Himera preturilor formate in afara pietei

Preturile sunt un fenomen de piata. Ele sunt generate de procesul pietei si reprezinta esenta economiei de piata. In afara pietei nu exista nimic de felul preturilor. Preturile nu pot fi construite sintetic, daca ne putem exprima astfel. Ele sunt rezultanta unei anumite constelatii a datelor pietei, a actiunilor si reactiunilor membrilor societatii de piata. Este inutil sa visam care ar fi fost preturile daca unii din factorii care le determina ar fi fost diferiti. Asemenea fantasmagorii sunt la fel de putin rezonabile ca si speculatiile despre cum ar fi aratat cursul istoriei daca Napoleon ar fi fost ucis in batalia de la Arcole, sau daca Lincoln i-ar fi ordonat maiorului Anderson sa se retraga de la fortul Sumter.

Nu este mai putin inutil sa ne intrebam care ar trebui sa fie preturile. Cu totii ne bucuram daca preturile lucrurilor pe care dorim sa le cumparam scad si preturile lucrurilor pe care dorim sa le vindem cresc. Atunci cand formuleaza asemenea dorinte un om este sincer daca recunoaste ca punctul lui de vedere este personal. Este o intrebare diferita daca, din punctul lui personal de vedere, ar fi cuminte ca el sa indemne guvernul sa-si intrebuinteze puterea de coercitie si de opresiune pentru a se amesteca in structura preturilor pietei. Vom vedea in partea a sasea a acestei lucrari care trebuie sa fie consecintele inevitabile ale unei asemenea politici interventioniste.

Dar a privi asemenea dorinte si judecati arbitrare de valoare ca pe vocea adevarului obiectiv inseamna a cadea prada unei iluzii si unei autoamagiri. In sfera actiunii umane nu conteaza decat dorintele diversilor indivizi de a-si atinge scopurile. Cu privire la alegerea acestor scopuri nu se pune sub nici o forma problema adevarului; tot ce conteaza aici este valoarea. Judecatile de valoare sunt, in mod necesar, intotdeauna subiective, indiferent daca apartin unui singur om [p.396] sau mai multor oameni, unui neghiob, unui profesor, sau unui om de stat.

Orice pret determinat pe piata este, in mod necesar, produsul unei interactiuni a fortelor care actioneaza aici, adica al cererii si al ofertei. Oricare ar fi situatia de piata care a generat acest pret, in raport cu ea pretul este intotdeauna adecvat, autentic si real. El nu poate fi mai ridicat daca nu apare nici un cumparator dispus sa ofere un pret mai ridicat; si nici mai scazut daca nu apare nici un vanzator dispus sa vanda la un pret mai scazut. Preturile nu pot fi alterate decat de aparitia unor asemenea oameni, dispusi sa cumpere sau sa vanda.

Teoria economica analizeaza procesul de piata care genereaza preturile bunurilor, ratele salariale si ratele dobanzii. Ea nu stabileste formule care sa permita cuiva sa calculeze preturi “corecte”, diferite de cele stabilite pe piata prin interactiunea cumparatorilor si a vanzatorilor.

La radacina multor eforturi de a determina preturile din afara pietei se afla notiunea confuza si contradictorie de costuri reale. Daca aceste costuri ar fi un lucru real, i.e. o cantitate independenta de judecatile personale de valoare, obiectiv sesizabila si masurabila, atunci ar fi posibil ca un arbitru dezinteresat sa le determine nivelul si, prin aceasta, preturile corecte. Nu este necesar sa mai insistam asupra absurditatii acestei idei. Costurile sunt un fenomen care tine de evaluare. Costurile reprezinta valoarea atribuita celei mai valoroase dorinte care ramane nesatisfacuta din cauza ca mijloacele necesare pentru satisfacerea ei sunt intrebuintate pentru satisfacerea acelei dorinte despre ale carei costuri este vorba. Realizarea unui surplus de valoare al produsului fata de costuri, adica a unui profit, este obiectivul fiecarui efort productiv. Profitul este recompensa actiunii incununate de succes. El nu poate fi definit fara referire la evaluare. El este un fenomen care tine de evaluare si nu are nici o legatura directa cu fenomenele lumii externe, fizice sau de alt fel.

Analiza economica nu poate evita reducerea tuturor componentelor costului la judecati de valoare. Socialistii si interventionistii numesc profitul antreprenorial, dobanda pe capital si renta funciara “nemeritate”, deoarece ei considera ca truda si efortul muncitorului sunt reale si merita sa fie recompensate. Insa realitatea nu recompenseaza truda si efortul. Daca truda si efortul sunt cheltuite dupa planuri bine concepute, atunci produsele pe care le genereaza ele sporesc mijloacele disponibile pentru satisfacerea dorintelor. Indiferent ce ar considera anumiti oameni corect si drept, singura intrebare relevanta este mereu aceeasi. Singurul lucru care conteaza este care sistem de organizare sociala este mai bine adaptat pentru atingerea acelor obiective pentru care oamenii sunt dispusi sa cheltuiasca efort si truda. Intrebarea este: economie de piata, sau socialism? Nu exista o a treia solutie. Notiunea de economie de piata lipsita de preturi de piata este absurda. Insasi ideea [p.397] determinarii preturilor in functie de costuri este irealizabila. Chiar daca determinarea preturilor in functie de costuri este aplicata numai profiturilor antreprenoriale, ea determina paralizarea pietei. Daca bunurile si serviciile se vand la un pret mai redus decat acela pe care l-ar fi determinat pentru ele piata, atunci oferta ramane intotdeauna in urma cererii. Atunci piata nu poate determina nici ce trebuie sau nu trebuie sa se produca, nici cui trebuie sa-i revina bunurile si serviciile produse. Rezultatul este instaurarea haosului.

Acest lucru ramane adevarat si pentru preturile de monopol. Este rezonabil sa se evite toate politicile care ar putea da nastere unor preturi de monopol. Dar, indiferent daca preturile de monopol sunt generate de asemenea politici guvernamentale promonopliste, sau in ciuda absentei unor asemenea politici, nici o asa-zisa “cercetare empirica” si nici o speculatie teoretica nu permit descoperirea vreunui alt pret la care cererea si oferta sa devina egale. Esecul tuturor experimentelor care urmareau gasirea unei solutii satisfacatoare la problema monopolurilor datorate spatiului limitat in cazul utilitatilor publice demonstreaza in mod clar acest adevar.

Document online: Curba “LM” in logica Macromodelului economic Referat: Aspecte teoretice privind intocmirea si prezentarea situatiilor financiare

Faptul ca sunt produsul actiunii indivizilor si al grupurilor de indivizi care actioneaza pe cont propriu este insasi esenta preturilor. Conceptul catalactic de rapoarte de schimb si de preturi este incompatibil cu tot ce inseamna efectele actiunilor unei autoritati centrale, ale persoanelor care recurg la violenta si amenintari in numele societatii sau al statului, sau ale grupurilor de presiune armata. Afirmand ca nu este sarcina guvernului sa determine preturile, nu depasim limitele rationamentului logic. Un guvern nu este mai in masura sa determine preturi decat este o gasca sa faca oua de gaina.

Ne putem imagina un sistem social in care nu exista preturi deloc si ne putem imagina decrete guvernamentale care urmaresc fixarea preturilor la nivele diferite de cele pe care le-ar determina piata. Cercetarea problemelor implicate in aceste situatii este una din sarcinile teoriei economice. Insa tocmai pentru ca dorim sa cercetam aceste probleme, este necesar sa distingem cu claritate intre preturi si decrete guvernamentale. Preturile sunt, prin definitie, determinate de actele de cumparare si vanzare ale oamenilor, sau de abtinerea acestora de la cumparare si vanzare. Ele nu trebuie confundate cu decretele emise de guverne sau de alte institutii care intrebuinteaza un aparat de coercitie si constrangere pentru a asigura executarea ordinelor lor. [27] [p.398]

Note

1. Uneori, diferentele de preturi indicate de statistici nu sunt decat aparente. Preturile cotate se pot referi la diverse calitati ale articolului in chestiune. Sau, in conformitate cu uzantele comerciale locale, pot insemna lucruri diferite. De pilda, ele pot include sau nu tarifele de ambalare; se pot referi la plati in bani gheata, sau la plati efectuate la o data ulterioara, s.a.m.d.

2. Cu privire la rapoartele mutuale de schimb dintre bani si bunurile si serviciile vandabile, lucrurile se prezinta in mod diferit. Cf. mai jos, pp. 410-411.

3. Problema bunurilor de capital neconvertibile este analizata mai jos, pp. 503-509.

4. In acest context, rezonabil inseamna ca veniturile anticipate de pe urma capitalului convertibil intrebuintat pentru continuarea productiei este cel putin egal cu veniturile anticipate de pe urma utilizarii sale in alte proiecte.

5. A se vedea mai sus, p. 130.

6. Pentru o analiza detaliata a conservatorismului impus oamenilor de catre convertibilitatea limitata a multor bunuri de capital, elementul productiei care este determicat istoric, a se vedea mai jos, pp. 503-504.

7. Cf. mai sus, pp. 31, 55-56.

8. Cf. Paul H. Douglas in Econometrica, VII, 105.

9. Cf. Henry Schultz, The Theory and Measurement of Demand, University of Chicago Press, 1938, pp. 405-427.

10. A se vedea mai jos, p. 399.

11. Cf. Joseph A. Schumpeter, Capitalism, Socialism and Democracy, New York, 1942, p. 175. Pentru o critica a acestei afirmatii, cf. Hayek, “The Use of Knowledge in Society”, Individualism and the Social Order, Chicago, 1948, pp. 89 ff.

12. Discriminarea prin preturi este analizata mai jos, pp. 388-391.

13. Cf. respingerea generalizarii inducatoare in eroare a conceptului de monopol datorata lui Richard T. Ely, Monopolies and Trusts, New York, 1906, pp. 1-36.

14. Este evident ca o schema de monopol incomplet este sortita esecului daca outsiderii sunt in masura sa-si extinda vanzarile.

15. Cf. mai jos, pp. 379-383, despre buna vointa.

16. Utilizare termenului acesta, de “monopol marginal”, este, ca si utilizarea oricarui alt termen, optionala. Ar fi inutil sa obiectam ca orice alt monopol care se soldeaza cu preturi de monopol poate fi si el numit monopol marginal.

17. Un volum in care sunt colectate aceste intelegeri a fost publicat in 1943 de catre International Labor Office, sub titlul Intergovernmental Commodity Control Agreements.

18. Termenii de licenta si licentiat nu sunt intrebuintati aici in sensul tehnic pe care-l au in legislatia care reglementeaza problema patentelor

19. Referitor la semnificatia acestui fapt, a se vedea mai jos, pp. 680-682.

20. A se vedea mai jos, pp. 855-857.

21. Cheltuielile destinate publicitatii aditionale reprezinta de asemenea investitii aditionale de capital.

22. Detinerea de moneda, chiar daca depaseste cantitatile obisnuite si este denumita “tezaurizare” (“hoarding”), este una din posibilele intrebuintari ale fondurilor disponibile. In starea curenta a pietei actorul considera ca detinerea de moneda este cea mai adecvata intrebuintare a unei parti a activelor sale.

23. A se vedea mai jos, pp. 680-681.

24. A se vedea mai sus, p. 366.

25. Cf. A. Marshall, Principles of Economics, 8^th ed., London, 1930, pp. 124-127.

26. A se vedea mai sus, pp. 133-135

27. Pentru a nu-l incurca pe cititor prin introducerea prea multor termeni noi, vom pastra uzanta larg raspandita de a numi asemenea decrete preturi, rate ale dobanzilor, rate salariale impuse de guverne sau de alte institutii de constrangere (e.g., sindicate). Dar nu trebuie niciodata sa pierdem din vedere diferenta fundamentala dintre fenomenele de piata ale preturilor, salariilor si ratelor dobanzii, pe de o parte, si fenomenele legale ale preturilor, ratelor salariale si dobanzilor maximale sau minimale, instituite in scopul de a anula aceste fenomene de piata, pe de alta parte.