Evolutia comertului international in perioada postbelica

EVOLUTIA COMERTULUI INTERNATIONAL IN PERIOADA POSTBELICA

1. TRASATURI SI TENDINTE ALE DINAMICII SI VOLUMULUI COMERTULUI INTERNATIONAL CONTEMPORAN

In perioada contemporana, participarea intensa la diviziunea mondiala a muncii reprezinta, de fapt, o necesitate pentru procesul de dezvoltare al fiecarei natiuni, indiferent de nivelul ei de dezvoltare si de sistemul social si economic in care se afla.

Participarea la diviziunea mondiala a muncii este esentiala pentru tarile care nu au un nivel ridicat de dezvoltare, facand astfel posibila eliminarea decalajul care le separa de tarile dezvoltate. Acest lucru este necesar, insa, si pentru intreaga economie mondiala pentru ca, pe viitor, interdependentele dintre tari se vor intensifica, iar existenta unor diferente mari pe plan economic poate genera fenomene de instabilitate economica, de criza, ce vor afecta intrega economie mondiala si, deci, toate tarile lumii.

Aceasta participare la diviziunea mondiala a muncii va avea ca efecte:

accentuarea procesul de transnationalizare a economiei mondiale prin activitatea desfasurata de cele peste 40 de societati transnationale, ce vor controla peste 50 din productiile mondiale;

producerea, la nivelul economiei mondiale, a trecerii de la era industriala (ce a durat peste 2 secole) la era informationala.

Drept urmare, se va accentua procesul de globalizare la nivelul economiei mondiale, se vor produce noi modificari in sistemul de diviziune a muncii, acestea ducand la modificari in cadrul decalajelor dintre natiuni.

Se aprecieaza ca, toate aceste fenomene cumulate vor avea urmari diferite in plan social si politic, ce ar putea promova dezvoltarea dar, in acelasi timp, ar putea frana progresul economic si social.

Analiza evolutiei comertului international din perioada postbelica permite evidentierea catorva trasaturi si tendinte specifice, care sunt rezultatul influentei unor factori ce au afectat relatiile economice internationale, si anume:

urmarile celui de-al doilea razboi mondial in plan politic si social-economic;

revolutia tehnico-stiintifica produsa dupa cel de-al doilea razboi mondial, cu efectele si implicatiile ce le-a avut asupra diviziunii mondiale a muncii;

aparitia proceselor integrationiste care s-au relizat in diverse regiuni ale lumii;

masurile de politica comerciala promovate de statele lumii si diverse grupuri integrationiste;

criza economica cu care s-a confruntat economia mondiala in deceniul 8, deceniu care a cunoscut: cele doua socuri petroliere (‘78-’79, ‘81-‘82), socul dobanzilor inalte, socul aprecierii si deprecierii dolarului in mod repetat;

diversele crize economice ciclice determinate de crizele de petrol, destramarea sistemului socialist si efectele acestui fapt inregistrate in deceniul urmator.

Sub influenta acestor factori, in evolutia comertului international postbelic s-au conturat cateva trasaturi specifice, intre care trei sunt considerate mai speciale privind dinamica si volumul acestuia:

In aceasta perioada, comparativ cu perioada anterioara, comertul international a inregistrat cel mai inalt ritm de crestere si cea mai sustinuta dinamica.

Statistica internationala arata ca rata medie de crestere a exportului mondial, din punct de vedere al volumului valoric, a fost, in perioada 1950 - 1995, de aproximativ 12 %. Acest ritm a fost, pe decenii, urmatorul:

1950 - 1960 de 6.4 %;

1960 - 1970 de 9.3 %;

1970 - 1980 de 20.3 %;

1980 - 1995 de 7.5 %.

Acest ritm de crestere a determinat cresterea volumului valoric al exportului mondial de aproximativ 80 de ori. In intreaga perioada 1950 - 1995 acesta a crescut la 49000 mld. $, fata de 61 de mld. $..

Aceasta crestere se explica prin:

cresterea volumului fizic al exportului de aproximativ 14 ori;

Eseu: Economia – componenta de baza a sistemului stiintelor economice Proiect: Tematica-‘‘abordarea sistematica a intreprinderii’’

cresterea preturilor pe piata internationala de aproximativ 6 ori.

In adancirea analizei, se poate preciza ca, pe decenii, situatia s-a prezentat astfel:

1950 - 1960 si 1960 - 1970 - comertul mondial a crescut, in deosebi datorita cresterii volumului fizic;

1970 - 1980 - influenta cea mai puternica a avut-o cresterea preturilor.

Atat cresterea volumului fizic, cat si evolutia preturilor s-au produs in mod diferit, atat pe tari, cat si pe grupe de produse. De exemplu: exportul tarilor dezvoltate a crescut in perioada 1950 - 1980 cu aproximativ 12 %, pentru ca apoi exportul sa scada cu aproximativ 10 % in perioada 1980 - 1985, iar in perioada 1985 - 1995 sa creasca din nou. De asemenea, exportul tarilor in curs de dezvoltare a crescut cu aproximativ 11 %, in mod diferentiat pe decenii: in deceniul al 6-lea cu aproximativ 6 %, in deceniul al 7-lea cu 7%, iar in deceniul al 8-lea cu 26 %.

b) Spre deosebire de perioada anterioara, ritmul de crestere al comertului international a devansat ritmul de crestere al PNB, respectiv PIB, atat productia industriala, cat si productia agricola la nivelul momentului.

In aceasta perioada, revolutia tehnico-stiintifica a determinat o relatie noua intre dinamica exportului si dinamica productiei, in sensul ca productia a fost devansata de export. Astfel:

in 1995 PIB a crescut, pe plan mondial, de peste 8 ori fata de 1950;

productia industriala mondiala a crescut de 9 ori;

productia agricola mondiala a crescut de 5 ori;

comertul international a crescut de 15 ori - din punct de vedere fizic si de 80 de ori - din punct de vedere valoric.

In aceasta perioada, in conditiile diviziunii mondiale a muncii, au aparut noi tendinte de specializare, dezvoltandu-se un nou proces economic in cadrul economiei mondiale, si anume cooperarea economica internationala in productie - in primul rand, ceea ce a determinat realizarea, pe calea schimbului comercial international, a unei cote tot mai mari din productia statelor lumii.

La nivelul anilor 1990 se apreciaza ca aproximativ 20 % din productia mondiala se realiza pe calea comertului international, fata de procentul de 5% presupus a corespunde anului 1950.

Ritmul diferit de crestere pe grupe de tari a comertului international in raport cu productia industriala este efectul:

structurilor economice diferite ale tarilor ce apartin acestor grupe;

evolutiei diferite a productiei pe cele doua grupe mari de produse (de baza ;i manufacturate);

masurilor de politica comerciala promovate de tarile capitaliste.

c) Cea de-a treia trasatura rezulta din compararea ritmului de crestere cu evolutia rezervelor de aur si devize centralizate la nivelul tarilor capitaliste (sunt luate in calcul doar tarile capitaliste pentru ca tarile socialiste nu comunicau date privind aceste rezerve).

In perioada antebelica, volumul rezervelor de aur si devize centralizate al lumii capitaliste depasea volumul total al importului cu 17 %.

In perioada postbelica, si anume la nivelul anilor 1980, rezervele de aur si devize reprezentau doar 24 % din volumul valoric al importurilor tarilor lumii capitaliste.

Aceasta constatare este remarcabila, deoarece exista o stransa legatura de functionare intre sistemul financiar-monetar international si sistemul comercial mondial.

Criza sistemului financiar-monetar international (inceputa in 1975 si care continua inca) afecteaza comertul international in ansamblul lui si, in special, afecteaza comertul exterior al tarilor in curs de dezvoltare.

2. EVOLUTIA COMERTULUI INTERNATIONAL PE GRUPE DE PRODUSE

Evolutia structurii comertului international in aceasta perioada evidentiaza schimbarile de structura ce s-au produs in economia mondiala.

Trasaturile caracteristice ale aceastei evolutii sunt:

permanenta si rapida imbogatire a nomenclatorului de produse ce se comercializeaza pe piata mondiala;

schimbarea continua a structurii acestui nomenclator, prin aparitia de produse noi si disparitia altor produse la perioade de timp din ce in ce mai scurte, in special la produsele manufacturate (in prezent durata de varsta a acestor produse este de 5 ani). Se apreciaza ca mai putin de 1/4 din totalul produselor din circulatia internationala au o durata medie de viata de 10 ani.

Progresul tehnic s-a impus foarte rapid si a determinat accentuarea deosebita a ceea ce se numeste uzura morala (reducerea duratei de folosinta a activitatii de reinnoire permanenta a productiei).

Industria se afla intr-un permanent proces de innoire, de modernizare, de diversificare, deci apar noi tendinte de specializare si, drept urmare, ale loc o permanenta innoire si diversificare a nomenclatorului de produse. Acest lucru a dus la un proces de militarizare a economiei existent in tarile socialiste. Aparitia masurilor de antipoluare si de protejare ecologica a vietii reprezinta alte procese care au facut ca acest nomenclator sa se imbogateasca.

Din necesitatea de urmarire a procesului de evolutie a comertului international la nivelul Sistemului Natiunilor Unite s-a procedat la o clasificare a marfurilor care circula si fac obiectul comertului international. Impartirea sintetica a acestor marfuri a determinat aparitia a doua grupe:

produse de baza si

produse manufacturate.

Pana la al doilea razboi mondial (perioada antebelica), grupa produselor de baza a detinut ponderea valorica cea mai mare din comertul international (2/3 din acesta). in perioada postbelica insa, situatia s-a schimbat in favoarea produselor manufacturate ce au facut obiectul comertului international si, drept urmare, de la mijlocul secolului VI, ponderea produselor manufacturate a depasit-o pe cea a produselor de baza.

Specialistii au apreciat ca schimbarea ponderii produselor manufacturate in comertul international este rezultatul accentuarii caracterului industrial al economiei mondiale al tarilor dezvoltate, in primul rand sub influenta revolutiei tehnico-stiintifice. De aceea, se spune ca, in perioada actuala, structura comertului mondial are un pronuntat caracter industrial. In cadrul acestuia predomina produsele cu un grad inalt de prelucrare.

COMERTUL CU PRODUSE DE BAZA

Exportul produselor de baza se caracterizeaza prin urmatoarele elemente:

in primul deceniu, ponderea acestei grupe in comertul international a detinut-o grupul tarilor in curs de dezvoltare;

in perioada urmatoare (anii 1960-1962), aceasta pondere atingea nivelul de 55 %;

dupa acest deceniu, tarile in curs de dezvoltare si-au redus ponderea, astfel incat ponderea era detinuta de tarile dezvoltate;

cresterea ponderii tarilor dezvoltate in exportul produselor de baza este urmare a faptului ca acestea au acordat atentie dezvoltarii agriculturii proprii si industriei extractive proprii, astfel incat sa creasca gradul de autosatisfacere din productia nationala a nevoilor,  ba chiar sa produca in cantitati mari produse de baza destinate exportului;

multe tari, care inainte erau importatoare de produse agricole, au devenit mari exportatoare de produse agricole;

In importul de produse de baza, atat in perioada interbelica, cat si in cea postbelica, ponderea cea mai mare, dar cu o tendinta de scadere, in ultimile 2-3 decenii a revenit tarilor dezvoltate. Acest lucru se explica prin faptul ca in aceste tari este concentrata cea mai mare parte a industriei prelucratoare.

In concluzie, 3/4 din importul produselor de baza il realizeaza tarile dezvoltate.

COMERTUL CU PRODUSE MANUFACTURATE

Participarea diverselor grupuri de tari la comertul cu produse manufacturate este diferita fata de comertul cu produse de baza, pentru ca tarile dezvoltate detin monopolul industriei prelucratoare, deci si monopolul exportului cu produse manufacturate. Se aprecieaza ca acest lucru va exista inca mult timp, pentru ca decalajul dintre grupele de tari s-a accentuat.

In perioada 1985-1995, tarile dezvoltate au inregistrat o pondere in scadere in cadrul comertului cu produse manufacturate, in timp ce tarile in curs de dezvoltare au inregistrat o crestere a acestei ponderi.