Obiective strategice si politice in deciziile de subfurnizorat

Principalele obiective strategice si politice pentru luarea deciziilor de subfurnizorat sunt:

Obtinerea unei rentabilitati maxime; in acest scop trebuie examinate atat produsele noi, cat si cele vechi, pentru a se stabili daca este mai rentabil ca ele sa fie integrate in productia proprie sau incredintate subfurnizorilor.

La o rentabilitate egala, este de preferat a se incredinta subfurnizorului specializat realizarea produsului, care poate obtine si o calitate mai buna.

Dezvoltarea intreprinderii prin cucerirea de noi piete.

In acest scop, principalele avantaje de a incredinta partenerilor o parte a productiei  sunt urmatoarele:

posibilitatea de a accepta piete care depasesc potentialul intreprinderii;

posibilitatea de a se concentra asupra punctelor esentiale; de pilda: conceptia, pregatirea asamblarii finale, fiabilitate-comercializare pe piata interna si externa;

limitarea gradului de integrare pe verticala a intreprinderii in favoarea unei politici de diversificare;

diminuarea varietatilor de fabricatie pentru a degaja fortele tehnice in vederea conservarii lor pentru aplicarea de noi tehnologii;

cresterea productiei fara schimbarea structurii;

subtierea structurilor intreprinderii.

Politica  de stabilitate si de promovare a personalului intreprinderii

Specializarea subfurnizorilor:

- concentrarea permanenta client – subfurnizor;

- introducerea progresului tehnic.

Supletea subfurnizorului

- reanalizarea fabricatiei

- neinvestirea de fonduri daca sunt prea multe capacitati disponibile, pentru tipul de produse pe care il fabrica si cumpararea din afara, in conditii mai avantajoase; aceasta pentru ca excesul de capacitate obliga concurentii la scaderea pretului

- eventuala investire pe o alta piata cu cote de beneficii confortabile.

Pentru a pastra flexibilitatea si adaptabilitatea la conditiile pietelor, ordonatorul trebuie sa stabileasca numai in linii mari celelalte stadii ale productiei; subfurnizorii specializati trebuie sa lucreze astfel incat sa fie descarcati de marketingul marilor piete industriale si a consumului final.

In jurul intreprinderilor motrice (antreprenori generali, furnizori principali) graviteaza astfel un mare numar de subfurnizori foarte specializati, care ofera conditii de pret, de termen si de calitate satisfacatoare. Dar decizia pentru a trece la integrarea productiei in cadrul unei singure intreprinderi sau pentru organizarea productiei prin diversificarea producatorilor, a partenerilor – furnizori principali si subfurnizori – trebuie sa aiba la baza criterii mai largi de fundamentare si calcule economice, modele si metode stiintifice bazate pe date reale pentru etapa in care va actiona o asemenea decizie. Unul din modelele economice de mare precizie si de larga utilizare este cel cu privire la “efectul de experienta”. Conceptul de “efect de experienta” exprima gradul de acumulare in timp a cunostintelor teoretice si a elementelor practicii de productie, in asa masura incat sa determine, in etape succesive, o scadere a costului unitar al unui produs cu un anumit procent, de fiecare data cand productia creste semnificativ. Realizarea unui efect de experienta se bazeaza pe conjugarea eforturilor in investirea de capital pentru dotarea cu echipament de specialitate, precum si pentru perfectionarea pregatirii personalului – cu deosebire productiv – in domeniul ce face obiectul activitatii de baza a intreprinderii, cu privire la produsul analizat.

Lucrare: Caracteristicile formarii si dezvoltarii pietei de capital a Romaniei Lucrare: Functiunile intreprinderilor: indicatorilor economici, al executarii si controlului indeplinirii

Factorii care definesc si dau continut efectului de experienta sunt:

- efectul de ucenicie, care pune in evidenta faptul ca unele produse, unele operatiuni sau activitati au un caracter traditional, astfel incat intreprinderea respectiva a acumulat experienta, cunostinte, si s-a perfectionat inca din fazele initiale ale conceptiei, ale prototipului, ale seriei zero de fabricatie;

- realizarea de economii in trepte, in etape; aceasta inseamna ca intreprinderea cu experienta cea mai mare asigura si eficienta cea mai mare, realizand  economii in mod permanent, etapa de etapa; in acest caz se poate asigura fie furnizorului principal, fie siesi (in cazul in care se prefera integrarea productiei si renuntarea la subfurnizori), un profit mai mare;

- asigurarea unor conditii propice pentru introducerea de inovatii tehnice si tehnologice imediate care asigura diminuarea costurilor si cresterea profitului.

Evolutia economica actuala – cresterea gradului de automatizare, realizarea sistemelor flexibile, cresterea productivitatii muncii etc., creeaza noi conditii pentru extinderea posibilitatilor de obtinere a economiilor in fiecare etapa si punerea in valoare a efectului de ucenicie; situatia contureaza orientarea din punct de vedere tehnic si social, in elaborarea strategiei intreprinderii. Pe aceasta baza se poate constata daca este necesar sa se produca direct sau sa se incredinteze lucrarea, produsul, etc. subfurnizorului, cum sa se selecteze subfurnizorii si cum sa se influenteze favorabil comportamentul celor alesi. Pentru a se ajunge la o astfel de situatie, o intreprindere trebuie sa-si delimiteze bine frontierele activitatii sale, adica sa-si defineasca precis si clar tipul de avantaj concurential asupra caruia sa-si aplice strategiile sale. Daca de exemplu, ea isi stabileste o strategie de dominare prin costuri, va trebui sa-si descompuna activitatea proprie in elemente componente si apoi sa treaca la compararea costurilor acestora; din aceasta analiza trebuie sa rezulte domeniile in care intreprinderea va actiona singura, se va integra, si domeniile in care va recurge la subfurnizori.

Conceptul de efect de experienta are deci la baza idea dupa care costurile medii de productie se diminueaza in timp sub influenta fenomenului de ucenicie, care imbunatateste productivitatea si randamentul factorilor de productie. Efectul de experienta este materializat de o curba, numita curba de experienta sau de ucenicie, care leaga costul unitar de volumul productiei cumulate de la prima punere in fabricatie a produsului considerat. De exemplu, se admite ca  costul mediu se diminueaza cu X% de fiecare data cand productia se dubleaza. Cu caracter general, cursa de experienta se exprima printr-o functie exponentiala de forma:

in care:

C - costul productiei;

Q - volumul cumulat al productiei;

a - costul unitar al productiei;

b - coeficient negativ care masoara nivelul la care C se diminueaza cand productia creste in timp.

Evolutia curbei costului unitar in raport cu volumul cumulat al productiei se prezinta in figura 11.2:

Exemplu:

Presupunand ca costul unitar descreste intr-o proportie relativ stabila, de ordinul a 20%, de fiecare data cand productia cumulata se dubleaza, analiza evolutiei fenomenului in timp evidentiaza ca efectul de experienta isi reduce din influenta treptat, iar productia cumulata creste intr-o proportie mai mica; la un moment dat impactul efectului de experienta devine neglijabil. Consecinta efectului de experienta se concretizeaza in reducerea costului unitar si pe aceasta baza a pretului de vanzare, aspect care va stimula extinderea vanzarilor.

In masura in care se asigura o reducere semnificativa a costului unitar mediu, pornind de la un oarecare volum cumulat de productie, efectul de experienta asigura firmelor care au patruns de mai mult timp pe piata, un cert avantaj concurential. In acest sens, lipsa efectului de experienta reprezinta pentru noii veniti pe piata o bariera foarte serioasa; aceasta pentru ca un nou intrat pe piata trebuie sa  se astepte la o pozitie competitiva defavorabila pentru el, pozitie care nu se poate imbunatati decat cu cresterea progresiva a productiei cumulate.

Fig.11.2 Evolutia costului unitar functie de volumul cumulat al productiei.

Cost unitar

Pret

pierderi Pret limita

profit

Productia A                                                      cumulata

Fig. 11.3 Nivelul costului unitar functie de volumul cumulat al productiei

Exemplu:

Presupunand ca costurile unitare se diminueaza in mod liniar datorita cresterii productiei, din grafic reiese ca pana la un anumit nivel al productiei cumulate (punctul A), costul unitar raportat la un pret limita de vanzare nu permite obtinerea de profit; de la acest nivel A (critic sau punct de rentabilitate) se trece in zona de obtinere a profitului. Pentru a putea compensa dezavantajul initial, noul intrat pe piata trebuie sa utilizeze mijloace financiare suficiente pentru a suporta pierderile un oarecare timp, pana la nivelul A al productiei cumulate, abordand o politica ce conduce fie la deplasarea lui A spre stanga, fie sa-i permita sa atinga foarte repede nivelul respectiv. Insa este foarte sigur ca la acest nivel apar si limitele efectului de experienta. Pentru a imbunatati pozitia sa concurentiala, o firma trebuie sa adopte o politica care vizeaza folosirea efectului de experienta; aceasta este baza recomandarilor unor numeroase strategii ale intreprinderii, obiectivul final fiind deci atingerea unei situatii de dominatie prin costuri. In acest scop, firma trebuie sa se echipeze cu factori de productie care sa-i dea posibilitatea de “a sti sa faca” ea insasi, si nu de “a da sa faca”.

Aceasta optiune nu este totusi fara pericol, caci investirea de capital si achizitionarea unor factori de productie specializati, care sa-i dea posibilitatea de “a sti sa faca”, conduce finalmente intreprinderea la ridicarea propriilor sale bariere la intrarea pe piata; acestea pot determina impactul cu concurenta careia  nu-i poate face fata decat o firma cu capital solid si cu rezerve mari in acest sens. In afara de acest risc, o politica orientata exclusiv sau care isi concentreaza eforturile spre obtinerea unui efect de experienta, poate ascunde faptul ca concurenta are influenta asupra costurilor – insa in aceeasi masura se extinde si asupra altor aspecte ale strategiei intreprinderii: diversitatea si calitatea produselor, cercetarea si dezvoltarea, etc. Ori achizitionarea factorilor de productie pentru “a sti sa faca” este uneori sinonima cu productia unicat. Deci, nu se recomanda in a urma concurenta asupra acestor aspecte strategice si de a trece cu vederea faptul ca gusturile, cererea de caracteristici noi evolueaza si se diversifica in timp.