiedice crearea de monopoluri sau carteluri private care
sa impiedice intrarea altor firme pe piata. Acest lucru nu le impiedica, insa,
sa lase sa functioneze monopoluri publice pe care sa le subventioneze masiv
(Franta - Credit Lyonnais).
6. Mediul inconjurator si etica in afaceri
Trebuie mentionata
constientizarea, la nivel comunitar, a pericolului generat de procesul de
incalzire globala, care duce fie la modificarea comportamentului clientilor,
fie la masuri legislative ale UE (de exemplu, UE a sustinut includerea in
preturile bunurilor si serviciilor a costurilor implicate de poluare, mai ales
in cazul anumitor industrii). Totusi, Comisia insista ca acestea sa nu
reprezinte o forma de bariera neoficiala in calea comertului - altereaza piata
unica.
Etica nu reprezinta inca un
subiect de importanta majora pe agenda UE. Totusi, discutii legate de
salarizarea managerilor, de avantajele unor salariati etc. sunt privite cu
interes si tind sa ocupe un loc din ce in ce mai
important.
II. EURO - MARKETING
1. Piata Unica
Europeana si implicatiile asupra mediului de afaceri.
Multi antreprenori nu
isi stabilesc obiective pe termen lung, de exemplu unde doresc sa ajunga peste
5 ani cu afacerea lor. Nici macar nu au un plan de afaceri credibil si
actualizat. Unii nu cunosc sectorul afacerii pe care o detin, concentrandu-se
mai mult pe produsele pe care le furnizeaza (produs sau serviciu) decat pe
nevoile care stau la baza achizitionarii acestor produse.
Antreprenorii ar trebui sa
poata sa raspunda cu usurinta la urmatoarele trei intrebari:
1) Care este afacerea mea?
2) Cum va arata afacerea mea peste 5 ani?
3) Scopurile mele coincid cu planul de afaceri?
Obiectivele Pietei Unice, din
punct de vedere al afacerii, se refera la miscarea libera a bunurilor,
serviciilor, oamenilor si capitalului, eliminand barierele existente in comert,
intre statele membre. Aceasta politica intentioneaza sa fie baza eforturilor de
mentinere a liberei concurente in industria europeana, de creare a locurilor de
munca si de stimulare a cresterii economice.
Crearea Pietei Europene Unice
si efectele semnificative ale integrarii europene au avut deja o influenta
profunda asupra politicilor de marketing. Cateva companii europene, anticipand
schimbarea, au modificat deja aspecte legate de politica comerciala;
pentru ele nu mai exista piete "straine" in
Europa, ci doar o singura piata europena pe care o aprovizioneaza.
Doar companiile care vor
dezvolta planuri de marketing care sa ia in considerare extinderea afacerilor
pe aceasta piata extinsa vor beneficia in totalitate de avantajele oferite de
Piata Unica Europeana.
Avantaje:
- acces fizic mai facil la pietele straine;
- costuri mai mici datorate eliminarii
controalelor frontierei, simplificarii procedurilor administrative;
-costuri mai mici datorate imbunatatirii
economiei de scara;
-o oportunitate mai mare de a exploata avantajele
competitive;
- inovatie si dinamism ca rezutat al
liberalizarii.
Rezulta ca este nevoie de o
singura strategie de marketing pentru piata europeana unica.
Piata tinta
Firmele care dezvolta o
strategie de marketing europeana nu trebuie sa ignore diferentele culturale,
traditiile, obiceiurile, atitudinile distincte care caracterizeaza popoarele
europene. In prezent, schimbarile din Europa, cauzate de turism, impactul
media, de legislatie, fac posibila vanzarea pe baza unei politici unice in UE.
Un start reusit este dat de
cunoasterea clientilor si a consumatorilor potentiali. O solutie este segmentarea
lor pe baza caracteristicilor similare, acordand prioritate acelor piete pe
care numarul celor care formeaza piata tinta este mai mare. Mai apoi, e necesara
atragerea atentiei asupra produselor firmei, castigarea loialitatii pe termen
lung.
Tendintele actuale in
comportamentul consumatorilor fac posibila identificarea de atitudini, idei,
gusturi similare in toata Europa. Piata este segmentata pe grupuri de
consumatori si firma se va adresa acelor grupuri carora le poate satisface cel
mai bine nevoile prin produsele pe care le vinde.
Pentru a elabora o strategie de marketing corecta
trebuie cunoscute nevoile clientilor din piata tinta. Sunt aplicabile aceleasi
teorii folosite in vanzarile produselor pe piata nationala a firmei si pe
pietele straine sau trebuie modificate? De exemplu, pe piata locala piata tinta
este formata din segmentul de mijloc, insa, in tarile cu o economie mai putin dezvoltata,
aceasta piata poate fi formata dintr-un public mult mai select.
O singura politica de marketing
Datorita costurilor mari,
multe firme nu-si pot permite sa vanda pe noi piete si pe piata locala in
acelasi timp. Chiar daca o firma exporta pentru prima data, trebuie sa stie
problemele care pot sa apara datorita diferentelor de cultura si limba: pentru
acelasi produs, ambalajul si eticheta pot sa difere. Pot sa apara complicatii
legate de pret datorate fluctuatiilor pe piata valutara. Piata Unica schimba
aceasta situatie, pregatind terenul pentru dezvoltarea unei singure politici de
marketing pentru Europa.
De ce politici de
EuroMarketing standardizate?
Companiile mari si mici doresc
sa se standardizeze deoarece:
- E cea mai eficienta cale de a se adresa
consumatorilor europeni cu gusturi sau cerinte similare; discrepantele in ceea
ce priveste pretul si promovarea pot provoca probleme;
- Rationalizeaza procesul de marketing - se pot
reduce costurile de productie a materialelor promotionale, training de vanzari,
costurile serviciilor;
- Creeaza cadrul construirii pe baza experientei
acumulate.