Balanta de plati externe. Datoria externa

Un rol esential in analiza si controlul fluxurilor externe ale unei tari revine balantei de plati externe. Ea reprezinta un tablou statistico-economic in care se includ si se compara incasarile si platile realizate de o tara din relatiile sale economice, financiare si monetare cu alte tari, pe o anumita perioada de timp, de obicei, un an.

In balanta de plati externe nu se include stocul activ sau pasiv de resurse financiar-valutare ce se afla la dispozitia economiei nationale, la un anumit moment. Ea cuprinde fluxurile valorice cu strainatatea care trebuie efectuate in perioada pentru care se intocmeste balanta, indiferent de momentul cand se va realiza plata in mod efectiv.

Balanta de plati externe a unei tari cuprinde sintetic totalul incasarilor si platilor valutare reiesite din operatiunile cu bunuri materiale, servicii si capitaluri efectuate intre agentii economici din tara de referinta si cei straini, ordonate intr-o anumita grupare.

Balanta de plati poate fi:

activa (excedentara) cand incasarile sunt mai mari decat platile;

pasiva (deficitara) cand platile sunt mai mari decat incasarile

echilibrata, cand incasarile sunt egale cu platile.

Pentru asigurarea comparabilitatii internationale in concordanta cu normele Fondului Monetar International, se impune cerinta uniformizarii gruparii posturilor in balantele de plati ale tarilor, dupa cum urmeaza:

1. Contul curent, care include:

A.      Bunuri si servicii

B.      Venituri

C.      Transferuri curente

2. Contul de capital si financiar, care include:

A.      Contul de capital, adica:

a)      transferuri de capital;

b)      achizitionarea/vanzarea de active nemateriale-nefinanciare.

B.      Contul financiar, adica:

a)      investitii directe;

b)      investitii de portofoliu;

c)      alte investitii de capital;

d)      conturi de tranzit;

e)      conturi de cliring/barter;

f)       active de rezerva (BNR).

3. Erori si omisiuni

Infaptuirea echilibrului balantei de plati externe necesita corelarea activitatilor din balanta, conform relatiei:

E - I - S_f = S_i ±R,

in care:

E este valoarea exportului;

I   - valoarea importului;

S_f  - soldul operatiunilor financiare;

S_i  - soldul operatiunilor de credit;

R  - modificarea rezervelor valutare si a masei monetare.

In ultimele decenii s-au inregistrat importante dezechilibre ale balantelor de plati externe, concomitent cu dezechilibre ale balantei comerciale in multe tari. S.U.A. au inregistrat un deficit cronic al balantei comerciale, in timp ce alte tari dezvoltate ca Japonia si Germania au inregistrat excedente substantiale. Pozitia cheie a dolarului american in relatiile monetare si financiare internationale si exportul substantial de capital american in strainatate ofera S.U.A. posibilitatea de a compensa deficitul balantei  comerciale.

In multe tari in curs de dezvoltare si in tarile cel mai putin dezvoltate s-au inregistrat, ani la rand, deficite mari ale balantelor comerciale si de plati externe.

Eliminarea deficitelor cronice necesita luarea de catre aceste tari a unor masuri de regandire si reorientare a structurilor economice si mecanismelor econo­mico-financiare interne in consens cu schimbarile fundamentale ale lumii contem­porane. Deficitele prelungite ale balantelor de plati externe pot determina, in cazul tarilor in curs de dezvoltare, oprirea cresterii economice si concesio­narea bogatiilor naturale. In cazul unei tari dezvoltate se reduc rezervele monetare, se devalorizeaza moneda pentru a creste competitivitatea externa a marfurilor de export si se apeleaza la credite pe termen mijlociu si lung.

Datoria externa

In corelatie cu creditele primite de o tara sau de agentii economici particulari din strainatate, se formeaza datoria externa.

Creditele care se practica in relatiile internationale pot fi grupate, dupa diverse criterii, astfel:

dupa destinatie

o       credite pentru marfuri;

o       credite financiare;

dupa natura creditului

o       credite comerciale sau de firma;

o       credite bancare;

o       credite guvernamentale;

o       credite acordate de organisme financiare internationale;

dupa natura beneficiarului

o       credite primite de firme private;

Lucrare: Caracteristicile formarii si dezvoltarii pietei de capital a Romaniei Lucrare: Functiunile intreprinderilor: indicatorilor economici, al executarii si controlului indeplinirii

o       credite primite de banci

o       credite primite de guverne, unitati administrative teritoriale, firme de stat si alte institutii publice;

dupa durata

o       credite pe termen scurt (1-3 ani);

o       credite pe termen mijlociu (3-5 ani);

o       credite pe termen lung (peste 5 ani).

Datoria publica externa reprezinta totalitatea obligatiilor statului provenite din imprumuturi de pe piata externa, contractate direct sau garantate de stat. Ea se deose­beste de datoria externa, care este mai cuprinzatoare si care poate fi abordata pe diverse planuri:

datoria externa bruta in sens larg;

datoria bruta in sens restrans;

datoria externa in acceptiunea BIRD;

datoria externa neta.[1]

Datoria externa bruta in sens larg cuprinde sumele de bani si alte valori pe care rezidentii unei tari, persoane fizice si juridice, le datoreaza strainatatii, la un anumit moment. Aceasta notiune cuprinde sumele datorate de stat, unitati adminis­trativ-teritoriala si alte entitati de drept public, intreprinderi private si alte organizatii, precum si de persoane fizice, unor organisme internationale, guverne, banci si alte institutii publice straine, unor banci private, firme si altor creditori, precum si unor persoane fizice rezidente in strainatate.

Datoria externa neta se determina ca diferenta intre creantele si     angajamentele externe ale unei tari, adica prin scaderea din activele publice si particulare ale rezi­dentilor unei tari in strainatate, a activelor detinute de rezidentii externi in tara debi­toare.

Gradul de indatorare fata de strainatate si efortul valutar pe care aceasta il reclama se exprima cu ajutorul unor indicatori.

Pentru exprimarea gradului de indatorare a unei tari fata de strainatate se folo­sesc indicatorii:

marimea absoluta a datoriei externe;

marimea medie a datoriei externe pe locuitor;

raportul dintre datoria externa si produsul intern brut.

Marimea absoluta a datoriei externe reprezinta suma imprumuturilor externe ramase de rambursat la un moment dat si cuprinde datoria publica externa contrac­tata si datoria contractata de alti agenti economici.

Efortul valutar angajat de datoria externa a tarilor debitoare se reflecta prin marimea absoluta a serviciului datoriei externe (rambursarea creditelor si plata doban­zilor aferente) si prin raportul dintre serviciul datoriei externe si incasarile din expor­tul de bunuri materiale si servicii.

Datoria externa trebuie rambursata in conformitate cu conditiile convenite, respectiv trebuie amortizata. Este important ca restituirea creditelor si plata dobanzilor corespunzatoare sa fie favorizata de incasarile din export, care trebuie sa asigure in continuare resursele necesare achitarii importurilor de bunuri economice necesare cresterii economice si satisfacerii cerintelor sociale intr-o anumita perioada.

Pentru amortizarea datoriei externe se folosesc modalitati, cum sunt:

rambursarea creditelor in cote egale;

rambursarea creditelor in cote inegale;

rambursarea creditelor intr-o singura transa (la scadenta).

Impactul creditelor externe asupra economiei nationale este in functie de des­tinatia si modul de utilizare a acestora. Folosirea lor pentru modernizarea structurii economice, pentru extinderea activitatilor profitabile favorizeaza cresterea economica reala. Daca imprumuturile externe sunt folosite pentru satisfacerea unor nevoi de con­sum imediate sau pentru rambursarea datoriei externe, se diminueaza resursele nece­sare stimularii cresterii economice.

Pentru a deveni un factor de crestere economica, creditele externe trebuie sa fie folosite cu prioritate pentru realizarea unor obiective, cum sunt:

realizarea unor obiective de investitii productive;

introducerea de tehnologii moderne;

modernizarea structurii economiei;

ridicarea competitivitatii produselor.

Problema datoriei externe se pune diferit pentru tarile dezvoltate si pentru cele slab dezvoltate sau in curs de dezvoltare.

a. In cazul tarilor dezvoltate aspectele datoriei se reduc, in cea mai mare parte, la datoria publica, in sensul ca statul nu poate asigura echilibrul balantei de plati prin fluxurile necesare de capital (emisiuni de titluri de valori publice in moneda nationala pe piata interna sau externa).

b. In cazul tarilor slab dezvolta  sau in curs de dezvoltare, acumularea unei datorii peste limitele considerate normale are consecinte negative, ele neputand face fata serviciului datoriei externe. Aceste tari au realizat in timp o datorie externa mare datorita unor factori, cum sunt:

cerinta reducerii decalajelor fata de tarile dezvoltate;

folosirea creditelor externe, mai ales, pentru acoperirea deficitului bugetar si, mai putin, pentru cresterea economica propriu-zisa;

criza energetica;

infaptuirea unor transformari politice, sociale si economice etc.

In Romania, in anii de tranzitie, datoria externa a crescut de la an la an.

In datoria externa totala, datoria publica externa are o pondere ridicata, fiind de 64,6% la sfarsitul lunii iulie 2003.

Datoria publica externa poate fi privita ca o datorie a guvernului central sau ca datorie a sectorului public si detine pondere majoritara in structura datoriei publice a Romaniei. La finele anului 2001, soldul datoriei publice externe a fost de 7,817 miliarde dolari S.U.A., din care 63,6% fusese controlat direct de catre stat, iar 36,4% de agentii economici si alte persoane juridice, cu garantia statului.

Datoria publica externa pe anul 2004 se cifreaza la cca. 21% din produsul intern brut, din care datoria externa guvernamentala de 15,9%.[2]

Tabelul 3. Datoria externa pe termen mediu si lung a Romaniei

in perioada 1990 - 2004.

[mil.dolari]

Sursa: Ministerul Finantelor Publice, Buletine anuale, 2003 - 2004.

In anii de tranzitie, cea mai mare parte a creditelor externe contractate direct de stat a fost destinata sustinerii balantei de plati si consolidarii   rezervei valutare.

Pe locul al doilea s-au situat creditele pentru proiecte economice,  indeosebi pentru cele destinate transporturilor si industriei, iar pe locul trei, creditele pentru proiecte cu caracter social (invatamant, sanatate etc.).

Structura portofoliului datoriei publice externe efective, la sfarsitul primelor sapte luni ale anului 2003, releva ca principala valuta componenta era Euro (53,6%), urmata de dolarul S.U.A. (37,6%), restul datoriei fiind contractata in alte valute, DST (4,3%), SPY (1,7%).

Obiectivul principal al gestiunii dotarii publice in reprezinta asigurarea sur­selor necesare finantarii deficitului bugetar, proiectelor de investitii pentru dezvoltarea sectoarelor prioritare ale economiei, precum si a resurselor de plata a serviciului datoriei la un cost cat mai redus si un nivel al riscului    acceptabil pe termen mediu si lung.

In anul 2004, serviciul datoriei publice externe a fost de 2129,3     milioane dolari S.U.A., in crestere fata de anul anterior cu 62,5 milioane dolari S.U.A. In anul 2003, in luna octombrie s-a inregistrat varful serviciului datoriei pe acel an in valoare de 313,8 milioane dolari S.U.A., ca urmare a rascumpararii emisiunii de 150 milioane Euro lansata de Ministerul Finantelor Publice, in luna octombrie 2000 ,pentru finan­tarea deficitului bugetar.

In ceea ce priveste managementul datoriei publice externe[3], in perspectiva anilor 2005-2007, se va inregistra o crestere controlata, astfel incat datoria guverna­men­tala sa se incadreze in limite sustenabile.