CLASIFICAREA BURSELOR

Dupa obiectul tranzactiilor, bursele pot fi clasificate in doua mari grupe:

burse generale;

burse specializate.

In cadrul burselor generale se negociaza operatiuni privind o gama variata de marfuri, precum si titluri, valute etc. Astfel de burse se intalnesc la Viena, Zürich, Paris, Hamburg, Chicago, New York.

Bursele specializate se pot clasifica la randul lor, astfel: burse de comert sau de marfuri; burse de efecte, valori si schimb; burse pentru operatiuni ajutatoare in comertul international.

Bursele de marfuri  negociaza produse fungibile care se pot substitui, avand aceleasi caracteristici tehnico – calitative si valori de intrebuintare identice.

Datorita ponderii ridicate a tranzactiilor incheiate la unele burse de marfuri in cadrul comertului international cu unele produse, acestea se numesc burse caracteristice. Ele dau nota dominanta in ceea ce priveste cantitatile oferite, cat si in stabilirea pretului.

Bursele de marfuri sunt amplasate fie in zonele producatoare, fie in cele consumatoare, in mari centre comerciale.

Burse de cereale: Chicago, Londra, Buenos Aires.

Burse pentru anumite produse:

animale: Chicago;

cafea: New York, Londra, Amsterdam, Santos (Brazilia);

cauciuc: Singapore, Londra, Liverpool;

cacao: Londra, New York;

bumbac: New-Orleans;

zahar: New York, Londra, Paris, Amsterdam;

piei brute: Chicago;

uleiuri: Chicago, Roterdam;

Numeroase tranzactii la bursa au scopuri speculative, de multe ori volumul operatiunilor la bursa depasind de cateva ori productia statului respectiv sau chiar productia mondiala.

Bursele de efecte, valori si schimb negociaza valute, efecte comerciale (cambii, bilete la ordin), efecte publice (rente, obligatii emise de stat, obligatii emise de societati, bonuri de tezaur, metale pretioase). Cele mai importante burse de efecte sunt: New York, Londra, Ziurich si Paris.

Efectul comercial este un titlu de credit prin care se constata obligatia unei persoane, numita debitor, de a da sau a face ceva unei alte persoane numita creditor, la o anumita data numita scadenta.

Cambia este titlu de credit, de obicei pe termen scurt, prin care emitentul numit tragator da ordin unei alte persoane numita tras sa plateasca neconditionat o suma de bani determinata unei a treia persoane numita beneficiar, la o data numita scadenta.

Biletul la ordin, este un inscris, titlu de credit la ordin, prin care o persoana numita subscriitor, semnatar sau emitent se obliga expres si neconditionat sa plateasca intr-un anumit loc si la o data precis stabilita, o suma de bani datorata unei persoane, numita beneficiar.

Spre deosebire de cambie, la biletul de ordin participa numai doua persoane, si anume:

emitentul, care corespunde tragatorului din cambie, dar aici nu da ordin, nu garanteaza plata, ci se obliga direct sa plateasca o suma determinata de bani;

beneficiarul, care devine creditor.

Titlurile de renta sunt hartii de valoare emise de stat pe care cumparatorii le pot negocia, respectiv vinde la bursele de valori. Detinatorii acestor titluri nu pot solicita rambursarea lor de catre emitent (stat). Statul se obliga sa plateasca pe o perioada nedeterminata o anumita suma de bani (dobanda + amortizarea imprumutului) la intervale de timp stabilite.

Bonurile de tezaur sunt titluri de credit emise de stat si utilizate pentru mobilizarea de active financiare (atragerea de fonduri financiare de la populatie) pe termen scurt la dispozitia sa, in scopul acoperirii deficitului bugetar curent, deci pentru efectuarea normelor a platilor curente (cand incasarile sunt insuficiente). Statul acorda, pentru detinatorii de active financiare, unele inlesniri cum ar fi: scutirea de impozite, dobanzi avantajoase.

Lucrare: Caracteristicile formarii si dezvoltarii pietei de capital a Romaniei Lucrare: Functiunile intreprinderilor: indicatorilor economici, al executarii si controlului indeplinirii

Bursele de efecte prin operatiunea de lansare pe piata a hartiilor de valoare, exercita doua functii distincte:

prima se refera la atragerea disponibilitatilor existente pe piata respectiva de la populatie, institutii, agenti economici etc. care pot constitui pe ansamblu capitaluri importante;

a doua functie se refera la plasarea acestor disponibilitati in sectoarele cele mai active ale vietii economice, creand astfel, posibilitati de finantare a unor actiuni de mari proportii.

Bursele pentru operatiunile ajutatoare in comertul international sunt

bursele de asigurari (exemplu Lloyd’s din Londra);

bursele de navlosiri (inchirieri de vase).

In functie de forma de organizare avem:

burse private, infiintate si organizate de particulari (societati pe actiuni, asociatii comerciale, pe baza avizului camerei de comert si industrie);

burse infiintate si administrate de stat.

Dupa criteriul admiterii participantilor

burse la care participarea nu este limitata;

burse la care se admit numai membrii acestei burse.

6.3. ORGANIZAREA BURSELOR

Bursele sunt constituite, in general, sub forma societatilor pe actiuni, prezentand dari de seama publice, iar capitalul stabilit prin statut este impartit intr-un numar mare de actiuni, denumite si certificate de bursa.

Bursele se deosebesc de societatile pe actiuni obisnuite prin aceea ca certificatul la bursa nu ofera dreptul la dividende, ci acorda numai posibilitatea de a participa la incheierea afacerilor; fiecare membru trebuie sa posede cel putin un certificat de vanzare – cumparare in numele sau.

Bursele se infiinteaza pe baza cererii asociatilor fondatori si a avizului Camerei de comert si industrie. Ele isi desfasoara activitatea pe baza de statut care cuprinde urmatoarele elemente cadru:

obiectul negocierilor care se efectueaza in cadrul bursei;

drepturile si obligatiile membrilor asociati in cadrul bursei;

modul de alegere a comitetului de conducere al bursei;

modalitatea de admitere a membrilor asociati in cadrul bursei;

atributiile adunarii generale sau ale asociatiei bursei;

atributiile comitetului bursei;

secretariatul bursei si atributiile acesteia;

activitatea desfasurata de agentii oficiali si numirea acestora, precum si a suplinitorilor;

atributiile comisiei de arbitraj;

frecventarea burselor;

finantarea burselor;

modul de stabilire a cotatiilor, etc.

In functie de specificul bursei sunt cuprinse in statut si alte elemente: Conducerea burselor este incredintata unui comitet de bursa (de conducere) ales din randul membrilor bursei denumit “Board of manager” in SUA, Board of Directors sau Cominittee in Anglia, “Commission de la Bourse “ in Franta etc.

In cadrul comitetului se alege un presedinte si mai multi vicepresedinti. In cadrul Comitetului se constituie de asemenea mai multe comisii, dintre care cele mai importante sunt: comisia pentru stabilirea cotatiilor de bursa si comisia pentru stabilirea cotatiilor de bursa si comisia tehnica.

Principalele atributii ale comitetului de bursa sunt:

organizarea si functionarea administrativa a burselor;

desfasurarea tranzactiilor;

stabilirea si notarea cursurilor in lista oficiala;

solutionarea litigiilor.

Asociatia bursei este imputernicita sa admita ca membru orice companie din tara sau straina, firma, asociatii de comert sau persoana pe baza aprobarii comitetului bursei.

In functie de specific, reglementarile din diferite tari, statutele burselor stabilesc limite cu privire la numarul membrilor asociati. Exemplu, la bursa de zahar din Londra sunt 250 membri plini. Captarea unui nou membru se face numai prin eliberarea unui loc in urma retragerii sau falimentului unui titular.

Membrii asociati nu negociaza direct intre ei, ci printr-un membru plin sau afiliat, platind un comision special.

Membrii bursei de efecte, actiuni si schimb sunt: bancile prin unul din directorii lor, bancherii sau persoanele care au firma comerciala inscrisa si efectueaza operatiuni in legatura cu bursa in mod obisnuit, societatile care au titlurile inscrise la cota oficiala, prin reprezentantul acestora, agentii oficiali care fac parte de drept din asociatia bursei.

Membrii bursei de marfuri:

membrii plini: comerciantii sau industriasii cu firma inscrisa si agricultorii care fac in mod obisnuit negocieri cu caracter de bursa; mijlocitorii oficiali ai bursei care nu au dreptul sa aleaga sau sa fie alesi;

membrii afiliati.

Pentru a obtine calitatea de membru plin al bursei trebuie intrunite urmatoarele conditii:

frecventarea anterioara a bursei in decursul unei perioade;

detinerea unei firme proprii sau prestarea unei anumite activitati;

recomandarea din partea unor membrii ai bursei;

depunerea unor garantii.

Membrii bursei au dreptul sa frecventeze bursa, sa aleaga si sa fie alesi in comitetul bursei, sa faca parte din comisia de arbitraj sau alte comisii ale bursei. Ei sunt obligati sa respecte dispozitiile in vigoare si sa achite cotizatia anuala sau speciala, sa depuna garantia etc.

Calitatea de membru plin al asociatiei se obtine pe baza de cerere scrisa ce se examineaza de o comisie, din care fac parte: presedintele comisiei de comert si industrie, presedintele comitetului bursei sau un membru din comitet, un delegat al asociatiei bancilor, un reprezentant al guvernului, sindicatul bursei etc. Decizia comisiei se ia cu o majoritate absoluta a membrilor si este definitiva. Calitatea de membru plin nu este personala, ci ea se atribuie firmei pe care o reprezinta unul din directori sau alti imputerniciti.

Membrii plini ai bursei pot fi autorizati sa-si numeasca reprezentanti care sa negocieze si sa incheie contracte in numele lor.

Reprezentantii se autorizeaza de comitetul bursei. Calitatea de membru plin al unui asociat al bursei se poate transfera.

Dintre membrii bursei, firmele cu cel mai mare renume si cea mai importanta pozitie in cadrul institutiei alcatuiesc casa de cliring (International Commodity Clearing House) care are rolul de a garanta indeplinirea de catre fiecare membru a obligatiilor pe care si le asuma prin tranzactiile incheiate. Dupa incheierea tranzactiei si consemnarea acesteia in contractul de bursa, casa de cliring verifica exactitatea datelor si avizeaza valabilitatea tranzactiei. Prin avizul dat, casa de cliring garanteaza executarea contractului.

Functiile acestei case se bazeaza pe puterea financiara a firmelor componente si pe garantiile depuse de fiecare membru al bursei.

Intermediarii de bursa. Bursa nu incheie afaceri de vanzare – cumparare in numele sau. Incheierea afacerilor este o functie a membrilor bursei, care actioneaza in nume propriu pentru a-si satisface nevoile de aprovizionare sau interesele de profit, cat si ca intermediari profesionisti pentru alte firme partenere de la care primesc ordine. In acest scop fiecare membru are pe ring unul sau mai multi agenti de bursa prin care incheie tranzactie in interesul propriu sau al partenerilor.

Agentii au rolul cel mai important in activitatea bursei. Ei poarta denumirea de “brokeri” (dealeri) in Anglia, “courtiers” in Franta.

Pentru negocierea titlurilor de valoare, o bursa de valori este organizata pe urmatoarele niveluri: cumparatorul si vanzatorul de hartii de valoare (investitorii) ce beneficiaza de serviciile bursei; brokeri – agenti; brokeri – specialisti.

Investitorii, respectiv vanzatorul si cumparatorul transmit comenzile lor pentru a fi negociate la bursa prin intermediul brokerilor – agenti.

Brokerul de bursa este un intermediar in operatiunile de bursa care primeste ordine de la cumparator si vanzator. Pentru serviciile efectuate el primeste un comision. Brokeri agenti fac legatura intre investitori si brokerii specialisti. Ei preiau comenzile de la investitori, tin legatura cu clientii lor in tot timpul activitatii bursei, comunicandu-le cursurile publicate, executarea comenzilor primite. Brokerii specialisti au acces direct la ringul bursei, negociind comenzile primite de la brokerii agenti. In mod asemanator au loc tranzactiile la o bursa de marfuri.