Creditul furnizor - creditele cu caracter general

Creditul furnizor constituie o metoda de finantare a activelor circulante. Gestionarea acestuia va consta in maximizarea intervalului dintre facturarea marfii de catre vanzator si efectuarea platii. Operatiunea trebuie, insa, realizata cu prudenta si tinand seama de pozitia intreprinderii pe piata, pentru ca adesea o intreprindere este mai avantajata daca este considerata un client bun, care-si achita suficient de repede furnizorii.

Gestiunea de trezorerie.

Analiza incasarilor si asigurarea lichiditatilor se plaseaza in contextul mai larg al gestiunii de trezorerie, care cuprinde simultan deciziile intreprinderii de finantare si de plasament pe termen scurt. Detinerea de sume nefructificate - lenese - nu este, de regula, necesara, deoarece firma isi poate procura foarte repede fonduri de la banca, avand in prealabil acordul acesteia si cu cheltuieli minime. Daca apare, insa, un eveniment neprevazut si intreprinderea are nevoie rapid de o mai mare cantitate de bani, procurarea acestora se va putea realiza cu costuri - dobanzi - mai ridicate decat cele practicate pe piata. Acest inconvenient poate fi remediat nu prin pastrarea de lichiditati neutilizate, ci prin investirea in active financiare (actiuni, obligatiuni) foarte usor negociabile. In acest sens, gestiunea de trezorerie este considerata in prezent diferenta dintre lichiditatile potentiale si capacitatea de finantare neutilizata (in loc de creditele bancare pe termen scurt la care a apelat in mod real). Intreprinderea este mai interesata, pe de o parte, sa-si detina fondurile temporar libere in plasamente pe termen scurt cu grad mare de lichiditate si, pe de alta parte, sa aibe o capacitate potentiala de indatorare neutilizata, care sa-i permita un comportament flexibil. Acest comportament ii va permite sa poata beneficia de ocaziile care I se ofera, precum si sa evite sa plateasca dobanzi mari sau chiar sa intre in incetare de plati.

In acest context, gestiunea trezoreriei - ca gestiune pe termen scurt - se va realiza in cadrul deciziei financiare pe termen lung, pentru a obtine ajustarile necesare unei functionari in conditii de rentabilitate. Obiectivele principale ale gestiunii de trezorerie vor fi:

minimizarea costurilor, daca incasarile se vor situa sub nivelul platilor si maximizarea rentabilitatii, cand trezoreria este pozitiva;

obtinerea unei flexibilitati cat mai mari, tinand seama de restrictiile impuse de deciziile pe termen lung.

Finantarea pe termen scurt in intreprinderile din tarile dezvoltate este realizata, in general, prin doua metode distincte de acordare a creditelor de exploatare din partea sistemului bancar si/sau financiar. Astfel, in tarile de orientare anglo-saxona se practica un credit global de exploatare, al carui nivel se bazeaza pe necesitatile globale de finantare ce apar in ciclul de exploatare si este acordat sub forma liniei de credit. Acest tip de creditare reprezinta pentru cel ce-l acorda o actiune mai complexa si cu un grad de risc mai mare decat in cazul creditarii realizate pentru finantarea unui anumit activ, care, in plus, beneficiaza si de garantii adecvate - modalitate practicata in gestionarea franceza.

definitie linie de credit

Dupa ce societatea comerciala a luat hotararea privind dimensiunea si modul de realizare a fondului de rulment, eventualul sold al finantarilor trebuie sa fie asigurat prin credite pe termen scurt, fie ca acest deficit s-a produs din necesitati ale exploatarii, fie pentru finantarea partiala a necesitatilor permanente de capital.

Caracteristicile creditelor de trezorerie variaza foarte mult, in functie de obiectivul carora le sunt destinate, de tehnicile, durata si costul acestora si sunt, in general, acordate direct de bancile comerciale intreprinderilor pentru o perioada mai mica de 3 luni.

Cele mai cunoscute forme ale creditului pe termen scurt sunt:

creditele cu caracter general (facilitati de casa, descoperit de cont, credit de campanie, credite de mobilizare a titlurilor financiare s.a.);

credite legate direct de un activ circulant (credite de scont, adica de mobilizare a creantelor client, warrant-ul asupra stocurilor etc.);

credite specifice pentru anumite operatiuni financiare (credite bazate pe un anumit tip de obligatiune, credite documentare s.a.).

Lucrare: Caracteristicile formarii si dezvoltarii pietei de capital a Romaniei Lucrare: Functiunile intreprinderilor: indicatorilor economici, al executarii si controlului indeplinirii

Creditele cu caracter general

Creditele cu caracter general sunt acordate pe termen scurt de bancile comerciale intreprinderilor in vederea acoperirii necesitatilor de trezorerie. Deoarece din motive de operativitate si potrivit normelor de creditere instituite de autoritatea monetara a statului, bancile nu pretind clientilor lor garantii deosebite pentru creditele pe termen scurt, ele sunt confruntate cu un risc marit, determinat de posibilitatea ca intreprinderile sa devina insolvabile. Pentru a scadea acest risc, bancile trebuie sa analizeze in profunzime activitatea economica - prezenta si previzionata - a clientilor lor.

In categoria creditelor cu caracter general, cele mai utilizate tipuri de credite sunt facilitaðile de casa, creditul de campanie, creditul releu, creditele de trezorerie, creditul “spot”, biletele de trezorerie ñ.a.:

Facilitatile de casa sunt credite cu durata foarte scurta, sub o luna.

Descoperitul de cont reprezinta un credit pe durata mai mare decat facilitatile de casa, care se materializeaza prin crediterea contului curent al intreprinderii la banca respectiva, cont ce inregistreaza un sold debitor sau nul. De obicei, costul acestui tip de credit - dobanda - este sensibil mai mare decat costul mediu al creditului pe termen scurt.

Creditul de campanie finanteaza necesitati sezoniere ale ciclului de exploatare. Rambursarea se va realiza la sfarsitul campaniei, cand incep sa se produca intrarile de fonduri din vanzari.

Creditul releu este un descoperit de cont acordat tinand seama de intrari certe de fonduri foarte apropiate (emisiuni de obligatiuni, cresteri de capital etc.)

Credite de trezorerie obtinute prin mobilizarea titlurilor financiare. Aceste titluri sunt emise - de regula sub forma biletului la ordin, care este de aceasta data un titlu financiar - de catre banca, iar intreprinderea subscrie la aceasta emisiune. Daca intreprinderea mobilizeaza titlul, banca va credita contul curent al clientului sau cu suma inscrisa ca valoare nominala, debitandu-l la scadenta. Inainte de scadenta, banca va putea, cu acordul prealabil al bancii centrale, sa mobilizeze respectivele hartii de valoare pe piata monetara. Acest tip de credit este purtatorul unei dobanzi mai coborate decat creditul descoperit de cont, dar banca il va acorda numai clientilor cunoscuti si siguri, deoarece riscul pe care il comporta - nefiind obligatorii garantii deosebite - este mai mare decat al unui credit obisnuit.

Creditul “spot” se acorda de la o zi la alta, de regula marilor intreprinderi. Dobanda aferenta acestui tip de credit se situeaza intre dobanda pietei monetare si cea a creditului descoperit de cont, ceea ce o face atractiva pentru plasamentele efectuate de bancile care dispun de fonduri temporar libere.

Bilete de trezorerie

In tarile cu economie de piata dezvoltate, orice societate poate sa emita direct titluri negociabile pe piata monetara, numite diferit in functie de unitatea emitenta: bilete de trezorerie (“commercial papers” in SUA) pentru intreprinderi cu profil de productie dau desfacere, certificate de depozit pentru societatile de credit, bonuri de tezaur emise de trezoreria statului.

Prin intermediul biletelor de trezorerie, intreprinderea poate beneficia direct de credite pe piata monetara, in practica termenul de rambursare nedepasind trei luni. Pentru investitor, avantajul acestei forme de credit consta in faptul ca suportul fizic (hartiile de valoare) poate fi negociat, spre deosebire de creditul bancar, ce nu permite aceasta facilitate.

Creditele pe termen scurt reprezinta pentru bancile care le acorda un risc relativ important, deoarece, desi sunt legate de ciclul de exploatare al intreprinderii, nu beneficiaza , in general, de garantii speciale bazate pe activele circulante. Astfel, cand producatorul se confrunta cu riscul economic exprimat de o slaba vanzare a bunurilor pe care le-a fabricat, banca ce acorda creditul pe termen scurt va trebui sa efectueze o analiza financiara foarte amanuntita a situatiei intreprinderii si, in special, a lichiditatii actuale si previzionate a acestuia.

Creditele legate direct de activele circulante

Creditele legate direct de activele circulante prezinta o mare varietate in tarile industrializate cu economia de piata. Acestea sunt, in principal, credite de mobilizare a creantelor client (credit de scont) si creditele de stoc prin “warrant”:

Creditul de scont.

Banca acorda acest tip de credit cand sconteza tratele pe care i le prezinta o intreprindere, avansandu-i acesteia suma de bani corespunzatoare, inainte de scadenta hartiilor comerciale.

nivelul creditului corespunde valorii tratei din care banca isi retine scontul corespunzator agio-ului perceput;

durata creditului este intervalul dintre depunerea la banca a efectului de comert si scadenta acestuia;

creditul de scont nu este o cumparare a creantelor, deoarece beneficiarul ramane raspunzator de rambursarea acestuia. Astfel, daca trata nu este achitata de creantier - cel care a emis-o - la data scadenta, intreprinderea furnizoare (beneficiarul creditului de scont) trebuie sa ramburseze creditul respectiv;

creditul de scont se realizeaza pe baza efectelor de comert, in care sunt precizate in clar identitatea clientului ce trebuie sa achite factura, banca prin care acesta isi desfasoara activitatea, suma si data scadentei.