Analiza rentabilitatii marginale

Analiza rentabilitatii marginale

Dezvoltarea activitatii agentilor economici in scopul cresterii cifrei de afaceri presupune consumuri suplimentare de resurse financiare, materiale si/sau umane, cunoscute sub denumirea de consumul marginal de factori de productie, a carui expresie valorica reprezinta costurile marginale. Puse in balanta cu veniturile marginale, se poate stabili daca decizia privind antrenarea de resurse suplimentare in procesul de productie va determina sau nu consolidarea economico-financiara a firmei.

Rentabilitatea marginala nu este altceva decat rentabilitatea consumului de resurse marginale in vederea sporirii volumului de productie, a imbunatatirii calitatii produselor sau pentru patrunderea cu respectivele produse pe piete noi.

In aprecierea rentabilitatii marginale se vor lua in considerare:

uefectele obtinute ca urmare a antrenarii unui volum sporit de resurse de productie in activitate agentului economic;

u indicatorii pe baza carora se apreciaza rentabilitatea.

In situatia in care are loc o sporire a consumului de resurse ce determina o productie marginala (spor de productie), pentru aprecierea rentabilitatii marginale trebuie puse in balanta costul pe unitatea de produs marginal (cm), stabilit ca raport intre costurile marginale totale si sporul de productie, cu pretul de valorificare a produsului (denumit impropriu pretul de facturare minus taxa pe valoare adaugata).

Pot sa existe urmatoarele cazuri:

u costul pe unitatea de produs marginal este mai mic decat costul mediu (cm < c);

u costul pe unitatea de produs marginal egal cu costul mediu pentru intreaga productie obtinuta (cm = c);

u costul pe unitatea de produs marginal sa fie superior costului mediu, dar mai mic decat pretul de valorificare al produsului (c> cm < p);

u costul pe unitatea de produs marginal depaseste pretul pe unitatea de produs (cm > p).

In primul caz agentul economic isi va sporii profitul brut si va inregistra si o crestere a ratei rentabilitatii capitalului consumat. Profitul suplimentar se datoreste productiei marginale. Modificarea profitului brut prin utilizarea unui volum sporit de factori de productie se va determina in aceasta situatie pe baza uneia din urmatoarele relatii:

sau

in care:

Pbm reprezinta profitul marginal (spor de profit);

- volumul productiei obtinut inainte de alocarea suplimentara de factori de productie;

- costul mediu pentru intreaga productie obtinuta;

- costul pe unitatea de produs marginal;

- productia marginala;

- pretul de valorificare pe unitatea de produs.

Rata rentabilitatii marginale se calculeaza ca raport procentual intre profitul brut pe unitatea de produs marginal, stabilit ca diferenta intre pretul de valorificare a produsului si costul pe unitatea de produs marginal (pbm =p-cm):

Document online: Economia Univers - subiectul pt examen Document online: Uniunea Europeana a shimbat diverse nume incepand cu anul 1958 - care sunt ele?

Modificarea ratei rentabilitatii capitatului consumat la nivelul agentului economi pe seama consumului de resurse marginale, deci pe seama ratei rentabilitatii marginale, se calculeaza pe baza relatiei:

unde:

reprezinta influenta rentabilitatii marginale asupra ratei medii a rentabilitatii capitalului consumat la nivelul agentului economic;

- ponderea costurilor marginale in costurile totale dupa alocarea unor resurse suplimentare de productie;

- rata rentabilitatii marginale;

- rata rentabilitatii capitalului consumat inainte de alocarea suplimentara de resurse de productie.

Rezulta deci ca, in situatia in care rata rentabilitatii marginale este superioara ratei rentabilitatii inainte de alocarea de resurse suplimentare de productie, agentul economic va inregistra o crestere a gradului de rentabilitate a capitalului consumat.

Daca prin darea in consum a unor cantitati suplimentare de factori de productie se va obtine un spor de productie cu un cost peste costul mediu, dar inferior pretului de valorificare, agentul economic va inregistra o crestere a profitului brut, dar o scadere a rate rentabilitatii capitalului consumat.

In conditiile in care prin consumul suplimentar de factori de productie se obtin produse cu un cost ce va depasi nu numai costul mediu, ci si pretul de valorificare, se va diminua atat profitul brut, cat si rata rentabilitatii capitalului consumat.

Totusi, cand produsele sunt de importanta strategica nationala, trebuie sa intervina statul in sustinerea cresterii productiei, fie prin subventionarea produselor finite, fie prin subventionarea unor consumuri de factori de productie, astfel incat agentul economic sa inregistreze o crestere a rentabilitatii prin sporirea productiei pe seama consumului marginal de factori de productie.

Cand echipa manageriala decide sa antreneze un consum suplimentar de resurse in vederea imbunatatirii calitatii produsului, atunci se poate vorbi de un cost marginal pe unitatea de produs (cm/u) stabilit ca raport intre costurile marginale si volumul productiei, deci va creste costul pe unitatea de produs. Deoarece intre calitatea produselor si pretul lor de valorificare este, in conditiile unui anumit raport intre cerere si oferta, o legatura directa, pentru a se aprecia daca se mareste sau nu rentabilitatea agentului economic, se vor pune in balanta, pe de o parte cresterile de pret, iar pe de alta parte costul marginal pe unitatea de produs.

Se pot intalni urmatoarele situatii:

♦ costul marginal pe unitatea de produs sa fie egal cu sporul de pret datorita calitatii superioare;

♦ costul marginal pe unitatea de produs sa fie mai mic decat sporul de pret determinat de calitatea imbunatatita;

♦ costul marginal pe unitatea de produs sa fie mai mare decat sporul de pret.

In primul caz nu se va modifica nici profitul, nici rata rentabilitatii. In cazul al doilea agentul economic va inregistra o crestere a profitului brut, care se va calcula:

in care:

reprezinta profitul marginal obtinut ca urmare a consumului suplimentar de resurse in vederea imbunatatirii calitatii produsului;

- volumul productiei obtinute;

- sporul de pret pe unitatea de produs calculat ca diferenta intre pretul produsului de o calitate imbunatatita () si cel in cazul vechii calitati, deci inainte de alocarea de resurse suplimentare pentru obtinerea de produse calitativ superioare ().

Pentru a se aprecia ce efect are respectiva masura asupra ratei rentabilitatii capitalului consumat, este necesar sa se stabileasca raportul de corelatie dintre indicele modificarii pretului pe unitatea de produs si indicele modificarii costului pe unitatea de produs:

unde:

reprezinta indicele modificarii pretului pe seama noii calitati:

- indicele modificarii costului pe unitatea de produs:

sau

In relatiile de mai sus ,,c” reprezinta costul pe unitatea de produs inainte de antrenarea de resurse suplimentare in procesul de productie in vederea imbunatatirea calitatii produsului.

Daca raportul de corelatie amintit este supraunitar, atunci va creste nu numai profitul brut, ci si rata rentabilitatii capitalului consumat. Un raport de corelatie egal cu 1 (unu) atesta mentinerea ratei rentabilitatii nemodificata, iar un raport de corelatie subunitar, in conditiile in care sporul de pret este superior costului marginal pe unitatea de produs, reliefeaza o crestere a profitului brut, dar o reducere a ratei rentabilitatii capitalului consumat.

Rata rentabilitatii consumului marginal de factori de productie pentru sporirea calitatii produselor se va calcula pe baza relatiei:

Sunt situatii cand sunt antrenate consumuri suplimentare de resurse de productie in scopul extinderii pietei de desfacere a produsului, creandu-se posibilitatea cresterii desfacerii de marfuri. Cantitatea minima de produse ce trebuie vanduta ca urmare a reclamelor facute se calculeaza pe baza relatiei:

in care:

- reprezinta costurile suplimentare cu reclama pentru largirea pietelor de desfacere pentru respectivul produs;

- productia minima ce trebuie vanduta suplimentar ca urmare a efectuarii reclamei comerciale;

- pretul de valorificare pe unitatea de produs;

- costul pe unitatea de produs.

In conditiile in care cresterea desfacerii de marfuri este superioara productiei minime stabilite pe baza relatiei de mai sus , atunci agentul economic va inregistra o crestere a profitului brut, ce se va stabili pe baza relatiei:

In toate cazurile mentionate anterior, daca se mareste productia printr-o mai buna valorificare a capitalului fix si circulant, deci fara cresterea capitalului, va spori rata profitului. De cele mai multe ori sporirea volumului de productie antreneaza cel putin o crestere de capital circulant. De aceea se poate spune ca se va mari rata profitului numai in conditiile in care ritmul de crestere al profitului brut va devansa pe cel al cresterii capitalului total, deci va fi respectata relatia:

in care:

si reprezinta capitalul fix si circulant antrenat ca urmare a consumului suplimentar de factori de productie;

- profitul brut obtinut in varianta in care nu sunt antrenati factori suplimentari de productie;

si - capitalul fix si circulant folosit inainte de cresterea sau imbunatatirea calitatii produselor.

Nu intotdeauna agentul economic dispune de resursele financiare proprii in vederea procurarii necesarului suplimentar de resurse materiale sau de angajare de forta de munca, facand apel la credite bancare, purtatoare de dobanda.

Pentru ca deciziile echipei manageriale privind imprumuturile pe baza carora sa-si procure necesarul suplimentar de factori de productie sa determine cresterea rentabilitatii si deci consolidarea sa pe piata, este necesar ca profitul marginal din activitatea de baza sa fie superior cheltuielilor financiare cu dobanzile, ca urmare a cresterii volumului de credite. Daca rata rentabilitatii marginale este superioara ratei dobanzii, atunci se va mari profitul prin antrenarea de resurse suplimentare, fie pentru cresterea productiei sau imbunatatirea calitatii produselor, fie pentru largirea pietelor de desfacere a produselor.

De cele mai multe ori consumul marginal de resurse de productie va avea drept efect atat cresterea productiei, cat si imbunatatirea calitatii produselor sau largirea pietelor de desfacere. In acest caz trebuie cumulate efectele care anterior au fost tratate separat pentru o mai buna intelegere a fenomenelor economice.

Deciziile manageriale in societatile comerciale de turism vor pune accentul pe costurile marginale ce pot avea ca efect marirea capacitatii de cazare, sporirea gradului de confort oferit turistilor sau reclama comerciala facuta in scopul atragerii de noi turisti in vederea valorificarii superioare a capacitatii de cazare existente.

Daca se va inregistra marirea tarifului ca urmare a gradului sporit de confort, se va pune in balanta costul marginal pe unitatea de cazare () cu sporul de tarif ( pentru serviciul de cazare.

Pot fi intalnite mai multe situatii:

In primul caz rata rentabilitatii va ramane nemodificata, dar se va inregistra o crestere a profitului brut pe seama cifrei de afaceri. #n cazul al doilea se va mari atat profitul, cat si rata rentabilitatii, iar in ultimul caz, daca gradul de utilizare a capacitatii de cazare ramane la acelasi nivel, unitatea turistica va inregistra o inrautatire a situatiei financiare.

Se justifica o crestere mai accentuata a costurilor pe loc cazare si pe zi, fata de sporul de tarif, numai daca pierderile de profit pe loc cazare sunt contracarate de cresterea profitului pe seama gradului de utilizare a capacitatii de cazare a unitatii turistice, respectandu-se relatia:

>

in care:

Nl reprezinta capacitatea de cazare a unitatii turistice;

Gu si Gu - gradul de utilizare a capacitatii de cazare dupa si inainte de efectuarea lucrarilor de modernizare;

- modificarea (reducerea) profitului brut pe loc cazare si pe an datorita cresterii mai accentuate a costurilor in raport cu tariful.

Costurile determinate de reclame pentru atragerea turistilor vor conduce la imbunatatirea situatiei financiare a societatii comerciale de turism, daca va fi respectata relatia:

unde:

chr reprezinta costurile cu reclamele comerciale:

- cresterea cifrei de afaceri pe seama reclamelor comerciale:

- costurile la 1000 unitati monetare inainte de efectuarea reclamelor comerciale.

Relatiile prezentate anterior dau posibilitatea echipelor manageriale ale unitatilor de turism sa ia decizii in cele mai variate situatii, pentru a redresa activitatea.