Fondul de comert - patrimoniul

Sectiunea I–a Teoria generala a fondului de comert

§1 Definitie si delimitari

Incidenta normelor de drept comercial este indisolubil legata de conceptul de „ fond de comert”. Apararea fondului de comert, actele juridice referitoare la acesta, presupune delimitarea acestuia de alte notiuni invecinate, calificarea naturii juridice a fondului de comert, elementele fondului de comert si regimul juridic al acestora

Desi este o creatie a dreptului comercial expresia „ fond de comert” este foarte rar utilizata de legiuitor si exista putine dispozitii legale care sa reglementeze fondul de comert. Mai mult el nu a fost definit pana la aparitia Legii 298/ 2001 care modifica Legea 11/1991 privind combaterea concurentei care defineste fondul de comert ca fiind ansamblul bunurilor mobile si imobile, corporale si necorporale ( marci , firme, embleme, brevete de inventie, vad comercial) utilizate de un comerciant in vederea desfasurarii activitatii sale

Intra in componenta fondului de comert: cladiri, utilaje, masini, materii prime, materiale, marfurile rezultate din activitatea ,dreptul care privesc firma, emblema, vadul comercial, brevetele de inventie, marci.

Pentru a contura regimul juridic al fondului de comert este necesara delimitarea de alte notiuni cu care se aseamana si cu care ar putea fi confundat. :

Patrimoniul

Patrimoniul este definit in art. 1718 Cod civil care arata ca „oricine este obligat personal este tinut de a indeplini indatoririle sale cu toate bunurile sale mobile si imobile, prezente si viitoare” sau ca fiind totalitatea drepturilor si obligatiilor cu caracter patrimonial care parti unei persoane. El este considerat ca o universalitate juridica sau de drept deoarece este reglementat de lege; el este o entitate juridica distincta de elementele care il compun , astfel incat drepturile si obligatiile are il compun, privite in individualitatea lor , pot suferi modificari fara a afecta existenta autonoma, de sine statatoare a patrimoniului.

Orice persoana are un patrimoniu, iar un patrimoniu nu poate fi conceput fara un titular. Patrimoniul este unic dar nu inseamna ca dar nu neaparat unitar sau indivizibil: el este divizibil in 2 sumai multe grupe de sau mase de drepturi si obligatii cu destinatii sau afectatiuni diferite: persoane fizice: divizibilitatea patrimoniului este justificata si prevazuta de lege in cazul sotilor-bunuri comune si proprii, acceptarii mostenirii sub beneficiu de inventar care are drept efect oprirea confuziunii patrimoniului succesoral cu al patrimoniului mostenitorului, in cazul in care s-a cerut separatia de patrimonii de catre creditorii succesiunii, pentru nu exista un concurs intre creditorii mostenitorilor si cei ai mostenirii- astfel incat in patrimoniul mostenitorilor vor exista iarasi 2 mase de drepturi si obligatii, fiind oprita confuziunea lor.

Patrimoniul are urmatoarele functii:

-gaj general al creditorilor chirografari. Daca patrimoniul este divizat creditorii pot urmari numai bunurile care fac parte din masa patrimoniala in legatura cu care s-au nascut creantele lor.. gajul este si ramane general deoarece poarta asupra unei intregi grupe patrimoniale. Dar este in acelasi timp specializat, fiindca se limiteaza doar la activul patrimonial din acea grupa.

- subrogatia reala cu titlu universal- inlocuirea automata a unei valori cu o alta valoare, in cuprinsul unui patrimoniu; se produce automat fara ca o dispozitie a legii sa o prevada, astfel se asigura continutul gajului general;

-subrogatia reala cu titlu particular –inlocuirea unui bun individual determinat cu un alt bun individual determinat, privite izolat, ut singuli.; opereaza numai in temeiul legii: asigurari-despagubiri, schimburi de terenuri si in cazul exproprierii imobilului ipotecat.

-transmisiunea universala si cu titlu universal a patrimoniului;

Deosebiri:

-fondul de comert este o parte a patrimoniului comerciantului;

-fondul de comert este o universalitate de fapt izvorul vointa comerciantului care in calitate de intreprinzator afecteaza o multitudine de bunuri activitatii lucrative pe care o initiaza., patrimoniul comerciantului –universalitate juridica-izvorul sau fiind legea,

- fondul de comert fiind un ansamblu de bunuri nu contine nici creantele, nici datoriile comerciantului; sau fondul de comert inglobeaza numai activul , desi face parte din patrimoniul comerciantului. Cand se vinde afacerea , in evaluare acesteia se tine seama si de creante si datorii, deoarece se evalueaza si se instraineaza patrimoniul, dar in cazul fondului de comert nu, deoarece se vinde doar o parte a patrimoniului comerciantului

-fondul de comert poate sa constituie ca intreg, ca universalitate, obiectul unor acte intre vii-vanzare, cesiune, gajare, locatiune.,; patrimoniul persoanelor fizice si juridice fiind indisolubil legate de acestea nu poate fi instrainat in intregime.

Societatea comerciala

Este un subiect de drept, are un patrimoniu propriu distinct de al asociatilor, iar fondul de comert nu se confunda cu patrimoniul acesteia sau cu societatea.

-o societate poate avea mai multe fonduri de comert, in functie de activitatile sale dar intotdeauna are un singur patrimoniu.

-fondul de comert are o autonomie aparenta, el nu este persoana juridica distincta,

-el nu poate sta in instanta si nu are drepturi si obligatii proprii, legitimitate procesuala are comerciantul persoana fizica sau juridica,

Multitudinea de fonduri de comert ale societatii comerciale se regasesc sub forma sucursalelor, agentii, reprezentante, puncte de lucru sau alte sedii secundare care sunt, potrivit Legii 31/1990, dezmembraminte fara personalitate juridica ale societatii comerciale . Ele reprezinta un ansamblu de bunuri care nu este organizat altfel decat celelalte active ale societatii comerciale. Sunt conduse de un tert care are puterea de a trata cu tertele persoane si de a angaja societatea in aceste relatii.

Aceste dezmembraminte ce se caracterizeaza prin lipsa personalitatii juridice si prin autonomie de gestiune au un fond de comert propriu, o clientela proprie si o activitate proprie distincta de a societatii. Acestea pot sta in instanta, in calitate de parate daca au organe proprii de conducere.

Intreprinderea

-intreprinderea nu se limiteaza numai la activitatile comerciale; ea poate ingloba activitati civile, profesiuni liberale ori activitati agricole. Orice activitate umana productiva chiar aceea a asa zisilor profesionisti cum sunt: medicul, arhitectul, avocatul presupune folosirea unor instrumente de lucru care variaza in raport cu natura, volumul si importanta intreprinderii.

-intreprinderea contine atat elementele materiale cat si uman, fiind ansamblul bunurilor, tuturor elementelor umane si materiale organizate de catre comerciant, spre deosebire de fondul de comert care este un conglomerat de bunuri corporale si incorporale lipsit prezenta factorului uman. Organizarea priveste nu numai bunurile ci si capitalul si munca. Deci intreprinderea inglobeaza si elemente ce nu fac parte din fondul de comert.

§ 2 Natura juridica

Cu privire la natura juridica de-a lungul timpului au fost formulate mai multe teorii, care au fost discutate si la teoria generala a patrimoniului.

Fondul de comert este o universalitate de fapt creata prin vointa titularului sau si in limitele acestei vointe. Calitatea universalitate de fapt da nastere la dificultati in ceea ce priveste stabilirea locului sau in cadrul celorlalte bunuri deoarece codul civil, sediul materiei, nu cunoaste decat 2 categorii de bunuri: toate bunurile sunt mobile si imobile, spune art 461 cod civi. Universalitatile nu sunt recunoscute ca bunuri distincte si cum pentru aplicarea a numeroase dispozitii de drept, era necesar sa se stabileasca, daca fondul de comert apartine unei categorii sau alteia. S-a considerat , ca intre bunurile mobile si imobile prevalente sunt cele dintai , iar intre cele corporale si incorporale mai importante, prevaleaza cele din urma cu o vocatie de statornicie mai pronuntata ( dreptul asupra firmei) si in consecinta fondul de comert este un bun mobil incorporal.

La momentul actual se considera ca fondul de comert este un drept de proprietate incorporala, ca si drepturile de creatie intelectuala deoarece organizarea elementelor fondului de comert pentru atragerea clientelei constituie o creatie intelectuala asemanatoarei celei stiintifice, literale.

Lucrare: Caracteristicile formarii si dezvoltarii pietei de capital a Romaniei Lucrare: Functiunile intreprinderilor: indicatorilor economici, al executarii si controlului indeplinirii

Acest caracter se mentine si daca bunuri imobile sunt incluse in fondul de comert, numai ca acestea raman supus unor reguli speciale cu privire la transmitere, publicitatea acestora, constituirea garantiilor, gradul de prioritate al acestora, executare silita.

Consecintele calificarii fondului de comert: ca fiind un bun mobil incorporal:

-este un bun unitar, distinct de elementele care il compun si in consecinta poate face el insusi sau elementele care il compun obiectul unor contracte cu titlu oneros sau gratuit, poate constitui obiectul unei garantii reale mobiliare, mostenit; caracterul de bun unitar nu inlatura individualitatea elementelor componente care isi pastreaza individualitatea; calificand fondul de comert ca si universalitate putem fundamenta fenomenul subrogatiei reale a bunurilor componente ( marfurile pot fi inlocuite, emblema poate fi modificata);

-fondul de comert este un bun mobil supus regimului juridic al bunurilor mobile: executare silita; nu poate fi ipotecat ci doar gajat;

-fondul de comert este un bun incorporal: nu ii este aplicabil art 1909 ; cu toate acestea poate face obiectul unui drept de uzufruct si i se aplica teoria accesiunii.

§ 3 Elementele fondului de comert

Elementele corporale

-imobile: prin natura lor(cladirea in care se desfasoara comertul) sau prin destinatie( masini , utilaje).

-mobile: materii prime, materiale- destinate a fi prelucrate si produsele ( marfurile) rezultate din activitatea comerciala;

Elemente incorporale

Drepturile care privesc: firma, emblema, vadul comercial ( clientela), brevetele de inventii, marcile de fabrica , de comert, , de serviciu, indicatiile geografice –sau drepturile de proprietate industriala, dreptul de autor, know-how ( savoir –faire),etc. Sunt numite si drepturi privative si confera comerciantului dreptul exclusiv de a le exploata exclusiv in folosul sau, avand o valoare economica. Ele sunt protejate de lege.

Firma

Regimul juridic al firmei si emblemei comerciale este stabilit de dispozitiile cap 4, art 30/45 din Legea 26/1990 privind registrul comertului republicata in 1998 si modificata ultima data prin Legea 1/2005 privind societatile cooperative,

Firma constituie un atribut de identificare a comerciantului in cadrul activitatii comerciale si este numele sau, dupa caz, denumirea sub care un comerciant isi exercita comertul si sub care semneaza, cu acesta fiind inscris in registrul comertului.

Firma ca si emblema se stabilesc prin actele constitutive iar dreptul de folosinta exclusiva asupra firmei si emblemei se dobandeste prin inscrierea acestora in registrul comertului

In cazul comerciantului persoana fizica, firma coincide cu numele civil al comerciantului se compune din numele comerciantului scris in intregime sau din numele si initiala prenumelui acestuia, putandu-se face mentiuni care sa arate mai precis persoana comerciantului sau felul comertului sau.

Firma unei asociatii familiale trebuie sa cuprinda numele membrului de familie la initiativa caruia se infiinteaza asociatia familiala, cu mentiunea <<asociatie familiala>>, scrisa in intregime.

Firma sociala are un continut diferit in functie de forma societatii.

In cazul societatilor de persoane trebuie sa cuprinda numele unuia sau mai multor asociati raspunzatori solidar si nelimitat , urmata de mentiunea formei de societate.

Tot in scopul protejarii tertilor legea prevede ca daca numele unei persoane straine de societate figureaza, cu consimtamantul sau, in firma unei societati in nume colectiv ori in comandita simpla, aceasta devine raspunzatoare nelimitat si solidar de toate obligatiile societatii. Aceeasi regula este aplicabila si comanditarului al carui nume figureaza in firma unei societati in comandita.

Firma unei societati in nume colectiv trebuie sa cuprinda numele a cel putin unuia dintre asociati, cu mentiunea 'societate in nume colectiv', scrisa in intregime.

Firma unei societati in comandita simpla trebuie sa cuprinda numele a cel putin unuia dintre asociatii comanditati, cu mentiunea 'societate in comandita', scrisa in intregime.

In cazul societatilor de capitaluri (societati pe actiuni sau in comandita pe actiuni) firma se compune dintr-o denumire proprie, de natura a o deosebi de firma altor societati, si va fi insotita de mentiunea scrisa in intregime 'societate pe actiuni' sau 'S.A.' ori, dupa caz, 'societate in comandita pe actiuni'.

Firma unei societati cu raspundere limitata se compune dintr-o denumire proprie, la care se poate adauga numele unuia sau al mai multor asociati, si va fi insotita de mentiunea scrisa in intregime 'societate cu raspundere limitata' sau 'S.R.L.' iar

Firma trebuie sa se caracterizeze prin noutate , adica sa se deosebeasca de cele existente.    Datorita caracterului de noutate pe care il prezinta firma trebuie sa fie disponibila pentru a fi inregistrata in registrul comertului . Ea este disponibila atunci cand nu apartin altcuiva printr-o inregistrare anterioara in registrul comertului pentru acelasi obiect social si pentru aceeasi arie de activitate.

Verificarea disponibilitatii firmei si a emblemei se face de catre oficiul registrului comertului inainte de intocmirea actelor constitutive sau, dupa caz, de modificare a firmei sau a emblemei. Aceasta verificare denumita cercetare anterioritatii priveste atat disponibilitatea firmei cat si noutatea acesteia si se face cu respectarea a doua reguli:

-regula teritorialitatii: vizeaza protectia teritoriala a firmei, verificarea anterioritatii se face in raport cu firmele si emblemele inregistrate in acelasi registru al comertului, adica la nivelul judetului. Saula nivel interjudetean ori la nivel national functie de solicitarea petentului. Dincolo de limitele teritoriale ale comertului solicitantului firma sau emblema nu sunt protejate.

-regula specialitatii: are in vedere obiectul principal de activitate determinat potrivit CAEN si stabilit de societate.

Oficiul registrului comertului va refuza inscrierea unei firme care, neintroducand elemente deosebite in raport cu firme deja inregistrate, poate produce confuzie cu acestea. Nici o firma nu va putea cuprinde o denumire intrebuintata de comerciantii din sectorul public.

Odata cu inregistrarea firmei comerciantul dobandeste un drept de folosinta exclusiv asupra ei firmei si emblemei. Este un drept de proprietate incorporala; firma dobandeste valoare economica si confera un drept patrimonial ce poate fi transmis in conditiile legii.

Ca element incorporal al fondului de comert firma se poate transmite numai odata cu fondul de comert. Transmiterea se poate face prin acte juridice inter vivos si mortis causa.

Dobanditorul cu orice titlu al unui fond de comert va putea sa continue activitatea sub firma anterioara, care cuprinde numele unui comerciant persoana fizica sau al unui asociat al unei asociatii familiale, societati in nume colectiv ori comandita simpla, cu acordul expres al titularului precedent sau al succesorilor sai in drepturi si cu obligatia de mentionare in cuprinsul acelei firme a calitatii de succesor. La fel se intampla si in cazul in care firma unei societati cu raspundere limitata cuprinde numele unuia sau mai multor asociati.

Emblema

Emblema este semnul sau denumirea care deosebeste un comerciant de un altul de acelasi gen.

Emblema , intocmai ca si firma constituie un element de identificare a comerciantului , numai ca spre deosebire de firma care individualizeaza persoana fizica sau juridica in calitate de comerciant, embleme individualizeaza comerciantii care desfasoara activitate comerciala de acelasi fel.

Spre deosebire de firma care are caracter obligatoriu pentru individualizarea comerciantului, emblema are caracter facultativ.

Semnul emblemei poate fi o figura grafica avand orice obiect, utilaj, figura geometrica, animal, etc .Denumirea care transpune emblema poate fi fantezista sau un nume propriu, avand insa specificitate.

Emblema trebuie sa aiba caracter de noutate, in sensul ca trebuie sa se deosebeasca de emblemele inscrise in acelasi registru al comertului, pentru acelasi fel de comert, precum si de emblemele altor comercianti de pe piata pe care titularul isi desfasoara activitatea.

Verificarea noutatii si a disponibilitatii se face de catre Registrul comertului inainte de intocmirea actelor constitutive, pe baza cererii solicitantului, in raport cu emblemele anterior inregistrate la ORC din judetul la care s-a depus cererea de verificare si rezervare. Din momentul inregistrarii, inscrierii in registrul comertului a emblemei, comerciantul respectiv dobandeste un drept de folosinta exclusiva asupra acesteia, aceasta reprezentand o forma a proprietatii intelectuale, incorporale.

Transmiterea emblemei se poate face , spre deosebire de firma, si separat de fondul de comert.. In caz de transmitere impreuna cu fondul de comert, dobanditorul va putea folosi emblema numai cu consimtamantul transmitatorului , deoarece desi emblema face parte din fondul de comert, ea vizeaza un drept exclusiv de folosinta si exploatare care nu se transmite automat odata cu fondul

Vadul comercial si clientela

Vadul comercial reprezinta aptitudinea fondului de comert de atrage publicul, clientela este rezultatul mai multor factori: amplasare, conduita personalului comerciantului in relatiile cu terti, politica de preturi, calitatea marfurilor s serviciilor, reclama comerciala, etc.

Clientela este definita ca totalitatea persoanelor fizic si juridice care apeleaza in mod obisnuit la acelasi comerciant, adica la fondul de comert al acestuia pentru procurarea unor marfuri si servicii .

Cele doua nu sunt elemente distincte ale fondului de comert , ci doar unul singur, clientela fiind un efect al vadului comercial. Clientela , desi reprezinta o masa neorganizata si fluctuanta de oameni, are valoare economica astfel incat clientela atasata unui fond de comert are valoare economica pentru titularul fondului de comert.

Dreptul titularului fondului de comert nu se manifesta ca un drept exclusiv de clientela ci ca un drept privativ, un drept de incorporal protejat fata de terti impotriva faptelor anticoncurentiale (de concurenta neloiala si practici monopoliste) savarsite de catre terti in scopul deturnarii clientelei spre fondul de comert prin mijloacele prevazute de Legea 11/1991 privind combaterea concurentei neloiale.

Clientela si vadul comercial fiind strans legate de fondul de comert ele nu pot fi transmise separat ci numai impreuna cu fondul de comert.

Drepturile de proprietate industriala

Obiectele dreptului de proprietate industriala se impart in doua categorii:

- creatii noi: inventiile, know-how, desenele si modelele industriale

-semne noi: marcile de fabrica, de comert, de serviciu, denumirile de origine si indicatiile de provenienta

Marca- un semn susceptibil de reprezentare grafica, servind la deosebirea produselor sau serviciilor unui comerciant de cel identice sau similare apartinand altui comerciant:

Inregistrarea marcii confera titularului un drept exclusiv asupra acesteia de care poate dispune prin cesiune sau licenta si aceasta transmitere se poate realiza independent de transmiterea fondului de comert in care este incorporata. numele unei persoane, desene, cifre litere , forma ambalajului sau produsului, combinatiile de culori.

Titularul dreptului la marca are dreptul de a folosi sau exploata semnul si de a interzice altora folosirea acestuia.

Apararea acestui drept se realizeaza prin actiuni speciale ( in contrafacere si concurenta neloiala) prevazute de Legea 84/1998 care reglementeaza raspunderea penala si civila unde titularul va cere incetarea incalcarii si daune potrivit dreptului comun.

Dreptul asupra marcii este dobandit si protejat prin inregistrarea acestora la OSIM in favoarea titularului .

Brevetul de inventie

Brevetul reprezinta titlul de protectie a inventiei si confera titularului sau un drept exclusiv de exploatare pe durata de valabilitate a acestuia- Legea 203/2002

Inventatorul poate transmite atat dreptul la acordarea brevetului de inventie cat poate transmite brevetul – prin contractul de cesiune sau dreptul de exploatare , care se realizeaza prin contractul de licenta.

Publicitatea transmiterii se realizeaza prin publicarea in Buletinul Oficial de Proprietate Industriala a mentiunii transmiterii inregistrata la OSIM

In fondul de comert pot fi inglobate nu numai brevetele de inventii apartinand agentilor economici ci si drepturi cesionate sau licentiate ori aduse ca aport social.

Drepturile asupra brevetului sunt aparate–pe plan civil si penal prin dispozitiile Legii 203/2002.

Desenele si modelele industriale

Sunt situate la limita dintre dreptul de autor si dreptul de proprietate industriala.

Drepturile de proprietate industriala, ca elemente ale fondului de comert, pentru a fi protejate, pe langa efectuarea publicitatii prevazute de legea speciala care le reglementeaza trebuie supuse unei publicitatii indeplinite la registrul comertului: art 21 din Legea 26/1990:” comerciantii au obligatia sa ceara inscrierea mentiunilor referitoare la brevetele de inventie, marcile si indicatiile geografice”

Drepturile de autor

Decurg din creatia stiintifica, literara, si artistica. Sunt reglementate de Legea 8/1996.. Titularul fondului de comert ca dobanditor al drepturilor patrimoniale decurgand din drepturile de autor are dreptul de a reproduce si difuza opera, de reprezentare si folosire si implicit la foloasele patrimoniale care decurg din aceste activitati. Exploatarea acestor drepturi se face cu respectarea prevederilor speciale ale legii drepturilor de autor. Titularul fondului de comert beneficiaza in acest sens de protectia conferita de aceasta lege.

Creantele si datoriile

Daca in cazul patrimoniului fiind o universalitatea juridica- totalitatea drepturilor si obligatiilor cu valoare patrimoniala, economica apartinand unei persoane, - creantele si datoriile erau incluse in acesta si se transmiteau dupa anumite reguli functie de tipul de transmisiune- cu titlu particular, cu titlu universal sau transmisiune universala in cazul fondului de comert –care nu este decat un ansamblu de bunuri, o universalitate faptica- creantele si datoriile comerciantului nu sunt incluse in cadrul fondului de comert.

In consecinta in caz de instrainare a fondului de comert ele nu se transmit dobanditorului, cu exceptia unor drepturi si obligatii decurgand din contracte strans legate de fondul de comert: contractele de munca, contractele de furnizarea a energiei electrice, a apei, telefon.

Se poate stipula expres ca se transmit si datoriile si creantele , insa in aceasta situatie nu ne aflam in fata unei transmisiuni universale, ca elemente ale fondului de comert ci ele vor fi operatiuni distincte: cesiune de creanta si novatie. In caz de cesiune a creantelor ea trebuie notificata debitorului potrivit dreptului comun; in caz de cesiune de datorie- avand in vedere ca in dreptul civil roman nu este admisa cesiunea de datorie are loc o novatie prin schimbare de debitor cu privire la acea datorie, potrivit regulilor de drept comun.