Corelatia dintre productivitatea muncii si salariul mediu

In ansamblul factorilor de productie, omul, cu forta sa de munca, ocupa cel mai important loc. Forta de munca nu este si nu poate fi in nici un fel si cu nimic substituita datorita faptului ca purtatorul aptitudinilor fizice si intelectuale necesare a fi puse in valoare in procesul muncii este omul.    Partea din venituri care revine salariatului este determinata in fiecare tara si etapa de dezvoltare de o serie de factori economici, sociali si politici, cum sunt: nivelul dezvoltarii economice si al productivitatii muncii; volumul si structura nevoii sociale; traditiile istorice etc.

Intr-o economie sanatoasa cresterea salariului trebuie sa fie devansata de cresterea productivitatii muncii. O dereglare a acestui raport poate provoca somaj ori marirea preturilor – actiune profitabila pentru agentii economici ce vor fi incitati in “a angaja” marind astfel proportiile productiei.

Corelatia dintre productivitatea muncii si salariul mediu prezinta un interes major pentru cointeresarea lucratorilor si sporirea eficacitatii economice. Aceasta corelatie exprima in mod explicit cerinta asigurarii unei legaturi stranse intre rezultatele cantitative si calitative ale muncii si salariu.

Sporirea productivitatii muncii constituie unica sursa de crestere a salariului mediu si, deci, corelatia intre productivitatea muncii si salariu se exprima prin cresterea mai rapida a productivitatii muncii in raport cu cea a salariului mediu. Necesitatea cresterii mai rapide a productivitatii muncii in raport cu cresterea salariului mediu constituie o legitate, fapt ce poate fi pus in evidenta prin relatia:

  unde:

Iw   – indicele de crestere a W;

Is    – indicele de crestere al salariului mediu.

iar:

   

( W₀, S₀ – perioada de baza)

(W₁, S₁ – perioada curenta)

Respectarea corelatiei dintre ritmul de crestere a productivitatii muncii si a salariului de mediu prezinta o importanta practica deosebita atat pentru fiecare subunitate, societate comerciala si economia nationala. La nivelul societatii comerciale aceasta corelatie asigura reducerea nivelului relativ al cheltuielilor de circulatie, sporirea profitului si cresterea veniturilor salariatilor. La nivel macroeconomic se asigura in acest fel cresterea eficientei economice, stabilitatea circulatiei marfurilor si a banilor, corelatiile dintre cerere si oferta, intre veniturile populatiei si fondurile de marfuri pe piata.

Practica demonstreaza ca incalcarea corelatiei dintre productivitatea muncii si salariul mediu provoaca fenomene negative atat la nivelul societatii comerciale cat si la nivelul economiei nationale. Respectarea ei impune adoptarea unui complex de masuri pe linia reducerii cheltuielilor de circulatie, a perfectionarii normarii muncii si a cointeresarii lucratorilor. Perfectionarile care se aduc acestei corelatii pot fi sintetizate in esenta, pe doua planuri:

- masuri care privesc relatia cantitativa intre salariul mediu si productivitatea muncii, respectiv cresterea mai puternica a productivitatii muncii corespunzator inzestrarii tehnice a societatii comerciale si a altor conditii existente si devansarea acesteia fata de cresterea salariului mediu;

Lucrare: Caracteristicile formarii si dezvoltarii pietei de capital a Romaniei Lucrare: Functiunile intreprinderilor: indicatorilor economici, al executarii si controlului indeplinirii

masuri de intarire a functionalitatii legaturii dintre salariul mediu si productivitatea muncii, stimularea cu ajutorul salariului a cresterii eficientei economice.

Corelatia intre productivitatea muncii si nivelul salariului mediu nu se respecta peste tot. O masa salariala nejustificata si nesustinuta de o desfacere corespunzatoare, incarcand cheltuielile de circulatie in mod artificial vor obliga societatile comerciale sa adopte masuri de concediere.

Corelatia dintre productivitatea muncii si salariul mediu serveste la justa stabilire a unor indicatori sintetici la nivelul societatii comerciale, fondul de salarii si volumul desfacerilor de marfuri.

Fondul de salarii se determina prin insumarea salariilor de baza lunare negociate prin contractele individuale de munca la care se adauga valoarea sporurilor stabilite, precum si adaosurile si premiile prevazute. Adaosurile se determina, in functie de forma de salarizare aplicata ca diferenta intre suma de incasat potrivit formei de salarizare aplicate si salariul de baza corespunzator timpului lucrat.

Volumul desfacerilor de marfuri se determina astfel:

 , unde:

D – volumul desfacerilor de marfuri;

W – productivitatea muncii;

L – numarul de lucratori (salariati).

Astfel intre fondul de salarii, volumul desfacerilor de marfuri si numarul de personal trebuie sa existe urmatoarele corelatii:

cresterea fondului de salarii sa aiba loc intr-un ritm mai lent decat cresterea desfacerilor.

  unde:

I_Fs    – indicele de crestere a fondului de salarii;

I _D   – indicele de crestere a volumului desfacerilor de marfuri.

   

cresterea numarului de salariati sa aiba loc intr-un ritm mai lent decat cresterea desfacerilor de marfuri – fapt ce presupune si cresterea W lucratorilor, astfel:

, unde:

I_NP – indicele de crestere a numarului de personal (salariati)

sau:       I_NP < I_D > I_Fs

Determinarea corecta a acestor indicatori va asigura respectarea corelatiei care trebuie sa existe intre cresterea productivitatii muncii si salariul mediu.

Respectarea corelatiilor dintre indicatorii ce rezulta din raporturile de munca va asigura astfel plata muncii, cointeresarea materiala a salariatilor in cresterea productivitatii muncii, echilibrarea nevoilor si resurselor de munca, a cererii solvabile a populatiei si a volumului de bunuri si servicii din societate precum si cresterea eficientei activitatii la nivel micro si macroeconomic.