Operatiuni de interpunere - operatiunea de vanzare- cumparare

a. operatiuni de interpunere a. 1 Operatiunea de vanzare- cumparare este similara din punct de vedere al structurii sale operatiunii de vanzare cumparare civila. Aceasta operatiune presupune un contract prin care una

in schimb si circulatie: dintre parti, vanzatorul se obliga sa transmita celeilalte parti dreptul de proprietate asupra unui bun in schimbul unui pret conform art. 1294 cod civil.

Ceea ce deosebeste insa vanzarea cumpararea comerciala de operatiunea civila este pe de o parte obiectul acesteia pe de alta parte finalitatea operatiunii, astfel obiect al vanzarii cumpararii comerciale il pot forma numai bunuri mobile, bunurile imobile facand parte strict din circuitul civil, cu alte cuvinte operatiunile cu

bunuri imobile vor avea intotdeauna caracter civil indiferent de calitatea partilor implicate in raportul juridic respectiv.

In ceea ce priveste finalitatea vanzarii cumpararii comerciale, acestea se concretizeaza in intentia cumparatorului de revanzare a bunului astfel dobandit. Din acest motiv se poate spune ca trasatura caracteristica a vanzarii cumpararii comerciale o constituie intentia de revanzare care insa trebuie sa indeplineasca cumulativ o serie de conditii pentru ca operatiunea sa aiba caracter comercial si anume:

intentia de revanzare trebuie sa existe in chiar momentul incheierii contractului de vanzare cumparare;

aceasta intentie de revanzare sa fie facuta cunoscuta de cumparator vanzatorului bunului respectiv. Acest lucru se poate face in mod expres. (exemplu cumpararea bunului respectiv pe numele unui comerciant sau in mod tacit prin achizitionarea unei cantitati mari din acelasi produs).

aceasta sa priveasca in principal bunul cumparat si nu un accesoriu al acestuia (exemplu aceasta conditie nu este indeplinita in cazul in care un agricultor cumpara o cantitate mare de saci pentru asi ambala produsele).

a.      2 Operatiunile de banca si schimb sunt reglementate in articolul 3 punctul 11., notiunea nefiind explicata in codul comercial. Se considera insa ca operatiunile de banca sunt

operatiuni asupra sumelor in numerar, asupra creditelor si titlurilor negociabile. Operatiunile de schimb sunt acele operatiuni prin care

o moneda sau altele, bilete de banca sunt transformate intr-o alta moneda.

Fapte de comert

obiective b. intreprinderi de productie : Enumerate tot in art 3 Cod comercial, si care insa nu da o definitie clara notiunii de intreprindere. Din acest motiv tot doctrina a incercat sa defineasca notiunea aratand in principiu ca

si prestari servicii intreprinderea este un organism economic si social ce presupune astfel o organizare autonoma a unei activitati cu ajutorul factorilor de productie, organizare realizata de catre un

intreprinzator ce-si asuma riscul producerii de bunuri si servicii destinate schimbului cu scopul obtinerii de profit.

Din aceasta perspectiva pentru a fi supusa codului comercial intreprinderea trebuie sa imbrace o serie de caracteristici:

existenta organizarii autonome a activitatii cu ajutorul factorilor de productie;

asumarea de catre intreprinzator a coordonarii activitatii si astfel a riscului acesteia;

realizarea scopului a acestei activitati, producerea de bunuri si servicii in vederea realizarii de profit.

Aceasta notiune este diferita ca sens de notiune de intreprindere asa cum este utilizata in alte domenii de activitate, astfel din punct de vedere juridic pentru a fi supuse legii comerciale

trebuie ca intreprinderea sa prezinte caracteristicile mentionate indiferent de volumul activitatii sau de dimensiunea intreprinderii.

b. 1. Intreprinderea de productie (industriale)

Intreprinderile de constructii (art. 3 punctul 8) – au caracter economic, au toate actele juridice si contractele savarsite pentru realizarea lucrarilor de constructii.

Intreprinderile de fabrici si manufactura (art. 3 punctul 9) – fabrici (activitate mecanizata) – manufacturi (activitate manuala)

Lucrare: Caracteristicile formarii si dezvoltarii pietei de capital a Romaniei Lucrare: Functiunile intreprinderilor: indicatorilor economici, al executarii si controlului indeplinirii

b. 2. Intreprinderi de prestari servicii

Intreprinderi de furnituri (art.3 punctul 5) – a furniza

Intreprinderi de spectacole publice

Intreprinderi de comisioane, agentii, oficii de afaceri (art. 3 punctul 7)

Intreprinderi de editura, imprimari, librarii, obiecte de arta

Intreprinderi de editare, difuzare, lucrari tiparite

Intreprinderi de transport de persoane si lucruri

Intreprinderi de asigurare (art. 3 punctele 17 si 18)

Intreprinderi de depozitare in docuri si antreprize.

c. faptele de comert conexe (accesorii). Se refera la acele acte juridice care dobandesc comercialitate datorita legaturilor cu acte juridice sau operatiuni pe care legea le califica drept fapte de comert. In esenta aceste

operatiuni au caracter civil. Din aceasta categorie fac parte:

Contractul de report asupra titlurilor de credit. Conform art. 74 din codul comercial contractul de report este acel contract prin care se realizeaza o dubla vanzare una care se executa imediat avand ca obiect predarea titlurilor de credit si primirea contravalorii acestora si o a doua care se realizeaza ulterior la un termen si pentru un pret prestabilit avand ca obiect vanzarea unor titluri de credit de aceiasi natura catre vanzatorul initial.

Cumpararea si vanzarea de parti sociale sau actiuni ale S.C.

Operatiunile de mijlocire in afaceri – art. 3 punctul 12 se refera la operatiunile de intermediere in vederea incheierii unor contracte. Ceea ce deosebeste aceasta categorie de fapte de comert obiective propriu-zise este aceea ca in cazul operatiilor de mijlocire imputernicirea se limiteaza la punerea in legatura ale viitorilor contractanti, intermediarii neavand nici un rol la incheierea propriu-zisa a contractului – se mai numesc contracte de curtaj iar intermediarul curtier.

Cambii sau ordinele in producte sau marfuri – art. 3 punctul 14. In aceasta categorie intra implicit si biletele la ordine.

Cambia – un titlu de credit ce incorporeaza un drept de creanta. Es refera la acel inscris prin care o persoana numita tragator da dispozitie altei persoane numita tras sa plateasca o suma de bani la

scadenta unei terte persoane numita beneficiar.

Biletul la ordin - o varianta a cambiei fiind acel inscris prin care o persoana numita emitent se obliga sa plateasca la scadenta o suma de bani unei alte persoane numita beneficiar.

Ordinul in producte sau marfuri - este tor o cambie cu particularitatea ca obligatia de plata are ca obiect anumite bunuri si nu sume de bani.

Operatiuni cu privire la navigatie – inchirieri de nave, construire, vanzarea, cumpararea acestora, expeditii maritime si inchirieri maritime.

Depozite pentru cauza de comert – operatiuni de depozitare ce au caracter incidental

Contul curent si C.E.C – ul.

Contractul de mandat, comision si consignatie.

Contractul de gaj si fidejusiune – forma de garantie reala.

Fapte de comert subiective      Reglementate in art.4 Cod Comercial care arata ca: “Se socotesc afara de acestea ca fapte de comert celelalte contracte si obligatiuni ale unui comerciant, daca acestea nu

sunt de natura civila sau daca contrariul nu rezulta din insusi acest articol din care rezulta ca pe langa faptele de comert reglementate in art. 3 Cod Comercial stabileste ca

vor avea o natura comerciala toate actele juridice incheiate de un comerciant. Acest articol instituie astfel o prezumtie de comercialitate pentru toate obligatiile comerciantului.

Aceasta prezumtie are un caracter mixt deoarece ea poate fi rasfranta prin dovedirea unor situatii expres prevazute in lege. Astfel partial ea are un caracter relativ si partial absolut.

Conform art.4 prezumtia de comercialitate poate fi rasturnata prin dovedirea a 2 situatii:

-natura civila a obligatiilor comerciantului

-necomercialitatea rezultata din chiar actul savarsit de el.

Aceste 2 situatii reprezinta exceptii de la regula instituita in articol.

In ceea ce priveste natura civila a obligatiilor, legea are in vedere savarsirea unor acte de drept privat care prin structura lor nu pot fi comerciale niciodata.

In aceasta categorie intra actele de drept civil propriu-zis de exemplu actele juridice de drept succesoral : testament, acceptarea sau renuntarea la succesiune si tot aici intra si actele de drept a

familiei: adoptia, recunoasterea unui copil din afara casatoriei, actele privind imobilele, locatiunea, ipoteca, etc.

In cazul celei de-a doua situatii care are in vedere necomercialitatea din chiar actul savarsit de comerciant, legea considera ca avand caracter exclusiv civil actele juridice carora comerciantul le

imprima prin vointa proprie in caracter civil.

Cerinta legii pentru dovedirea acestei exceptii este ca destinatia comerciala a bunurilor ce fac obiectul contractului sa existe in momentul incheierii actului si sa fie facuta cunoscuta celelalte

parti contractate in mod expres sau tacit.

Fapte de comert unilaterale (mixte)-al caror regim juridic este reglementat in art. 56 Cod Comercial care arata: “Daca un act este comercial numai pentru una din parti, toti comerciantii sunt supusi in ceea ce priveste acest

act Legii comerciale.”

Dispozitiile acestui articol se refera la situatiile in care intr-un raport juridic intra un comerciant si un necomerciant astfel incat actul juridic va avea caracter comercial in vreme ce pentru

cealalta parte el va fi un act juridic civil.

Exista situatii in care chiar legea prevede ca anumite acte juridice vor avea caracter comercial numai pentru una dintre parti. Astfel art.x din Codul Comercial stabileste ca fapta de comert

unilaterala realizarea de produse agricole de catre un producator unui comerciant.

Art.6 Cod Comercial arata ca asigurarile de bunuri care nu fac obiectul comertului si asigurarile de viata sunt fapte de comert cu caracter mixt.

In aceeasi masura contul curent si cec-l vor fi fapte unilaterale in cazul in care ele au o cauza civila.

Art.56 stabileste regimul juridic sau legea aplicabila acestor fapte de comert care va fi intotdeauna Legea Comerciala.

Acest lucru este consfintit si prin art.893 cod comercial care arata ca litigiile izvorate din savarsirea de fapte de comert unilaterale sunt de competenta instantelor comerciale.

Solutia propusa de legea comerciala este preluata si de codul comercial care in art.945 arata ca actiunile ce deriva din acte juridice aplicabile pentru un din parti vor urma legea comerciala.

Exceptii de la aplicarea legii comerciale .

Acestea se refera la dispozitiile privind persoana comerciantului si la disp. pe care chiar legea le exclude de la aplicare.

In ceea ce priveste prima categorie de exceptii art.56 are in vedere statutul juridic al partii pt. care actul juridic incheiat nu este comercial. Aceasta inseamna ca legea va fi aplicabila numai raporturilor juridice intre comerciant si necomerciant ne avand influenta asupra statutului propriu al necomerciantului. A doua categorie de exceptii, cu alte cuvinte exista in cadrul comertului situatii in care dispozitiile respective nu se aplica.