1. DEFINIREA CIRCULATIEI MARFURILOR

Circulatia marfurilor este o ramura a economiei nationale care infaptuieste schimbul de marfuri prin actele de vanzare – cumparare, cu ajutorul banilor. Circulatia marfurilor are o insemnatate deosebita in cadrul economiei nationale, deoarece prin intermediul ei se realizeaza marfurile, se asigura trecerea lor in consum, dand posibilitatea reluarii procesului de productie. Circulatia marfurilor se realizeaza in doua stadii:

Circulatia marfurilor en gros – este acel stadiu al circulatiei marfurilor in cadrul caruia marfurile se cumpara in partizi mari de la producatori ( de stat, cooperatisti, particulari) si se vand tot in partizi mari in scopul revanzarii (catre comertul cu amanuntul) sau prelucrarii lor ulterioare.

Prin partida de marfuri se intelege volumul fizic al marfurilor, nu volumul lor valoric. Activitatea de comert en gross se desfasoara de catre societatea comerciala en gros.

Caracteristicile circulatiei marfurilor en gross sunt urmatoarele:

vanzarea – cumpararea de marfuri are loc in partizi mari;

relatiile economice se incheie intre persoane juridice;

circulatia marfurilor en gros nu incheie procesul circulatiei, marfurile continuand sa ramana in sfera circulatiei.

Circulatia marfurilor cu amanuntul – reprezinta acel stadiu al circulatiei in cadrul caruia marfurile se cumpara in partizi mari de la producatori sau de la comertul en gross si se vand in partizi mici consumatorilor. Partida mica reprezinta cantitatile de marfuri care corespund consumului individual.

Caracteristicile circulatiei marfurilor cu amanuntul sunt urmatoarele:

cumpararea are loc in partizi mari iar vanzarea in partizi mici;

relatiile economice se stabilesc, pe de o parte, intre persoane juridice si, pe de alta parte, intre persoane juridice si persoane fizice;

circulatia marfurilor cu amanuntul incheie procesul circulatiei pentru ca marfurile parasesc circulatia si intra in consum.

2. INDICATORII CIRCULATIEI MARFURILOR SI CORELATIA DINTRE EI

Circulatia marfurilor cuprinde trei momente importante: aprovizionarea, stocarea si vanzarea. Corespunzator acestor momente distingem si trei indicatori: desfaceri, stocuri si intrari de marfuri; primul este cel mai important pentru ca in functie de el se determina ceilalti doi: volumul stocurilor necesare asigurarii continuitatii desfacerilor si volumul intrarilor de marfuri pentru a acoperi atat vanzarile cat si stocurile de marfuri.

Intre acesti indicatori exista o corelatie balantiera ce trebuie respectata pe total si in structura, pe perioade de timp determinate, pe societate comerciala si pe subunitatile acesteia.

Aceasta corelatie poarta denumirea de balanta circulatiei marfurilor (en gros si cu amanuntul) si se exprima cu ajutorul relatiei:

in care:

Si – stocuri initiale (stocuri la inceputul perioadei);

I – intrarile de marfuri in cursul perioadei;

D – desfacerile de marfuri in perioada respectiva;

Sf – stocurile finale, adica stocurile la sfarsitul perioadei.

In cazul marfurilor perisabile, pentru care sunt prevazute cote de pierderi ce intervin in procesul de comercializare in cadrul balantei apare si indicatorul P care exprima marimea acestora.

Volumul (valoarea) pierderilor ce au avut loc se adauga la volumul desfacerilor si au scopul de a corela desfacerile ce au fost diminuate de pierderi cu intrarile si respectiv stocurile de marfuri.

In activitatea practica, in cadrul balantei circulatiei marfurilor mai intervin si indicatorii:

- “ alte intrari” – reprezinta marfurile provenite din transferuri de la alte subunitati ale societatii comerciale sau din plusurile de marfuri constatate cu ocazia inventarierii;

- “ alte iesiri” – reprezinta marfurile care trec prin transfer la alte subunitati ale societatii comerciale pentru a fi desfacute precum si lipsurile (minusurile) de marfuri constatate cu ocazia inventarierii.

Din corelatia balantiera se poate deduce fiecare indicator prezentat anterior – indicatori ce sunt comuni atat circulatiei de marfuri en gros cat si en detail.

In alimentatia publica se poate folosi egalitatea balantiera (prezentata), daca intrarile, stocurile si desfacerile de marfuri sunt inregistrate la aceleasi preturi, adica preturile de vanzare, de alimentatie publica (pret vanzare cu amanuntul + adaosul comercial de alimentatie publica).

In cazul in care intrarile si stocurile de marfuri sunt evidentiate in preturi cu amanuntul, iar desfacerile de marfuri in preturi de alimentatie publica, pentru realizarea egalitatii balantiere se introduce un indicator specific acestei activitati, si anume adaosul comercial de alimentatie publica (AC), balanta circulatiei marfurilor fiind reliefate prin urmatoarea forma:

Adaosul comercial de alimentatie publica reprezinta acea parte a pretului de vanzare de alimentatie publica destinat acoperirii cheltuielilor de productie si de circulatie in acest sector si obtinerii unui profit.

3. DIMENSIONAREA VOLUMULUI DESFACERILOR  DE MARFURI

Desfacerile de marfuri reprezinta un indicator principal, deoarece el reprezinta cererea solvabila a populatiei. Dimensionarea desfacerilor de marfuri presupune luarea in considerare a unor elemente de fundamentare pe baza de calcule si analize economice. Elementele de fundamentale ale desfacerilor de marfuri sunt:

a)   Cererea de marfuri a populatiei

Cresterea rezultatelor studierii cererii de marfuri a populatiei permite elaborarea volumului si structurii desfacerilor de marfuri in concordanta cu aceasta; studierea cererii de marfuri a populatiei se face folosind mai multe metode, intre care:

Observarea directa ca o metoda empirica de cunoastere  a cererii de marfuri ce se realizeaza prin discutiile purtate de vanzator cu clientii si inregistrarea rezultatelor in caietul vanzatorului (folosirea procesului de aprovizionare cu marfuri).

Fondul de cumparare al populatiei ce constituie cererea de marfuri solvabila a populatiei si se calculeaza avand ca sursa Balanta de verificare si cheltuieli banesti ale populatiei. Calculand fondul de cumparare se poate astfel determina volumul vanzarilor de marfuri pe fiecare judet, pe medii (urban si rural), pe total si pe grupe de marfuri.

b)     Studierea cererii de marfuri cu ajutorul coeficientilor de elasticitate in functie de pret si venit a vanzarilor unei grupe de marfuri fata de vanzarile totale fapt ce permite determinarea indicatorului desfacerilor de marfuri pe total si in structura.

Coeficientul de elasticitate indica cu cat s-a modificat   (+,-) cererea de marfuri a populatiei in conditiile in care veniturile, preturile ori vanzarile totale au crescut cu 1%; acest coeficient poate fi unitar, supraunitar ori subunitar.

Coeficientul de elasticitate se calculeaza in baza relatiei:

in care:

E_y – coeficientul de elasticitate al cererii grupei de marfuri

y – vanzarile la grupa de marfuri in perioada precedenta (de baza)

D_y – cresterea (descresterea) desfacerilor la grupa de marfuri respectiva in perioada curenta fata de perioada de baza

x – volumul total al desfacerilor in perioada precedenta

D_x – cresterea (descresterea) volumului total al desfacerilor in perioada curenta fata de perioada precedenta.

In acelasi mod se calculeaza coeficientul de elasticitate in functie de pret ori venit.

c)    Analiza realizarii desfacerilor de marfuri din perioadele anterioare celei curente.

Aceasta analiza se efectueaza pe total, pe grupe si subgrupe de marfuri pe diferite perioade de timp (an, trimestru)

Cu ocazia analizei se pot cunoaste:

evolutia desfacerilor de marfuri;

factorii care influenteaza desfacerile;

Lucrare: Caracteristicile formarii si dezvoltarii pietei de capital a Romaniei Lucrare: Functiunile intreprinderilor: indicatorilor economici, al executarii si controlului indeplinirii

gradul de satisfacere a cererii de marfuri a populatiei.

d)   Fundamentarea planului desfacerilor de marfuri – se face avand in vedere capacitatea de desfacere a retelei de unitati si folosirea intensiva a statiilor existente prin sporirea desfacerilor pe metru patrat suprafata comerciala si pe un lucrator, elemente cuantificate prin indicatori adecvati pentru sectorul alimentatie publica:

e)   Posibilitatile de acoperire cu marfuri a desfacerilor reprezinta un alt element de fundamentare deosebit de important. Societatile comerciale din sfera comertului, in urma studierii cererii de marfuri vor intocmi comenzile de marfuri si le vor transmite producatorilor. In situatia in care oferta producatorilor nu satisface cerintele populatiei la unele grupe de marfuri, se vor lua masuri de aprovizionare cu sortimente inrudite ori achizitionarea marfurilor din import.

Programul desfacerilor de marfuri la o societate comerciala are urmatoarea forma:

(a) La o societate comerciala cu amanuntul:

tabelul nr. 1. (mil. Lei)

(b) In alimentatia publica, desfacerile de marfuri oglindesc particularitatile acestui sector, intrucat aici se desfasoara un proces de productie si unul de desfacere:

tabelul nr. 2. (mil. Lei)

Metodologia de elaborare a planului desfacerilor de marfuri este aceiasi ca si in comertul cu amanuntul, urmarindu-se cresterea vanzarilor din productia proprie.

(c) In comertul en gros, desfacerile de marfuri reprezinta in acelasi timp, intrari de marfuri in comertul cu amanuntul, ceea ce impune ca determinarea lor sa se faca in concordanta cu volumul si structura acestora din urma. Se va tine seama si de faptul ca intrarile in comertul cu amanuntul provin din alte surse decat comertul en gross, respectiv direct de la producatori, din import sau prin transfer de la alte unitati comerciale. Desfacerile in comertul en gross se determina pe baza relatiei:

unde:I_a – intrari de marfuri cu amanuntul:

I_as – intrari din alte surse decat comertul en gros

Desfacerile de marfuri astfel stabilite, pe total si pe grupe de marfuri, se concretizeaza pe cele doua forme:

desfaceri prin depozit;

desfaceri prin tranzit.

tabelul nr. 3. (mil. Lei)