Analiza echilibrului financiar

Analiza echilibrului financiar

Cresterea averii actionarilor deci marirea patrimoniului net este un obiectiv major al echipelor manageriale. Acest lucru este posibil in conditiile desfasurarii unei activitati rentabile si a mentinerii echilibrului financiar.

Intr-o forma simplificata, echilibrul financiar este definit ca fiind egalitatea dintre venituri si cheltuieli.

Intr-o determinare financiara, echilibrul financiar exprima egalitatea intre sursele financiare si mijloacele economice necesare desfasurarii activitatii de productie si comercializare pe termen lung si mediu.

Analiza financiara pune in evidenta modalitatile de realizare a echilibrului financiar, avand ca obiective:

- echilibru pe termen lung;

- echilibru curent;

- echilibrul pe termen scurt.

Echilibrul pe termen lung este pus in evidenta prin compararea capitalului permanent cu activele imobilizate. Se realizeaza acest echilibru daca intr-o unitate capitalul permanent (Cp) este mai mare decat activele imobilizate (Ai), inregistrandu-se fond de rulment.

Echilibrul curent este pus in evidenta prin compararea activelor circulante (Ac) in obligatiile pe termen scurt.

Echilibrul pe termen scurt este verificat comparand fondul de rulment cu nevoia de fond de rulment.

In analiza echilibrului financiar se porneste de la respectarea urmatoarelor doua principii:

♦ activele imobilizate (Ai) = capitalul permanent (Cp);

♦ activele circulante (Ac) = datoriile pe termen scurt (Dtc).

Realizarea acestor doua egalitati este practic imposibila datorita neconcordantei dintre durata medie a lichiditatii activului si durata medie de exigibilitate a pasivului. Din aceste considerente realizarea si mentinerea echilibrului financiar se manifesta ca o tendinta, aparand momente de discrepante intre surse si mijloace, deci momente de dezechilibru.

Mentinerea echilibrului financiar constituie un obiectiv permanent al politicii financiare a echipei manageriale si care va fi atins cand exercitiul financiar se incheie cu o trezorerie pozitiva.

Si in conditiile existentei trezoreriei pozitive este necesar sa se caute raspunsul la un set de intrebari cum ar fi:

- in ce conditii s-a obtinut trezoreria pozitiva;

- care au fost componentele politicii financiare ale echipei manageriale;

- daca s-a realizat cel mai scazut cost al capitalului;

- care au fost limitele trezoreriei pozitive ce a permis aprecierea realizarii echilibrului financiar etc.

Se poate spune ca echilibrul financiar este un “perpetum mobile” pentru politica financiara ce conduce la o activitate rentabila.

Obtinerea unui echilibru financiar presupune reglarea unui sir de dezechilibre aparute in activitatea curenta a unei unitati economice.

In analiza echilibrului financiar este necesar sa fie cunoscute urmatoarele elemente:

♦ activul net contabil (patrimoniul net);

♦ fondul de rulment;

Document online: Economia Univers - subiectul pt examen Document online: Uniunea Europeana a shimbat diverse nume incepand cu anul 1958 - care sunt ele?

♦ nevoia de fond de rulment;

♦ trezoreria.

Analiza activului net contabil, cunoscut si sub denumirea de situatie neta contabila (ANC), masoara averea neta a actionarilor, adica activul negrefat de datorii. Se stabileste ca diferenta intre total active (At) si datoriile totale ale unei unitati economice (Dt):

ANC=At-Dt

Activul net cotabil poate avea valoare pozitiva sau negativa.

Valoarea pozitiva consemneaza realizarea partiala sau integrala a obiectivului major al gestiunii financiare care este maximizarea valorii capitalului propriu si a activului net finantat din aceste capitaluri. Cresterea sa de la o perioada la alta este consecinta reinvestirii din profitul net si a altor elemente de acumulari cum ar fi provizioanele reglementate, subventiile, rezervele etc.. Acest lucru echivaleaza cu o imbogatire a actionarilor.

Valoarea negativa a activului net contabil pune in evidenta faptul ca unitatea a contractat datorii ce depasesc activul net, fiind o stare prefalimentara ce se datoreste incheierii exercitiilor financiare precedente cu pierderi ce au consumat integral capitalul propriu. Apare ca urmare a unei politici financiare eronate si demonstreaza folosirea ineficienta a activului net. Echivaleaza cu saracirea actionarilor.

Activul net contabil din perioada curenta (ANC₁) este egala cu activul net din anul de baza (ANC₀) daca:

- abaterea absoluta a activelor totale (∆At=At₁-At₀) este egala cu abaterea absoluta a datoriilor totale (∆Dt=Dt₁-Dt₀);

- cresterea activului se realizeaza exclusiv pe seama datoriilor;

- nu se realizeaza acumulari in cursul anului;

- diminuarea activului este compensata de reducerea datoriilor.

Averea actionarilor se mareste, deci creste activul net contabil in urmatoarele situatii:

- creste activul total exclusiv pe seama capitalurilor proprii;

- activul total se mareste atat pe seama capitalului propriu, cat si pe seama angajarii de noi datorii;

- se mentin activele totale, dar se reduce datoriile;

- datoriile inregistreaza o scadere mai accentuata fata de total active.