Din consideratiile anterioare a reiesit ca in art. 1339, C. Civ., vanzatorul este tinut sa raspunda pentru evictiunea ce ar rezulta dintr-un fapt personal al sau, orice conventie contrara fiind nula.

In codul civil german se prevede ca orice clauza de restrangere sau de exonerare a vanzatorului de raspunderea pentru lipsurile dreptului este nula daca aceasta a ascuns dolosiv viciul de drept. Doctrina si jurisprudenta au precizat semnificatia acestei interdictii, considerand ca o conditie a acestei sanctiuni este aceea ca vanzatorul sa cunoasca si sa poata lua in calcul posibilitatea evictiunii.

Codul civil italian, in art. 1487, prevede in alin. 2 ca, indiferent de existenta unei conventii contrare, vanzatorul este tinut de evictiunea rezultata din faptul sau personal, orice alta conventie contrara este nula.

La fel, si codul civil spaniol are o reglementare asemanatoare, art. 1476 prevazand ca este nul orice pact care l-ar exonera pe vanzator de raspunderea pentru evictiune daca se dovedeste ca a existat rea credinta din partea sa.

In Codul civil belgian care sanctioneaza conventiile ce contravin ordinii publice, jurisprudenta fiind constanta in a considera ca admitandu-se clauzele exoneratoare sau limitative de raspundere, acestea nu vor putea duce la golirea de continut a obligatiei de garantie. 

Potrivit lui Planiol, o dispozitie este de ordine publica ori de cate ori ea este inspirata de consideratiuni de interes general care s-ar vedea compromise in cazul in care particularii ar fi liberi sa impiedice aplicarea legii.

Din caracterul in principiu supletiv al regulilor elaborate in materia garantiei contra evictiuni decurge validitatea conventiilor contrare, inserate in contractele de vanzare - cumparare pentru agravarea, dar de cele mai multe ori, pentru  atenuarea garantiei.

Agravarea raspunderii vanzatorului pentru evictiunea provenind din propria fapta apare  uneori inserata ca o clauza contractuala, cand cedentul isi asuma obligatia de a nu se restabili sau de a nu face concurenta cumparatorului.

De regula, in practica mai rar sunt intalnite clauzele de agravare a raspunderii vanzatorului, inclusiv pentru tulburari provenind din propria sa fapta.

Cauzele limitative de raspundere

In principiu, in virtutea art. 1339 C. Civ., orice clauza prin care vanzatorul ar tinde sa-si diminueze raspunderea pentru un fapt personal este nula.                         

Jurisprudenta a admis insa in general punctul de vedere unanim exprimat in doctrina in sensul validitatii unei clauze de negarantie cu privire la un fapt determinat. S-a hotarat ca este valabila clauza prin care o companie miniera si-a declinat orice raspundere pentru pericolele pe care le implica exploatarea miniera pentru cumparatorii unor terenuri limitrofe.

Efectele garantiei faptului personal

Vanzatorul nu poate evinge, in sensul ca nu poate incerca sa reia lucrul vandut in virtutea vreunui titlu oarecare chiar daca ar invoca o noua calitate. Din momentul ce a transmis proprietatea chiar prin efectul contractului, acesta nu mai poate exercita nici un drept asupra lucrului, actiunea care ar  tinde la exercitarea vreunui drept va fi respinsa daca cumparatorul invoca exceptia de garantie.

Aceasta poate fi opusa nu numai daca s-a vandut lucrul altuia, pe care ulterior vanzatorul l-a mostenit, iar acesta incearca sa-l tulbure prin intentarea vreunei actiuni, de pilda cea prin care ar cere sa i se recunoasca dobandirea dreptului de proprietatea prin uzucapiune. Bazata pe art. 1076 C. Civ., creditorul poate cere a se distruge ceea ce s-a facut, incalcandu-se obligatia de a nu face si poate cere a fi autorizat a distruge el insusi, cu cheltuiala debitorului.

Vanzatorul poate fi tinut sa-l despagubeasca pe cumparatorul a carui folosinta a tulburat-o, potrivit regulii de drept comun inscrise in art. 1078  C. Civ..