Analiza corelatiei dintre creante si obligatii

Analiza corelatiei dintre creante si obligatii

In cadrul sistemul echilibrului financiar intereseaza corelatia dintre creante si obligatii, deoarece acestea sunt principalele elemente pe baza carora se formeaza fluxurile banesti.

Pentru aprecierea echilibrului financiar al unui agent economic, creantele si obligatiile se vor urmari corelat atat din punct de vedere al sumei, cat si din punct de vedere al termenelor de incasare pentru creante si a termenului de plata pentru obligatii.

In mod sintetic, termenul de incasare este apreciat pe baza duratei de imobilizare a creantelor (Di), iar termenul de stingere a obligatiei este pus in evidenta de durata medie de folosire a obligatiilor (Df). Pentru calcularea acestor indicatori se vor utiliza urmatoarele relatii:

in care:

Sd reprezinta suma soldurilor medii debitoare ale conturilor ce redau creantele;

Rd - suma rulajelor debitoare ale conturilor ce reflecta creantele;

Sc - suma soldurilor medii creditoare ale conturilor ce oglindesc obligatiile agentilor economici;

Rc - suma rulajelor creditoare ale conturilor ce redau obligatiile.

In aprecierea corecta a echilibrului financiar, se va lua in considerare concomitent  suma creantelor sau obligatiilor si duratele de imobilizare pentru creante si de folosire pentru obligatii.

O egalitate intre suma creantelor si a obligatiilor, precum si intre durata de imobilizare a creantelor si cea de folosire a obligatiilor atesta un bun echilibru financiar.

Daca suma creantelor este superioara sumei obligatiilor, iar durata de imobilizare este egala cu durata de folosire, fluxul de numerar va fi influentat negativ deoarece suma imobilizata depaseste pe cea folosita temporar.

Luand in considerare atat soldul mediu cat si duratele de imobilizare sau folosinta, se poate scrie urmatoarea inegalitate:

><

Daca  >, atunci se fac aprecieri negative cu privire la corelatia dintre creante si obligatii, atestand o influenta nefavorabila asupra fluxului de numerar. Fie suma creantelor este superioara sumei obligatiilor, fie durata de imobilizare pentru creante depaseste durata de folosire a obligatiilor.

Se impun masuri care, in cadrul legal, prin stipularea unor clauze in contractul de aprovizionare, agentii economici sa-si creeze surse financiare suplimentare, prin constituirea de pasive ce le poate utiliza in mod asemanator cu sursele proprii pentru a face fata obligatiilor de plata catre terti.