ANALIZA RISCULUI - analiza riscului investitional

ANALIZA RISCULUI

Riscul poate fi definit ca probabilitatea ca in perioada urmatoare veniturile sa fie diferite in raport cu cele estimate, ca urmare a unui eveniment nefavorabil.

Riscul este posibilitatea ca fluxurile de trezorerie viitoare sa nu fie in concordanta cu cele previzionate, lipsa riscului presupunand castiguri sigure in perioada urmatoare.

Riscul imbraca forme diferite cum ar fi:

riscul politic denumit si risc de tara;

riscul valutar;

riscuri naturale;

risc comercial;

risc de plata;

risc financiar;

risc de faliment etc.

Fiecare din formele de risc enumerate influenteaza intr-o masura mai mica sau mai mare activitatea agentilor economici.

La nivel de unitate economica analiza riscului prezinta importanta numai in masura in care, prin actiuni manageriale, se poate reduce riscul.

In functie de localizarea factorilor de risc se poate vorbi de:

riscul extern;

riscul intern.

Riscul extern este determinat de factori externi, aici incluzand riscul politic, riscul valutar, riscul natural si riscul de piata.

Riscul intern este determinat de factori din interiorul intreprinderii. El este specific activitatii fiecarui agent economic si este strans legat de activitatea manageriala.

In cadrul riscului intern va fi studiat riscului intern va fi studiat riscul investitional si riscul functional.

Analiza riscului investitional

Document online: Economia Univers - subiectul pt examen Document online: Uniunea Europeana a shimbat diverse nume incepand cu anul 1958 - care sunt ele?

Cunoscut si sub denumirea de risc de proiect, riscul investitional poate fi:

risc sistematic;

risc nesistematic.

Riscul sistematic al unui proiect se refera la variabilitatea castigurilor unui proiect de investitii in functie de rata dobanzii, puterea de cumparare (inflatia), perceptia investitorilor despre performanta de ansamblu a unei economii.

Riscul sistematic delega la o cota de rentabilitate suplimentara in raport cu rentabilitatea medie a activitatilor fara risc.

Marimea riscului sistematic este pusa in evidenta de coeficientul beta, masurat ca panta a dreptei de regresie dintre rentabilitatea medie a pietei si rentabilitatea proiectului.

Riscul nesistematic al unui proiect se refera la acea parte din variabilitatea rentabilitatii unui proiect, care este atribuita factorilor specifici proiectului cum ar fi: capacitatea echipei manageriale; conflictele de munca; efectul legilor de protectie a mediului; efectele concurentei straine; nivelul parghiilor economice si financiare utilizate de catre unitatea economica etc.

Riscul nesistematic este specific fiecarei unitati economice. Prevenirea sa presupune o activitate diversificata. Se apreciaza ca acest tip de risc detine cca 50% din riscul oricarei investitii, caracterizand deci activitatea firmelor mari ce efectueaza investitii.

Castigurile obtinute din majoritatea investitiilor facute de o firma sunt corelate pozitiv cu restul investitiilor facute deja de catre unitate. Acest lucru se explica prin faptul ca noile investitii nu se departeaza prea mult de domeniul principal de afaceri, diminuandu-se astfel posibilitatea reducerii riscului.

Prin riscul proiectului trebuie inteleasa posibilitatea ca proiectul sa evolueze sub asteptari, producand chiar pierderi la nivelul firmei. Aceste pierderi pot determina in final falimentul.

Riscul individual ridicat poate sa nu afecteze riscul de portofoliu al firmei, daca se diversifica portofoliul de investitii.

In conditiile in care firmele decid sa-si indrepte investitiile spre domenii puternic concurentiale, sperand intr-o eficienta superioara mediei competitorilor din acel domeniu de activitate, apare un nivel ridicat atat pentru riscul proiectului, cat si pentru riscul beta.

Riscul total al firmei include riscul nesistematic si riscul beta. El determina riscul de faliment, motiv pentru care in evaluarea investitiilor se va lua in considerare atat riscul total al proiectului, cat si impactul sau asupra riscului beta al firmei.

Riscul beta este luat in calcul prin ajustarea la risc a valorii beta actualizate a proiectului sau prin calcularea costului mediu ponderat al capitalului. Metoda costului mediu ponderat al capitalului se utilizeaza atunci cand proiectele au risc apropiat.

Daca firma considera ca riscul total al proiectului trebuie luat in considerare atunci cand se evalueaza un proiect de investitii, iar rentabilitatea proiectului este corelata pozitiv cu rentabilitatea pe ansamblul unitatii, se va proceda la cuantificarea riscului total utilizandu-se diferite metode.

Intre metodele de analiza a riscului total al proiectelor de investitii se numara:

metoda valorii nete actualizate si termenului de recuperare a investitiei;

metoda analizei de simulare;

metoda ratei de actualizare ajustata la risc;

metoda echivalentului de siguranta.

Metoda analizei de senzitivitate are un caracter complex, fiind un instrument prin care se realizeaza corectarea previziunilor unui proiect prin luarea in considerare a riscului.

Metoda consta in modificarea valorii nete actualizate a unui proiect functie de o anumita modificare a unui element de CASH-FLOW.

Aceasta metoda deriva din metodele de simulare economica. Managerii pot simula diferite scenarii pentru care valoarea neta actualizata se calculeaza in functie de diferite conditii (de exemplu ce se va intampla daca un produs in loc sa se vanda cu 10 unitati monetare va fi vandut cu cel mult 8 unitati monetare).

Dintre factorii cu influenta semnificativa asupra modificarii profitului amintim: modificarea cantitatii vandute; modificarea preturilor, modificarea costurilor etc. Un accent deosebit va fi pus pe elementele de cost ce detin ponderi insemnate in total costuri sau care vizeaza consumul de resurse cu caracter limitat la care raportul cerere-oferta influenteaza puternic pretul.