Terorismul defavorizatilor

Terorismul defavorizatilor

In ciuda faptului ca terorismul constituie in primul rand un fenomen politico-psihologic, nu se poate nega existenta unei forme apolitice de terorism stradal, care reprezinta expresia criminala nediscriminatorie (revolte de strada, rapiri, violuri, asasinate, santaj) a urii si geloziei unor categorii sociale permanent defavorizate. Din aceasta categorie de defavorizati se recruteaza membrii bandelor, piratii aerieni sau navali, mafiotii si traficantii de droguri; la fel de bine exista insa posibilitatea pentru partizanii elitelor sa foloseasca teroristii stradali pentru manipularea liderilor si a fidelilor acestora in scopuri politice, prin intermediul asasinatelor la comanda sau santajului.

Ritmul alert de crestere a populatiei in tarile musulmane si indeosebi explozia demografica in palierele de varste 15 - 24 de ani, furnizeaza recrutii pentru terorism, insurgenta si migratie, astfel incat se poate afirma ca sporul demografic constituie o amenintare atat la adresa guvernelor musulmane cat si a societatii ne-musulmane [1].

Prin ele insele, saracia si explozia demografica nu creeaza in mod necesar terorism; totusi precaritatea si incertitudinea pietei globale a muncii creeaza ingrijorarea celor a caror supravietuire depinde de un loc de munca a carui pierdere nu este compensata printr-o retea de protectie sociala sau personala. Chiar si o diminuare a statutului personal sau social poate constitui, pentru anumiti indivizi vulnerabili un pretext de a recurge la 'terorism' pentru a razbuna pierderile si suferintele personale, ori familiale; anumiti indivizi, din simpatie sau datorita autoidentificarii, pot recurge la teroare pentru a razbune un intreg grup sau categorie perceputa ca fiind oprimata.  

Statele slabe, incapabile sa asigure respectarea legii pe teritoriul national, deschid adesea calea activitatilor teroriste sau paramilitare; dar si in cazul unor state mai puternice, unele guvernele tolereaza adesea o politie secreta represiva sau activitati paramilitare fata de care manifesta fie simpatie, fie retinere in combaterea si desfiintarea lor. Asa a fost cazul KGB-ului sovietic, sau a Muhabaratului Irakian.

Statele bogate sunt mai expuse in a da nastere la miscari teroriste daca nu ofera libertati civile pentru cetateni, asa cum este cazul Arabiei Saudite, decat statele sarace care asigura o protectie reala a drepturilor omului.

Daca societatea nu este capabila sa integreze complet pe cei mai saraci membrii ai comunitatii, prin oferirea de locuri de munca, sau paradoxal prin incadrarea in serviciul militar, daca alte optiuni nu exista, indivizii alienati din aceste sectoare ale societatii pot deveni recruti ai actelor de terorism; acesta este cazul miilor de scoli Madrassas din Pakistan si Afganistan care ofera tinerilor saraci hrana, adapost si interpretari dogmatice pan-islamice ale Coranului.

Un exemplu recent de terorism stradal il reprezinta incendierea autoturismelor si distrugerile comise in timpul revoltelor din octombrie-noiembrie 2005 din Franta si din alte orase ale Europei, unde intretinerea si escaladarea violentelor s-a datorat actiunilor unor grupuri de militanti islamisti si reprezentantilor unor ideologii politice de opozitie, iar cauza conflictului este structurala si rezida in esecul integrarii in societatea franceza si in civilizatia europeana a comunitatilor de fosti emigranti din nordul Africii, precum si a albilor saraci.  

In SUA anilor '60 organizatii precum Panterele Negre, Malcom X, sau gruparile maoiste au intretinut violentele; si in aceasta situatie cauza a fost tot structurala constand in esecul integrarii afro-americanilor in societatea americana.

Eseu: Fisa de evaluare - cuvantul potrivit si dictare (c, o, l, E, C, L, O) Eseu: Alternativa educationala ,, montessori''

masuri care trebuiesc luate pentru reducerea violentei.

Cestionarele sunt instrumente nestandardizate.

4.5. Analiza rezultatelor

1. Starea de disciplina.

In ceea ce priveste acest aspect, aprecierile facute de elevi si de cadrele didactice se situeaza astfel;

Analizand comparativ rezultatele, se constata ca perceptia este asemanatoare laelevi si la profesori la aprecierea cu "foarte buna", "buna", "medie". Deosebiri (mai mult de 5 procente) apar la categoria "satisfacator".

2. Forme de violenta

Referitor la formele de violenta:

elevii au facut urmatoarea ierarhizare: a, c, j, i, b, g, l, k, d, e, f, h;

profesorii au facut ierarhizarea astfel: a, l, c, k, f, i, j, b, g, h, e, d.

Daca "violenta verbala din partea elevilor" este vazuta unanim ca fiind forma cea mai frecventa de violenta, perceptie relativ contradictorie apare in ierarhizarile celor doua categorii de subiecti- elevi si profesori- in urmatoarele situatii:

-violenta fizica din partea cadrelor didactice

-abuz emotional din partea colegilor sau a cadrelor didactice emotional

-lipsa de supraveghere din partea parintilor

-lipsa de intelegere din partea cadrelor didactice

Elevii considera ca printre cele mai mari amenintari la care sunt expusi ei in scoli sunt "abuzul emotional din partea elevilor si a cadrelor didactice" si "lipsa de intelegere din partea cadrelor didactice". In schimb, profesorii considera ca amenintari la adresa elevilor din scoala "lipsa de intelegere si nesupravegherea din partea parintilor". Motivatia acestei discrepante este destul de simpla: elevii si cadrele didactice vad fiecare din perspectiva propriei pozitii in scoala, dar si a diferentelor majore de intelegere intre cele doua categorii de subiecti privind responsabilitatile pe care le au in mediul scolar.

Elevii tind sa se considere amenintati mai degraba de atitudinea cadrelor didactice decat de a parintilor. Profesorii invinovatesc insa parintii copiilor de lipsa de implicare in educatie, ceea ce are ca si consecinta, din punctul lor de vedere, cresterea violentei in randul copiilor.

Studiind si aspectul violentei verbale din partea cadrelor didactice asupra elevilor, se observa de asemenea deosebiri, copiii considerand ca aceasta se manifesta cu frecventa mai mare decat exprima cadrele didactice (7,72% din totalul elevilor fata de 2,7% din al cadrelor didactice).

3. Cauze care genereaza probleme de comportament  

Problemele din familie (conflicte interpersonale, lipsa de comunicare parinti-copii, violenta fizica, lipsuri materiale, somaj al parintilor) sunt percepute ca si cauze directe ale aparitiei unor tulburari de comportament.

Lipsa de intelegere din partea cadrelor didactice, exemplul negativ oferit de unii dascali, motivatia scazuta a elevilor pentru invatare, programul de scoala incarcat, sunt factori des mentionati ca stand la baza aparitiei violentei in mediul scolar. Este recunoscut faptul ca o cunoastere temeinica a copiilor si o abordare diferentiata a acestora din partea profesorilor sunt conditii ce pot determina progrese in activitatea scolara a elevilor.

Analizand raspunsurile se constata o legatura stransa intre dezinteresul elevilor pentru scoala si perspectivele restranse ale acestora pe plan social. Lipsa unei orientari scolare si profesionale eficiente si extinse- cu accent pe resursele pozitive ale elevilor- genereaza insecuritate si neliniste in randul lor, punct de plecare in manifestari negative de comportament in timpul orelor sau chiar absente nemotivate de la ore.

4. Frecventa luarii masurilor de disciplinare

Situatia se prezinta astfel:

profesori : 56,75% - frecvent; 36,11% - uneori; 7,14% - rar

elevi : 36,85% - frecvent; 42,81% - uneori; 20,34% - rar.

Elevii considera ca ritmul in care se iau masurile de disciplinare este in general bun. Acest aspect este de apreciat, in conditiile in care aplicarea Regulamentului Școlar presupune si adoptarea unor masuri restrictive asupra elevilor care incalca normele de disciplina.

5. Masurile de sanctionare

Ierarhizarea masurilor de sanctionare se prezinta astfel:

profesori : b, d, c, e, a, f;

elevi: d, b, c, e, a, f.

Opinia profesorilor este ca cea mai frecventa masura de disciplinare este mustrarea verbala, in timp ce elevii inclina catre scaderea mediei la purtare.

Printre masurile enumerate la punctul 5f se numara :

Sporirea legaturilor intre terorism si criminalitate in general constituie un proces integrat, parte a procesului de constituire, in cadrul comertului global de piata libera, a zonelor separate de liberalism negru si gri.

In prezent, incapabile sa obtina un sprijin real din partea populatiei sau finantari substantiale din partea statelor, - ca in perioada razboiului rece -, grupurile teroriste antistatale de orientari mixte secular-religioase concureaza pentru zone de influenta si drumuri ale traficului de arme si droguri, adesea paralele cu conductele sau rutele petroliere - cum este cazul stramtorii Malacca.

Astfel de situatii exista in zone de divergenta precum, Columbia unde activeaza miscarile columbiene de stanga FARC (Columbian Revolutionary Armed Forces) si rivalul sau ELN (National Liberation Army), Peru unde actioneaza miscarile peruane de sorginte maoista 'Calea luminoasa', sau in Afganistanul post-taliban, unde razboiul SUA impotriva drogurilor a devenit treptat legat de razboiul antiterorist.