Riscul tehnico-inovativ

Riscul tehnico-inovativ

Actualmente, stiinta si tehnologia par a fi factorul cu cel mai mare impact asupra societatii. Este din ce in ce mai evident faptul ca ritmul dezvoltarii economice depinde de numarul descoperirilor din sfera stiintei si tehnologiei. Cum orice evolutie in sfera stiintei si tehnologiei implica unele consecinte pe termen lung, care nu pot fi neglijate si nici intotdeauna prevazute, se impune ca decidentii sa acorde atentie accelerarii ritmului schimbarilor si sporirii reglementarilor in domeniu.

Anticiparea evolutiilor tehnice, la nivel de industrie dar si la scara intregii societati, reprezinta particularitatea cheie in diminuarea gradului de expunere la risc a afacerii. Decidentii trebuie sa-si focalizeze atentia cu predilectie asupra urmatoarelor aspecte: ritmul evolutiilor inregistrate anterior dar si situatia curenta caracteristica sectorului economic din care face parte intreprinderea; limitele sau barierele posibile si/sau probabile, natura acestora si mijloacele prin care pot fi eliminate sau diminuate.

O atare abordare permite o anticipare realista a evolutiilor din sfera stiintei si tehnicii, furnizand decidentilor indicii despre perspectivele tehnice, posibile sau probabile, in domeniu si in societate. Desi globalizarea economica are, in mod clar, consecinte importante in ceea ce priveste natura si frecventa schimbarilor din sfera stiintei si tehnologiei, contextul politico-economic national ramane un factor extrem de important, decisiv chiar, pentru progresele din domeniul stiintei si tehnicii, precum si pentru adoptarea acestora. Daca teoria "neoclasica" considera acumularea capitalului si evolutiile tehnologice ca fiind procese independente; in teoria economica "post-moderna" cele doua sunt indiscutabil interdependente, nedisociabile. Mai mult, este sustinuta ideea conform careia traiectoria dezvoltarii unei natiuni este o consecinta a fagasului istoric urmat de aceste interdependente. Avand in vedere ca politica nationala, contextul economic si forma dezvoltarii economice sunt in relatie de conditionare reciproca, rationamentul este, in mare masura, in consonanta cu situatia actuala.

Diferentele existente intre tari, atat in dezvoltarea, cat si in adoptarea noilor tehnologii, sunt generate de gradul de inzestrare cu factori de productie si de costul asociat utilizarii acestora. Data fiind importanta similaritatii conditiilor economice, a mediului institutional, in adoptarea noilor tehnologii, nu este surprinzator faptul ca tarile OECD au beneficiat cel mai mult de pe urma globalizarii, in termenii incorporarii progreselor tehnologice.

Factorii determinanti in progresul tehnologic pot fi grupati in factori ce tin de "cerere" - presiunea comunitatii sau societatii, cea a consumatorilor si cea indusa de institutiile de reglementare - si factori ce tin de "oferta" - costul si randamentul asociat utilizarii noilor tehnologii, precum si caracteristicile sectoriale referitoare la intensitatea concurentei. Presiunea indusa de mediul de reglementare se detaseaza ca importanta, in ceea ce priveste expunerea firmelor fata de riscul tehnologic. Totusi, trebuie remarcat ca este destul de dificila o distinctie neta intre consecintele fiecarui factor, luat separat, fie ca este vorba de factori "cerere" sau "oferta". Parghiile - taxe, subventii, garantii guvernamentale, standarde impuse etc. - utilizate de catre puterea publica pentru sustinerea dezvoltarii din sfera stiintei si tehnologiei, precum si pentru adoptarea inovatiilor tehnologice sunt extrem de importante pentru optiunile tehnice insusite de catre firme. Accesibilitatea factorilor de productie si modelele de consum influenteaza, de asemenea, optiunile firmelor.

Evaluarea riscului generat de dimensiunea tehnologica reclama, printre altele: evaluarea gradului de protectionism tehnologic si tipul barierelor - contingentari, tarife aplicate bunurilor si obligatia de a utiliza materii prime indigene etc.- utilizate de puterea publica in acest scop; identificarea restrictiilor tehnologice impuse de tara gazda - in cazul internationalizarii productiei - pentru a fi evitate neconcordantele dintre tehnologia utilizata in tara vizata si tehnologia curenta folosita de catre firma; sistemul de protejare a dreptului de proprietate intelectuala si fiabilitatea acestuia - altfel, firmele isi risca avantajul de piata. "Sursa tuturor riscurilor rezida in absenta unei strategii de protejare a drepturilor de proprietate intelectuala". Insa riscul de proprietate intelectuala, in cea mai periculoasa forma, este generat de neangajarea activa in crearea unui portofoliu de active intangibile si in dezvoltarea unei strategii de afaceri adecvata.

In final, concluzionam ca intensificarea fuziunilor si achizitiilor, a aliantelor strategice, a condus la cresterea riscului de furt in domeniul drepturilor de proprietate intelectuala. Totusi, expertii sustin ca cele mai mari amenintari, precum pierderea cotei de piata sau diminuarea profitului, apar atunci cand firmele ignora consecintele unei gestiuni inadecvate a portofoliului de marci comerciale, patente de fabricatie, etc.

Intr-o alta ordine de idei insa, in ultima perioada de timp, politica protectionista pare sa fi reanimat disputele comerciale dintre principalele "blocuri " (regiuni) economice, cu toate consecintele aferente acestora.