ANALIZA RENTABILITATII

Rentabilitatea este un instrument  hotarator in mecanismul economiei concurentiale in orientarea activitatii in raport cu cerintele consumatorilor.

Rentabilitatea este acea categorie economica complexa ce pune in evidenta capacitatea unei firme a obtine profit ca diferenta pozitiva intre incasarile obtinute din activitatea proprie (cifra de afaceri) si costurile cu obtinerea si comercializarea produselor sau cu efectuarea lucrarilor ori prestarea serviciilor si receptionarea acestora, deci capacitatea de a obtine venituri mai mari decat cheltuielile efectuate.

Desfasurarea activitatii in conditii de rentabilitate este conditie a viabilitatii unitatilor intr-un mediu concurential. Profitul este sursa de constituire a unor fonduri, inclusiv cele pentru dezvoltarea activitatii.

De marimea rentabilitatii agentilor economici sunt interesati proprietarii de factori de productie, utilizatorii acestor factori, partenerii de productie, partenerii de afaceri etc.

Rentabilitatea poate fi considerata categoria economica ce reflecta cel mai bine potentialul economico-financiar al unei firme.

Rentabilitatea este pusa in evidenta prin intermediul unui sistem de indicatori ce se pot grupa in doua categorii:

♦ indicatori de volum sau de masa a rentabilitatii, care exprima marimea absoluta a rentabilitatii;

♦ indicatori de intensitate a rentabilitatii, exprimati in marimi relative, care redau gradul de rentabilitate.

Din grupa indicatorilor de volum sau de masa a rentabilitatii fac parte: profitul brut, profitul supus impozitarii si profitul net. Profitul brut poate fi urmarit la orice nivel organizatoric, iar ceilalti indicatori numai la nivel de unitate cu autonomie financiara, ce are personalitate juridica.

In grupa indicatorilor ce reflecta gradul de rentabilitate sunt inclusi: rata rentabilitatii economice, rata rentabilitatii financiare, rata rentabilitatii capitalului consumat, rata rentabilitatii comerciale. Ultimii doi indicatori pot fi calculati si analizati la orice nivel organizatoric.

Analiza profitului brut

Profitul continua sa fie apreciat ca fiind ,,ratiunea de a fi a unei unitati economice”, unitatile nerentabile fiind supuse falimentului. El se dimensioneaza in jocul preturilor ca urmare a raportului cerere-oferta si a costurilor. Cererea solvabila influenteaza oferta si prin mecanismul rentabilitatii orienteaza plasarea capitalurilor, deci productia.

Profitul brut este un indicator ce reflecta posibilitatea agentilor economici de a-si mentine potentialul tehnic si economic, permitandu-le expansiunea rationala pe anumite piete.

Analiza profitului brut se va face static fata de nivelul programat sau fata de o alta baza de comparatie, sau dinamic. Analiza statica permite calcularea influentei factorilor asupra profitului brut, iar analiza dinamica da posibilitatea stabilirii tendintei in evolutia profitului brut.

Poate fi stabilit la nivel de unitate economica sau la orice nivel organizatoric, inclusiv pe unitatea de produs.

In concordanta cu structura veniturilor si a costurilor pe cele trei tipuri de activitati ale unui agent economic, se poate vorbi de profitul brut obtinut din activitatea de exploatare (denumita si activitate de baza), profitul brut obtinut din activitatea financiara si profitul brut inregistrat din activitatea exceptionala.

Deoarece maximizarea profitului constituie premisa realizarii obiectivelor strategice ale oricarui agent economic, identificarea cailor de crestere a acestui indicator presupune o analiza aprofundata prin utilizarea mai multor modele deterministe:

                                           (1)

                               (2)

       (3)

                       (4)

                      (5)

   (6)

          (7)

                    (8)

                    (9)

(10)

in care:

Pb reprezinta profitul brut;

V - venituri totale stabilite prin insumarea veniturilor din activitatea de baza (Vb) cu veniturile din activitatea financiara (Vf) si veniturile din activitatea exceptionala (Vex);

Ch - costurile totale aferente veniturilor stabilite prin insumarea costurilor aferente activitatii de baza (Chb) cu costurile financiare (Chf) si cu costurile determinate de activitatea exceptionala (Chex);

Rb - rezultatele financiare obtinute din activitatea de baza;

Rf - rezultatele din activitatea financiara;

Rex - rezultatele din activitatea exceptionala;

q - productia fizica pe sortimente de produse;

p - pretul de valorificare pe unitatea de produs;

c - costul pe unitatea de produs;

c/1000 - costurile la 1000 unitati monetare;

Ct - capitalul total al unitatii, format din capitalul fix si capitalul circulant, indiferent daca este propriu sau imprumutat;

Document online: Economia Univers - subiectul pt examen Document online: Uniunea Europeana a shimbat diverse nume incepand cu anul 1958 - care sunt ele?

R - rata profitului (rata rentabilitatii economice);

r - rata rentabilitatii capitalului consumat;

rc – rata rentabilitatii comerciale;

Ui - unitatile de productie pe tipuri (sonde de extractie a hidrocarburilor pe tehnologii de extractie-eruptie naturala, prin pompare sau prin introducerea de aer cald pentru ridicarea presiunii; suprafata pe culturi; efectivul de animale pe specii si pe categorii etc.);

Ut - unitatile totale date in exploatare;

g - structura unitatilor de exploatare pe tipuri;

pbi - profitul brut pe o unitate de exploatare;

Nr – numarul de rotatii al capitalului circulant;

pb/r- profitul brut pe o rotatie a capitalului circulant.

Primul model determinist pune in evidenta corelatia dintre modificarea veniturilor si a costurilor de productie aferente veniturilor. Conform acestui model, un agent economic poate sa-si mareasca profitul brut in urmatoarele situatii:

♦ cu acelasi consum de resurse, deci cu aceleasi costuri, printr-o mai buna utilizare a resurselor si printr-o valorificare superioara a produselor pe pietele mai avantajoase, realizeaza un volum sporit de venituri;

♦ antreneaza consumuri suplimentare de factori de productie, ceea ce mareste costurile de productie, insa aceasta crestere a costurilor trebuie sa fie devansata de sporirea veniturilor. Acest lucru poate avea loc in conditiile in care consumurile marginale de resurse sunt utilizate in mod eficient.

♦ pentru obtinerea unui anumit volum de venituri unitatea economica antreneaza un consum mai mic de factori de productie, deci reduce costurile, lucru posibil fie prin schimbari de structura in favoarea activitatilor ce solicita un nivel mai scazut de costuri, fie prin perfectionarea tehnologiilor de fabricatie care atrage dupa sine reducerea costurilor;

♦ se economisesc resursele de productie, chiar daca acest lucru va fi in detrimentul volumului activitatii, cu conditia ca diminuarea costurilor de productie sa devanseze reducerea veniturilor. In general aceasta modalitate este mai putin recomandata, fiind folosita doar in conditiile de supraproductie.

Al doilea model determinist are in vedere gruparea costurilor pe tipuri de activitati: de baza, financiara si exceptionala. El permite sa se calculeze aportul fiecareia dintre cele trei activitati la realizarea profitului brut la nivel de unitate economica.

In aprecierea contributiei fiecarui tip de activitate la realizarea profitului brut pe intreaga unitate se va tine seama de conditionarile dintre activitatea de baza si cea financiara sau dintre activitatea de baza si cea exceptionala. De exemplu, sporirea creditelor in finantarea activelor circulante atrage dupa sine diminuarea profitului in activitatea financiara, sau in aceasta activitate sunt inregistrate chiar pierderi. Procurarea de resurse prin intermediul creditelor permite extinderea activitatii de baza si marirea profitului in aceasta activitate. In acest caz, pentru a aprecia corect modificarea profitului brut, cresterea profitului din activitatea de baza va fi pus in balanta cu modificarea nefavorabila a profitului brut in activitatea financiara, situatia fiind pozitiva daca cresterea profitului brut in activitatea de baza contracareaza pierderile de profit in activitatea financiara.

Daca profitul din activitatea exceptionala este urmarea recuperarilor de materii, materiale, piese de schimb etc. din mijloacele fixe casate, se vor face aprecieri pozitive. In situatia in care profitul din activitatea exceptionala apare ca urmare a vanzarii de active care au redus capacitatea de productie a unitatii, nu se vor mai face aprecieri pozitive deoarece este diminuata activitatea de baza si implicit profitul obtinut in aceasta activitate.

Celelalte modele deterministe sunt folosite cu deosebire in urmarirea profitului brut obtinut din activitatea de baza, fiecare din ele punand in evidenta aportul anumitor factori la modificarea profitului brut.

Astfel, modelul trei permite calcularea actiunii urmatorilor factori asupra profitului obtinut din activitatea de baza:

- volumul productiei totale (productia marfa fabricata daca se urmareste profitul brut potential, sau cifra de afaceri, daca se analizeaza profitul brut din activitatea de baza):

- structura pe sortimente de produse

- costul pe unitatea de produs

- pretul de valorificare a produselor

Volumul productiei totale exercita nu numai actiune directa, ci si o actiune indirecta prin intermediul costului pe unitatea de produs. Actiunea indirecta se explica prin faptul ca marirea sau micsorarea productiei totale conduce la reducerea si respectiv cresterea costului pe unitatea de produs pe seama cotei de costuri fixe in raport cu volumul productiei care revin pe unitatea de produs. De aceea nu intamplator se pune un accent mare pe cresterea cifrei de afaceri in vederea sporirii profitului brut obtinut din activitatea de baza.

Modelul patru este utilizat in urmarirea profitului in unitatile ce au activitatea organizata pe subunitati cu autonomie gestionara interna (unitati comerciale organizate pe magazine, societati comerciale agricole organizate pe ferme, unitati de tip holding cu subunitati comerciale organizate pe principiul gestiunii interne etc.). Prin intermediul acestui model se poate face localizarea factorilor ce actioneaza asupra profitului brut din activitatea de baza si se poate calcula aportul fiecarei subunitati componente la modificarea absoluta sau procentuala a profitului din activitatea de baza.

Contributia unei subunitati la modificarea absoluta a profitului brut pe intreaga unitate economica este dat de cresterea sau reducerea profitului in fiecare subunitatea componenta, iar aportul la modificarea procentuala a profitului brut pe total unitate se calculeaza pe baza uneia din urmatoarele relatii:

sau

 

sau

in care:

 reprezinta contributia unei subunitati sau tip de activitate la modificarea procentuala a profitului brut la nivelul intregii unitatii;

 - modificarea procentuala a profitului brut in subunitatea componenta analizata;

 - ponderea in baza de comparatie a profitului detinut de subunitatea componenta in profitul pe intreaga unitate;

 - indicele modificarii profitului brut in subunitatea analizata.

Stabilirea unor directii concrete de actiune in vederea sporirii profitului unei firme impune adancirea analizei prin utilizarea celorlalte modele deterministe, la acele subunitati componente care detin pondere insemnata in profitul brut al firmei, sau in care s-a inregistrat cel mai mare procent de reducere a profitului.

Al cincilea model prezentat se utilizeaza pentru analiza profitului brut potential sau a celui din activitatea de baza si reliefeaza actiunea exercitata de productia fabricata, respectiv cifra de afaceri, si costurile la 1000 unitati monetare. Actiunea celor doi factori se calculeaza pe baza relatiilor:

- influenta cifrei de afaceri (sau dupa caz productiei fabricate)

din care:

a) pe seama productiei fizice pe sortimente (q):

b) pe seama pretului la valorificarea produselor:

- influenta costurilor la 1000 unitati monetare

Un agent economic, pentru a-si mari profitul, poate actiona si in directia cresterii costurilor la 1000 unitati monetare prin cheltuieli de reclama sau prin consum suplimentar de resurse ce vor imbunatati calitatea produselor sau serviciilor, dar sporul de profit pe seama cresterii cifrei de afaceri trebuie sa fie, ca valoare absoluta, superior diminuarii profitului ca urmare a actiunii nefavorabile a costurilor la 1000 unitati monetare.

Modelul sase explica modificarea profitului brut prin actiunea directa a capitalului total (fix si circulant, propriu sau imprumutat) si a ratei profitului denumita si rata rentabilitatii economice. Prin urmare, un agent economic poate apela la imprumut de capital in vederea dezvoltarii activitatii si cresterea profitului din activitatea de baza, numai daca sporul de profit din activitatea de baza pe seama cresterii capitalului este superior cresterii costurilor financiare cu dobanzile la credite.

Acest model pune in evidenta influenta directa a urmatorilor factori asupra profitului brut:

- capitalul total utilizat

- rata rentabilitatii economice (rata profitului)

Al saptelea model determinist explica modificarea profitului brut prin cresterea sau reducerea capitalului consumat (valoarea resurselor consumate) si a ratei rentabilitatii acestui capital (denumita in vorbirea curenta rata beneficiului) si scoate in evidenta necesitatea reducerii costurilor (capitalului consumat) si a cresterii ratei rentabilitatii acestor resurse.

Actiunea celor doi factori asupra profitului brut se stabileste pe baza relatiilor:

influenta capitalului total consumat

din care:

pe seama productiei fizice pe sortimente (q)

pe seama costului pe unitatea de produs(c):

influenta ratei rentabilitatii capitalului consumat

Deoarece cresterea volumului productiei fizice pe sortimente este dictata de piata si limitata de capacitatea de productie a agentilor economici, directia in care se poate actiona pentru diminuarea capitalului consumat pe produse si cresterea ratei rentabilitatii o constituie reducerea costului pe unitatea de produs, de unde si importanta sporita ce trebuie acordata analizei acestui indicator.

Penultimul model determinist folosit in analiza profitului brut (modelul opt) explica modificarea profitului brut prin evolutia cifrei de afaceri (veniturilor) si a ratei rentabilitatii comerciale. Influenta acestor factori se stabileste pe baza relatiilor:

influenta cifrei de afaceri (veniturilor)

influenta ratei rentabilitatii comerciale

O unitate economica poate diminua pretul de valorificare a produselor scazand rata rentabilitatii comerciale in situatia in care aceasta decizie conduce la sporirea desfacerilor (cifrei de afaceri), pierderile de profit pe seama scaderii rentabilitatii comerciale fiind anulate de sporul de profit ca urmare a cresterii desfacerilor de marfuri.

Ultimul model determinist prezentat da posibilitatea ca, in acele ramuri de activitate in care se vorbeste de unitati de productie atrase in circuitul economic, sa se poata cuantifica actiunea urmatorilor factori asupra profitului brut:

numarul total de unitati de productie (sonde, suprafata de productie, magazine etc.) exploatate:

in care Iut reprezinta indicele modificarii numarului de sonde, a suprafetei totale etc).

structura unitatilor de productie pe tipuri sau categorii

profitul brut obtinut pe unitatea de productie

Modelul scoate in evidenta ca in agricultura este necesar ca intreaga suprafata sa fie exploatata, sa fie practicate culturi de la care se obtin produse ce au asigurata desfacerea si care permit obtinerea unui profit ridicat pe unitatea de suprafata. Practicarea tehnologiilor nepoluante si care solicita un consum redus de factori de productie, fara sa afecteze randamentele la ha, este directia prioritara de actiune pentru sporirea profitului in exploatatiile agricole, diminuandu-se vulnerabilitatea si sporind viabilitatea acestora.

De asemenea in extractia petrolului si gazelor naturale trebuie tinut seama ca aceasta resursa este epuizabila, motiv pentru care se impune cu necesitatea repunerea in functiune a unor sonde trecute in conservare ca urmare a randamentului scazut.