Manual de supravietuire in sus

MANUAL DE SUPRAVIETUIRE IN SUS

1. Inainte de a te catara

2. Cum ajungi mai sus? Catara-te, Prizele pentru maini, Reazemele pentru picioare, Printr-un horn, Batranii, Copiii, intr-un copac, Pe o scara, Pe un stalp, Pe o cladire, La munte

3. Ajuta-te la catarare cu: O scara, O franghie, Asigurarea cu franghie, Catararea pe franghie

4.Urca-te Din apa pe mal, Din apa intr-o barca, Cum ridici din apa un om epuizat, Din apa pe malul de gheata, Sari

5. In subteran Pericole, Siguranta in subteran, Dupa accident

Senzatia de mult prea jos poate aparea in orice loc, oricand esti silit sa ajungi mai sus - ca sa scapi cu viata. De exemplu, ca sa te feresti de un taur furios, sau de incendiul izbucnit undeva mai jos in cladire, sau de un val de apa care navaleste pe valea in care te afli.

si, indiferent ca mai sus inseamna sa te repezi pe capota unui automobil, sau sa te catari inapoi pe gheata de pe care ai cazut in apa, sau sa ajungi intr-un copac deasupra apelor involburate - problema e aceeasi:

Cum saa faci tu - care poate esti obez, gravida, in costum de gala sau in capot (ba poate chiar si cu copiii plangand alaturi) - sa ajungi mai sus, in siguranta?

1. INAINTE DE A TE CATARA

Daca mai ai timp:

* Scoate-ti hainele lungi, care ar putea impiedica miscarea genunchilor;

* Scoate-ti haina - daca e stransa pe corp sau la subtiori si ar putea impiedica miscarea bratelor;

* Nu arunca si nu renunta la haine sau la pantofi. Hainele scoase trebuie infasurate si innodate peste brau. Incaltamintea scoasa se baga in buzunarele hainei;

* Scoate-ti ceasul de la mana si baga-1 in buzunar;

* Daca poti vedea fara ochelari, scoate-i si baga-i in buzunar;

* Sufleca cracii pantalonilor pana la genunchi;

* Sufleca poalele rochiei pana deasupra soldurilor;

* Goleste buzunarele laterale ale pantalonilor;

* Pe un teren cu suprafata umeda, unsuroasa sau inghetata umbla si catara-te cu picioarele incaltate numai in ciorapi;

* Lipeste bucati ori fasii de plasture pe talpi;

* Curaatxa si razuieste noroiul de pe talpile incaltamintei;

* Poarta manusi cand prizele de care te agati sau reazemel sunt acoperite cu zapada.

agati sau reazemele de care te sprijini

2. CUM AJUNGI MAI SUS?

Catara-te: miscarile corecte pentru ridicare sunt numai pe verticala. De aceea mainile si picioarele vor apasa pe suprafetele de sprijin si de agatare doar vertical, in jos.

NU te lipi de perete, scara sau teren. Multora insa le e frica sa se indeparteze de suprafata solida. Dar un om lipit de perete aluneca si cade mai usor, din cauza fortei mai mari cu care apasa picioarele pe reazeme (compara fortele P si P'- vezi paralelogramele fortelor din fig. 1). In plus, pozitia lipita de perete impiedica miscarea normala si reduce campul vizual.

1. Mecanica catararii

Stai cat mai vertical. Respecta regula celor 3 puncte de contact permanent cu peretele sau cu panta (o mana si doua picioare sau doua maini si un picior).

Cand cauti ceva de care sa te agati cu mana, NU te intinde prea mult. Daca priza apucata este prea sus, corpul e nevoit sa se extinda si sa se lipeasca de perete sau de stanca. Pentru a nu ajunge in aceasta situatie nefavorabila, ridica-te folosind mai mult picioarele.

Priveste mereu la picioare - dar nu mai jos de ele.

Foloseste cat mai putin genunchii. Din cand in cand coboara bratele, ca sa mai circule sangele prin ele. Daca piciorul incepe sa tremure sau sa zvacneasca din cauza oboselii - descarca-1, ia-l de pe sprijin si lasa-1 sa atarne liber cateva clipe.

Catararea pe un perete sau o stanca trebuie sa se faca pe linia de cea mai mare panta. In timpul miscarii centrul de greutate al corpului se afla in afara punctelor de sprijin, iar in timpul odihnei - in interiorul perimetrului acestora.

Daca desprinzi sau scapi ceva - striga spre cei de jos. Oricine se afla dedesubt va trebui sa se fereasca si sa-si apere crestetul capului, acoperindu-1 cu bratele incrucisate.

Prizele pentru maini (fig. 2). Daca locurile de care te poti agata cu mainile, sunt prea mici, va trebui mai intai sa le cureti si sa le latesti cu degetele, cu rjila de unghii, cu muchia pieptenului, cu o piatra ascutita sau o batista.

Inainte de a-ti lasa greutatea pe priza de mana sau de picior, incearca-i rezistenta printr-o zgaltaiala ori plesnitura. Asculta. Daca nu suna si nu pare a fi putreda, crapata sau slabita - foloseste-o cu grija, apasand si tragand de ea in jos, NU in afara, n-o smulge.

- Pipaie peste muchii (ca si cand te-ai catara pe o scara).

- Pipaie sub muchii (ca si cand ai trage un sertar).

- Pipaie in jurul muchiilor (ca si cand ai trage de o usa turnanta).

- Apasa in jos cu podul palmei.

- Pipaie inauntrul oricarei deschideri sau gauri inguste, apoi baga mana si strange pumnul ca sa te prinzi (imita gestul maimutei, care poate scoate o laba intinsa printre gratiile custii ca sa apuce o nuca sau o banana, dar nu o mai poate retrage - caci pumnul a devenit mai mare decat spatiul dintre gratii).

La fel, verifica totdeauna sprijinele oferite de: arbusti, buturugi, radacini aflate la suprafata solului, tufaris sau colturi de stanca.

Reazemele pentru picioare - foloseste orice iesitura sau suprafata pe care poti sprijini marginea talpii pantofului - de exemplu: caramizi, console pentru tevi, muschi de copac sau alte asperitati. Daca peretele are o despicatura verticala, infige in ea bombeul rotind mai intai glezna ca sa patrunda acolo pantoful, apoi indreapta glezna. Pentru eliberarea pantofului - procedeaza invers.

Daca iesitura din perete este prea mica pentru a putea sprijini talpa, agata de ea un inel sau o bucla realizata dintr-o curea, o cravata sau sireturi innodate, in care sa intre laba piciorului sau pantoful (ca in scara seii de calarie).

2. Prize pentru maini

3. Catararea prin horn

4. Catararea sau coborarea pe fatada unei cladiri - siliti de un incendiu, o inundatie

Printr-un horn - adica printre doi pereti verticali suficient de apropiati - un coridor ingust sau un cos. Catararea se face impingand tare cu spatele intr-un perete (un sens) si cu picioarele in celalalt perete (sensul opus). Apoi apasa mainile pe perete (langa fese) si sprijina-te in ele ca sa impingi corpul in sus (fig. 3). Totodata ridica pe rand talpile pentru a pastra pozitia picioarelor fata de trunchi si a mentine forta necesara de apasare si frecare cu peretele. Sau tine un picior (talpa) pe peretele din fata si adu celalalt picior sub sezut, pentru a usura ridicarea trunchiului. Schimba pe rand picioarele intre ele.

Cand cei doi pereti sunt foarte apropiati, sprijina-te pe genunchi, nu pe talpi. Daca mai sus peretii se departeaza, ramai pe acela care ti se pare mai accesibil pentru continuarea urcusului.

Batranii - nu trebuie sa se apuce de un urcus decat in caz de absoluta necesitate si atunci o vor face numai pana la o inaltime minima necesara de siguranta. Ei vor fi trasi sau impinsi de oameni valizi (fig. 4). Odata ajunsi la un nivel minim de siguranta, ei vor sta si astepta acolo sosirea Salvarii, a ajutoarelor, dupa ce li s-a amenajat locul respectiv pentru a avea un minim de confort, chiar daca altii mai tineri se vor catara mai sus.

Batranii vor fi ajutati la urcus cu orice mijloc disponibil: ochiuri de sfoara, curele pe care sa-si sprijine picioarele si mainile (acestea vor fi utile si celor care ajuta); dar si prin ridicarea sau impingerea lor de catre ajutoare, prin forta muschilor.

Atentie: batranii au tendinta sa renunte, sa dea drumul pe neasteptate si sa cada brusc, cu toata greutatea, peste cei care ii ajuta si sprijina.

Cum il ajuti daca esti mai jos ca el: tine-i, condu-i, aseaza-i si fixeaza- i picioarele sau talpile persoanei varstnice pe suprafata de sprijin, impingand-o si ridicand-o tot timpul. Sustine-i greutatea corpului pe corpul si umerii tai. Dar convinge-te mereu, la timp, ca tu insuti ai ceva solid pe care sa te sprijini si sa te agati. Pe masura ce persoana in varsta ajunge mai sus, ajutoarele de sub ea se vor catara si ele, in asa fel incat sa o poata mereu impinge si ridica, nelasand greul celor de deasupra.

Cum il ajuti daca esti deasupra lui: trage si ridica persoana in varsta, apucand-o mai intai de maini, apoi de coate, apoi de subtiori. Convinge-te si reasigura-te mereu ca nu vei cadea - daca brusc se lasa moale si iti ramane agatata de maini cu toata greutatea. Prinderea cea mai rezistenta la tractiune este agatarea reciproca de incheieturile mainilor.

Cand varstnicul ajunge cu pieptul la nivelul unei scari sau platforme, propteste-i coatele pe ea si tine-i-le bine fixate acolo. In continuare incearca sa-i apuci o glezna, eventual cu un lat - improvizat dintr-o curea, o cravata, o camasa - apoi trage-i sus picioarele pana ce corpul ii ajunge orizontal si-l poti rostogoli pe platforma. Fii pregatit si asigura-te mereu pentru cazul in care batranul da drumul brusc la priza si cade, sa nu te traga si pe tine cu el.

Dupa ce l-ai depus si zace pe platforma, asigura sau ancoreaza varstnicul (probabil socat si incapabil sa priceapa in ce situatie se afla) incat sa nu poata cadea, prin legarea lui cu o curea sau o carpa de un carlig, o teava ori o iesitura. Da-i primul ajutor pentru soc (vezi la #19.2).

Copiii - sunt ceva mai usor de ridicat. Pot fi trasi de sus, sau impinsi de jos -fara mari eforturi.

Eseu: Fisa de evaluare - cuvantul potrivit si dictare (c, o, l, E, C, L, O) Eseu: Alternativa educationala ,, montessori''

Daca e mai maricel, apuca-1 de brate, maini, piept, solduri sau coapse (picioarele se sprijina pe reazeme). Sau, copilul se poate agata cu mainile de prize, in timp ce de jos il sprijini cu genunchiul. Sau, sprijina-te bine pe picioarele tale, apuca-1 cu o mana intre picioarele lui, apoi ridica-1.

Daca nu-l mai poti impinge de jos, lasa copilul sa se tina singur - cu picioarele bine sprijinite si agatat cu mainile (verifica siguranta prizelor) - iar tu catara-te pe langa el pana ajungi deasupra lui intr-o pozitie mai convenabila - de unde sa-l poti apuca si ridica sau trage in sus.

Pastreaza-ti calmul. Incurajeaza-l, incanta-te cu voce tare, de exemplu 'ce bine ne-am catarat impreuna'. Chiar daca ti-e frica, braveaza si nu lasa copilul sa vada sau sa simta gravitatea pericolului. Daca e prea slab, prea mic sau speriat, intoarce-1 cu fata spre pieptul tau si incolaceste-i bratele in jurul gatului tau. Cand urci, sustine-1 cu soldul sau cu coapsa. Dar metoda aceasta este asa de incomoda incat nu o poti folosi decat pe distante sau perioade foarte scurte.

Un copil foarte mic, un sugar, va fi bagat intr-o haina, un sal, o patura, o plasa sau o fata de perna - pe care o gasesti sau o improvizezi la repezeala si o agati ca o desaga pe spate, pe umar sau de gat (fig. 5). Verifica daca poate respira si nu va fi strivit, sau daca poate cadea.

5. Cum se cara un copil

Intr-un copac - nu totdeauna poti ajunge la primele crengi. Ce-i de facut?

a) Catara-te pe trunchi - daca este inclinat sau scoarta are crapaturi, inele, paraziti, scorburi, iedera.

b) Improvizeaza o scara langa trunchi.

c) Ia-ti avant si sari spre cea mai joasa creanga. Daca reusesti sa o apuci, arunca o mana peste cealalta si leagana-te pana aduci picioarele sa se sprijine pe trunchi, sa se ridice si sa se agate cu gleznele de aceeasi creanga. Apoi, munceste-te sa ajungi cu picioarele deasupra crengii.

Daca trebuie saa te catari si mai sus: alege crengile cele mai groase; apuca ori calca la radacina lor;a/en/ie sa nu ti se intepeneasca piciorul de tot intr-o despicatura ascutita; verifica sa nu te prinzi sau sa nu te sprijini de vreo ramura putreda.

Nucile de cocos cresc in varful palmierului (vezi si #16). Trunchiul acestuia este subtire si alunecos, adica e greu sa te catari pe el. Incearca sa dobori nucile aruncand cu pietre. Sau cauta un palmier mai mic, cu trunchiul inclinat, pe care sa te poti catara.

Pentru copacii mai mari foloseste un 'colac de catarare', adica un inel, o bucla sau o centura dintr-o curea, funie, haine - incins larg in jurul trunchiului.

Adu colacul pe trunchi la inaltimea taliei, apoi urca-te pe el cu ambele picioare - sigur n-o sa cada si n-o sa alunece in jos.

- Sprijina-te pe colac, ridica-te si intinde-te cat mai sus dupa o priza;

- imbratiseaza sirans copacul cu mainile si pieptul, descarca picioarele;

- Agata colacul cu varful labelor si trage-1 in sus - indoind genunchii (si coatele);

- Calca din nou pe colac - apoi intinde-te dupa o noua priza pentru maini;

- Ridica colacul cu varful picioarelor etc. si tot asa pana sus - la nucile de cocos. La coborare procedezi invers.

Pe o scara:

Rigida: apuca treptele, nu stalpii laterali. Daca se poate, cineva sa stea jos langa picioarele scarii pentru a le asigura contra alunecarii.

Din franghie: incruciseaza mainile in spatele scarii si apuca-te de franghiile verticale, laterale - treptele pot sa se rupa. Calca pe trepte la fel cum ai face la o scara obisnuita, rigida. Din cand in cand indoaie bratele la spate, pentru odihna.

Din sarma: apuca treptele din spate, cu palmele spre tine. Daca scara atarna in gol, un picior va calca normal, iar celalalt prin spatele scarii, cu calcaiul pe treapta. Daca scara este lipita de un perete, talpile vor calca normal pe trepte, din fata, dar in asa fel incat sa departeze treptele de cablurile verticale, laterale.

Pe un stalp, un pilon sau o schela -in multe privinte urcusul este asemanator cataratului pe o scara, doar ca panta este mai abrupta. Niturile, consolele, flansele constituie si ele reazeme bune pentru picioare, alaturi de grinzile, traversele sau contravantuirile evident folositoare.

Pe o cladire:

- Deschide ferestrele, spargand daca e nevoie geamul cu poseta sau pumnul (vezi #3). Loveste direct, perpendicular. Cu mana si cotul celalalt te agati si te tii de rama ferestrei.

- Catara-te pe burlanele pentru scurgerea apei de ploaie, incalecandu-le si strangandu-le cu genunchii, infigand varful labei piciorului intre burlan si perete. Impinge in JOS, nu in afara. Dar mai intai verifica soliditatea fiecarui tronson de burlan prin scuturare etc.

- Cablul de la paratrasnet: verifica-1 prin tragere si scuturare; foloseste consolele si sprijinele existente; nu-l trage in afara.

- Pe un acoperis din tigle se merge mai bine in ciorapi. 'Aseaza-te' pe un picior, cu laba piciorului indoita in spate, si apasa in jos cu mainile. Pulpa de sub tine se lateste si adera ca un cauciuc. Dar stai cu corpul vertical. Cauta sa folosesti orice sprijin pentru maini: coama acoperisului, antene TV, sau diverse gauri. O ultima solutie: smulge cateva tigle si agata-te de scheletul din lemn pe care il gasesti dedesubt.

- Cum te catari pe o cornisa, o bordura, un pervaz sau o balustrada: trage-te in sus cu bratele, arunca coatele peste sprijinul gasit, balanseaza si salta picioarele peste zidarie, impinge in jos cu mainile pentru a ridica corpul, arunca genunchiul sau laba piciorului deasupra obstacolului - si apoi indreapta corpul la verticala.

Atentie la zidaria care incepe sa se crape, sa se faramiteze, sa plezneasca si chiar sa se prabuseasca atunci cand o incarci. Daca poti, lasa greutatea corpului sa stea pe picioare.

La munte: vezi #13.6.

3. AJUTA-TE LA CATARARE CU:

O scara - din doua scari mai scurte fa una mai lunga. Leaga-le impreuna cu pice fel de sfoara sau sarma gasesti. De exemplu, cu doua scari de cate 2,5 m. se Date face una de 3,5-4 m, suficienta ca sa ajungi la primul etaj sau in beci.

Cele doua scari trebuie suprapuse si legate una de alta pe o lungime de aproximativ 1 m. O scara lunga va fi manipulata mai bine de doi oameni.

Ar fi bine sa ancorezi capatul de sus al scarii prin legare de un reazem etc. Verifica bine si sprijinirea capatului de jos al scarii. Asigura-1 contra alunecarii prin ancorare, impanare sau legare.

Nu tranti scara.

O franghie (vezi #12.8). sansele de a gasi o funie tocmai cand ai nevoie de ea sunt minime. De obicei trebuie sa improvizezi ceva. Inainte de intrebuintare, verifica-i rezistenta: pune un capat al ei pe dusumea si urca-te cu piciorul pe el, apoi trage cu toata forta de celalalt capat, mai ales de noduri. In mod normal o coarda de alpinism care a suportat 7-8 cazaturi ale cataratorului se scoate din uz.

Pentru imbinarea a doua franghii se folosesc nodurile din fig. 6. Atentie: intreaga franghie are rezistenta egala cu a celei mai slabe componente ( bucata de sfoara sau nod).

O franghie poate fi folosita la catarare in doua feluri:

- la asigurare (catarare pe perete CU franghia);

- catarare in maini, PE franghie.

Asigurarea cu o franghie - primul om din grup se catara pe perete cu forte proprii (neasigurat). El trebuie sa fie persoana cea mai priceputa, mai puternica, mai agila sau mai rezistenta, cu nervii tari. Acesta va cara atat capatul franghiei principale lungi (A), cat si o bucata mai scurta (B), ambele legate de talie.

La primul loc sau platforma pe care o gaseste, buna pentru adunarea grupului, eventual si la o inaltime suficient de mare deasupra nivelului periculos, inaintasul va cauta ceva solid de care sa se poata ancora: o clanta de usa, o fereastra, un pinten de stanca, un copac, o bara, sau o teavaa. El isi va lega talia de acest reazem cu funia scurta. Chiar daca nu descopera un reazem convenabil de care sa se ancoreze, primul catarator trebuie sa caute si sa gaseasca totusi un sprijin, un prag, o stanca, o rama de fereastra sau un gard in care sa-si poata infige zdravan calcaiele - spre a putea asigura de sus, cu franghia A intinsa, pe cei ce urmeaza.

Daca funia principala A nu este suficient de lunga ca sa poata fi si trecuta peste spatele celui de sus, si apucata de persoanele ramasejos, ea trebuie prelungita pe loc cu o curea, un pantalon etc. In timpul ascensiunii, primul catarator trebuie sa verifice si drumul pe care il parcurge franghia lunga A. Ea nu trebuie sa se agate de cioturi, stanci sau de picioarele celor de jos si eventual sa-l impiedice la catarare ori sa-l dezechilibreze. Nici sa se frece de pietre ascutite.

Persoana urmatoare care urca de jos isi leaga coada funiei lungi fie direct de talie sau la subtiori cu un nod, fie prin intermediul unei alte bucati de franghie, curea sau centura mai scurta C. Apoi va incepe sa se catare pe perete cu propriile forte, urmand aproximativ acelasi drum si folosind aceeasi tehnica pe care le-a vazut la cel dinainte. In acelasi timp, persoana de sus (bine ancorata) trage mereu si usor de capatul funiei principale A, trecuta peste spatele sau - ca si cum s-ar sterge cu un prosop (fig. 7). In felul acesta:

- Franghia principala A, mereu intinsa, constituie o asigurare permanenta de sus pentru cel care se catara pe perete prin fortele proprii.

- Daca cel care se catara aluneca si cade, el ramane agatat de funia principala A; corpul celui de sus functioneaza ca un amortizor de soc.

- Daca franghia principala A este tinuta mereu intinsa, cand cel ce se catara cade nu va aparea un soc prea mare. In felul acesta se evita ruperea franghiei sau strivirea celui asigurat.

- Daca cel ce se catara este slabit ori neindemanatic, el poate fi in continuu ajutat prin tragere in sus cu ajutorul franghiei A.

- Oamenii nu se vor epuiza catarandu-se neergonomic (in maini) pe franghie. Cand a doua persoana ajunge sus, pe platforma de regrupare, capatul franghiei

A si bucla C vor fi din nou coborate pentru urmatorul catarator. Acesta va proceda la fel cum a facut al doilea: isi potriveste bucla C pe talie sau la subtiori, apoi incepe sa se catare - asigurat de cel de sus, care intinde mereu franghia A.

6. Noduri pentru asigurare

7. Asigurarea eu o franghie

In cazul in care sus exista o persoana inca de la inceputul situatiei de criza, care-i poate ajuta pe cei de jos, prin coborarea unei franghii A, e preferabil ca aceasta sa aiba la capatul de jos deja facut latul sau prinsa centura C cu care se leaga cel de jos. In continuare cei doi vor proceda cum s-a aratat: cel de jos se catara pe perete prin propriile forte, iar cel de sus il asigura, intinzand mereu franghia A petrecuta peste spate.

Varstnicii nu se pot catara deloc singuri si trebuie trasi sus cu funia A, bine legati peste piept, la subtiori - astfel incat sa nu scape sau sa alunece din legatura.

La fel vor fi trasi de sus si copiii mari.

Un copil mic va fi luat in spate si asigurat acolo de un adult - care se va catara asigurat de sus cu o franghie.

Este de importanta vitala ca nodurile sa nu se desfaca singure. Mai bine faci un nod mare si urat (innodat inca odata - si peste - si pe sub) decat unul frumos

- care sa produca accidente. Metoda de catarare descrisa mai inainte poate fi folosita si la munte, pe un mal stancos sau pe o cladire.

Uneori inaltimea de urcat e mare si nu poate fi parcursa toata dintr-o data, fiind necesare cateva etape, de-a lungul a catorva lungimi de franghie. Cel ce se catara primul (liber, neasigurat cu franghie) va aduce de fiecare data restul grupului la nivelul sau.

Daca franghia este suficient de rezistenta, primul catarator ar putea fi ajutat de o persoana de nadejde dintre cei ramasi jos, care sa-l asigure de jos - tinand funia mereu usor intinsa, trecuta pe dupa spatele sau, ca si cand s-ar sterge cu prosopul. Desigur ca persoana de jos (care asigura) trebuie sa fie si ea legata de un reazem.

In cazul caderii cataratorului, asigurarea de jos permite oprirea lui atarnat de franghie fie pe platforma pe care sta persoana care asigura, fie mai jos de aceasta. In cazul al doilea, socul suferit de persoana de jos cand opreste caderea celuilalt va fi foarte mare (o forta aproximativ dubla fata de greutatea celui cazut).

Pentru succesul acestei manevre trebuie ca:

- franghia sa nu fie nici prea intinsa, nici prea larga: sa fie permanent data de jos celui care se catara, astfel incat acesta sa nu fie tras de ea si dezechilibrat pe spate;

- cel de jos sa fie bine ancorat, suficient de solid si cu reflexe bune, ca sa poata j'face fata socului care apare in cazul caderii celui de deasupra.

In continuare cel cazut va trebui sa se recatere pana la platforma de plecare

- in acest timp fiind tras in sus sau asigurat prin franghie.

Daca cel ce ar asigura manevrarea de jos a franghiei nu se poate ancora bine si risca sa fie aruncat in gol cand persoana care urca ar aluneca si cadea - NU se face aceasta asigurare de jos. Inaintasul se catara neasigurat. Cel de jos nu se va mai infasura cu franghia, ci va avea grija doar ca ea sa 'curga' usor in sus spre cel ce se catara. De asemenea trebuie sa fie atent ca funia, trasa eventual de cel care cade, sa nu se agatxe si sa antreneze o alta persoana de pe platforma. In felul acesta, cel care cade nu va mai face alte victime.

Cateva sfaturi si pentru cel care face asigurarea, frecandu-si coarda peste spate:

- Lasa-ti manecile jos - ca sa eviti rosaturile la brate.

- Cand asiguratul aluneca si cade, aduna iute spre burta ambele maini care tin franghia - ca sa maresti frecarea ei de corp.

Pentru a arunca funia in sus, sau peste un obstacol inalt: fa mai intai un colac, infasurand funia in sensul acelor de ceas si tine-1 in mana stanga. la cu mana dreapta 3 spire rasfirate. Tinteste si arunca aceste spire, dupa ce le pendulezi pe sub mana, lasand colacul sa se desfasoare usor din mana stanga (vezi si #12.8).

Dar, nu va jucati cu aceste tehnici de catarare. Ele trebuie invatate din timp si considerate ca o ultima sansa, pentru salvarea dintr-o situatie critica. Nu pentru distractia vilegiaturistilor inconstienti, la mare sau munte.

Catararea pe franghie - pare multor oameni imposibil de facut. De fapt o poate face oricine - daca la ridicare foloseste muschii picioarelor, nu cei de la brate. Iata cum:

Intinde mainile cat mai sus, apuca franghia si ramai atarnat de ea. Incruciseaza picioarele, ridica genunchii, apuca si strange tare franghia intre genunchi, pulpe, glezne si labele picioarelor. Indreapta genunchii, impingand cu picioarele -mainile vor aluneca pe franghie in sus. La capatul cursei genunchilor, apuca din nou franghia strans cu mainile si slabeste picioarele - vei ramane atarnat in maini. Ridica genunchii, indoaie, apuca din nou franghia cu picioarele s.a.m.d. Invata si exerseaza din timp!

O persoana mai neputincioasa care nu reuseste sa se catare din cauza ca nu poate prinde si strange franghia cu picioarele, poate fi ajutata de un catarator bun, solid. Cum: cel care da ajutor va strange pumnii in jurul franghiei si acestia vor constitui un reazem, ca o treapta pentru talpile persoanei mai slabe, care nu va mai fi nevoita sa stranga franghia cu picioarele sale. Tot ce are de facut cataratorul neputincios este sa-si traga in sus si sa indoaie genunchii, dupa care sprijinindu-se cu talpile pe pumnii celui de jos, se ridica folosind picioarele si se agata cu mainile mai sus pe franghie s.a.m.d. Cel care da ajutor, se va catara sub persoana ajutata.

Daca franghia atarna lipita pe un perete, de o stanca sau de un trunchi de copac, atunci te catari cu mainile pe ea, iar picioarele merg sprijinindu-se pe reazemele de pe suprafata obstacolului, a peretelui.

O metoda de catarare mai stiintifica utilizeaza 3 ochiuri din curea, coarda sau cablu electric, prinse pe franghia principala cu noduri Prusik (alunecatoare) - vezi #12.9. Doua dintre ochiuri (cele de jos) servesc ca sprijin pentru picioare, iar al treilea (de sus) sustine mijlocul cataratorului, fig. 13.13 si 12. Nodul alunecator se strange in sarcina (cand piciorul din ochiul respectiv apasa ori impinge), dar se slabeste si poate fi tras in sus pe franghie cu mainile - cand este descarcat. Ridicarea este realizata numai de picioare, mainile servesc doar la tragerea in sus a nodurilor si inelelor.

Metoda e sigura, dar inceata si obositoare.

4. URCA-TE

Din apa - pe mal: inspira adanc. Pluteste cu corpul vertical (vezi la #6.6). Salta-te scurt in sus, apoi scufunda-te cu o miscare viguroasa. Cu o miscare puternica de picioare (ca la inotul bras) impinge corpul (mentinut vertical) in sus pentru a-l arunca cat mai afara din apa. Apuca-te cu mainile de prizele existente sau infige-ti coatele peste margine, bordura sau mal. Indoaie corpul si salta un genunchi sus, langa coate, apoi rostogoleste-te lateral pe mal.

Un chei, un doc sau un mal din zidarie alunecoasa trebuie mai intai privit si analizat scurt, din apa. Cauta pe el trepte, console din otel, iesituri din lemn, un cablu care atarna sau o scara - pentru a te ajuta la catarare.

Pe un mal inclinat si noroios: salta-te cat mai sus din apa printr-o impingere cu picioarele si infige degetele unei maini cat mai sus in mal. Sprijina-te cu mana cealalta pe mal la nivelul taliei si mai impinge o data din picioare. Infige si varfurile picioarelor in solul malului, pentru sprijin. Continua sa te catari - tragand de sus cu o mana si impingand in jos cu cealalta, la nivelul taliei.

O creanga ce atarna in apa: pentru inceput apuca orice poti din ea, apoi impinge-te in sus cu picioarele si ajuta-te cu mainile - ca sa ajungi sa apuci o bucata mai groasa. Daca in apa atarnau doar frunze, apuca-le si apleaca treptat creanga, saltandu-te mereu in sus prin impingere cu picioarele in apa, pana ce reusesti sa apuci ceva mai solid.

Din apa -intr-o barca (vezi #6.6):

a) inoata la prova (varful) barcii, agata-te de bordura, salta-te cu forta (printr-o succesiune de miscari in sus si in jos: plutire -iesire scurta din apa - scufundare - impingere puternica cu picioarele s.a.m.d.) pana ce ajungi cu pieptul deasupra, peste bordura. Apoi rostogoleste-te inauntru.

Sau:

b) Pe la pupa (coada) barcii - agata-te si sprijina-te pe carma, leaga o bucla de funie sau de curea de o proeminenta a bordurii sau de un ochet si baga in ea un picior, folosind-o ca scara. In acest timp persoanele din barca se vor deplasa spre bordul opus, pentru a mentine echilibrul.

c) intr-o barca pneumatica: catara-te prin locul unde tubul inelar al bordului este mai gros. Agata-te si sprijina-te lateral cu mainile, impinge apa cu picioarele si salta pieptul apoi burta peste bordura. Apoi trage-te si rostogoleste-te inauntru.

Cum ridici din apa un om epuizat: trage-i mainile pe mal, debarcader sau pluta, asezandu-le una peste alta. Cauta-ti langa el un loc bun sa stai in picioare. Apuca-i tare incheietura stanga cu mana ta stanga, incheietura lui dreapta cu mana ta dreapta si lasa persoana sa atarne in apa. Coboar-o si ridic-o de cateva ori (indoindu-ti genunchii, NU trunchiul), apoi smulge-o in sus cu totul si in acelasi timp roteste-te cu spatele la apa, astfel ca persoana ridicata sa ajunga cu sezutul si spatele pe mal si cu fata spre apa, langa tine.

Daca nu esti suficient de puternic ca sa o salti singur pe mal, atunci trage-o sus pana ce ajunge cu pieptul deasupra bordurii malului. Propteste-i coatele pe mal si las-o sa se tina singura. Apoi du-te lateral, trage-i picioarele sus si ajut-o , sa se rostogoleasca pe mal.

O persoana usoara sau un copil poate fi ridicata pe mal sau in barca apucand-o de incheieturi cu mainile incrucisate. O ridici si apoi o rotesti cu fata spre apa -fara sa mai fie nevoie sa te rasucesti si tu. Daca nu poti salta dintr-o data persoana in barca sau pe mal, atunci trage-o in sus pana ajunge cu subtiorile deasupra bordurii. Propteste-o cu bratele inauntru, cu subtiorile sprijinite pe bordura captusita dinainte cu ceva moale, eventual haine - ca sa n-o taie. Apoi apuca-i un picior si trage-o inauntru.

Din apa - pe malul de gheata - daca gheata subtire s-a rupt sau spart, ori ai cazut de pe malul de gheata in rau, in lac, in canal sau in balta, imediat:

- impinge tare in apa cu picioarele, in jos;

- incearca sa plutesti si sa iesi deasupra apei inainte ca hainele sa se imbibe cu apa;

- Apuca-te de mal sau de marginea ghetii;

- Loveste sau impinge tare cu picioarele in apa, ca sa ridici corpul deasupra malului sau deasupra ghetii;

- Desfa bratele peste gheata (mareste cat poti suprafata de sprijin pe gheata);

- Trage-te si iesi afara din apa.

sansele tale de salvare scad proportional cu cresterea timpului cat stai in apa si cu cat te departezi mai mult de marginea ghetii sau de locul unde ai cazut.

Nu renunta daca gheata cedeaza si crapa din nou. Continua sa incerci. Mai da odata din picioare ca sa iesi afara din apa pe gheata, intinde din nou bratele.

* Cum salvezi o persoana cazuta de pe gheata in apa: nu te apropia de victima (vezi si #6.10). Da-i indicatii si sfaturi tipand de la distanta. Incearca sa ajungi la victima cu o prajina, o creanga, o scara sau o bicicleta intinsa pe gheata (fig. 8), sau trimite-i prin lunecare o piatra sau o patina legata de o funie, de o coarda sau de fulare innodate. Se poate incerca si alcatuirea unui lant de oameni intinsi pe gheata, care sa alunece spre victima, agatati unul de altul cu mainile de picioarele celui din fata. Cel mai inaintat va incerca sa dea victimei un ochi de funie sau de curea, de care aceasta sa se agate. Apoi tot lantul de oameni va trage funia sau cureaua si victima agatata de ea, retragandu-se taras.

Atentie: daca gheata incepe sa scartaie sau sa crape, trebuie sa va opriti si sa incercati altceva.

Sari - pe sau peste un obstacol:

* Mobil - de exemplu pe capota unui automobil care incearca sa te calce sau sa te loveasca, la o trecere pentru pietoni (fig. 9). Saritura iti poate salva picioarele sau chiar viata.

8. Salvarea celui cazut de pe gheata in apa

9. Sari pe masina

Poti sari numai daca masina franeaza. Sari pe capota - cat mai iute. Viteza de reactie este hotaratoare. Alte reguli nu ar mai fi, caci situatiile sunt foarte variate (vezi si la #11).

Poti sari in stilul 'foarfeca' (de la atletism) si sa aterizezi pe masina cu sezutul (amortizor natural). Atentie la cap si la genunchi - acestea sunt punctele mai vulnerabile.

Sau, poti sari ca la jocul 'capra', sprijinind mainile pe capota si tinand picioarele departate, ceea ce le fereste de lovitura botului masinii.

* Fix sau solid -nu te agata de el doar cu mainile, ci sari astfel incat sa ajungi si cu picioarele pe un reazem. Nu incerca sa ajungi dintr-o data pana sus pe coama unui zid, daca are pe ea cioburi de sticla, sarma ghimpata ori tepi (afara de cazul in care poti apuca tepii). Agata-te cu degetele pe muchia coamei, sub sau langa varfurile taietoare. Apoi salta picioarele sus. Pune un picior cu toata talpa pe coama apoi salta-ti intregul corp, sprijinindu-te in maini si pe talpa, printre tepi. In continuare restabileste pozitia normala a corpului.

Cum poti afla daca gardul sau sarma electrocuteaza:

- Exista animale sau pasari moarte la baza gardului ori a zidului?

- Sarma e montata pe izolatori?

- Pe timp de umezeala, ploaie sau furtuna sar scantei din el?

- Plesneste sau atinge scurt sarma cu varful proeminent al pumnului (radacina degetului). Datorita duratei scurte a contactului, chiar daca in sarma circula curent vei simti numai o usoara zgaltaiala (vezi si la #19.6).

* Daca nu descoperi reazeme pentru picioare, sari ca sa te agati cu mainile. Apoi balanseaza-te si ridica sau da-ti picioarele peste cap - pana vei putea urca mai departe.

* Daca mai ai la dispozitie cateva secunde si nu vezi nici o priza pentru maini sau picioare pana la o inaltime de cativa metri, improvizeaza iute o scara din lemne, buturugi, pietre, carbuni, cartofi, fiare vechi, mobile, carti, orice.

5. IN SUBTERAN (vezi #3.8, #6.5 si #9)

Pericole: cand esti intr-o pestera, intr-un put, intr-un tunel, intr-o canalizare, o galerie de mina sau de metrou si te ameninta o inundatie, catara-te pe o platforma inalta, deasupra pericolului, mai sus de nivelul posibil al apei. La fel (preventiv) trebuie sa procedezi si cand esti blocat in subteran impreuna cii o persoana ranita, sau te-ai ratacit si nivelul apei ar putea sa creasca inainte de sosirea salvatorilor.

La catarare se folosesc principiile si metodele aratate mai inainte.

Nu-txi pierde cumpatul si curajul.

Sa nu te surprinda zgomotul facut de apa: picurare, pravalire, galgaire. Sunetele din subteran pot deveni apasatoare. Stati grupati. La intrarea intr-o zona mai intunecoasa opreste-te un timp - pentru a lasa ochii sa se adapteze la bezna. Cand te deplasezi - nu tipa; dar cand stai pe loc, poti sa tipi ca sa-ti descarci nervii.

Economiseste cat mai mult bateria lanternei sau torta, stingand-o. Priveste cat mai des inapoi pentru a memora aspectul drumului - vazut in sens invers.

Drumul parcurs trebuie marcat (adu-ti aminte de firul Ariadnei, din Labirint) ca sa indice directia drumului inapoi. Sunt diverse posibilitati: presara pe drum semne, marcaje, sageti - din hartie, carton, funingine, zgarieturi, picaturi de ceara pe sol, bucati de sfoara, de carpa sau sarma etc.

Marcheaza locul prin care intri intr-o incapere mai mare.

Cand mergi prin sau de-a lungul unei ape subterane - nu te grabi. Urmeaza cursul apei. Fii gata sa inoti daca solul, fundul paraului sau al baltoacei se termina brusc; adeseori el se adanceste pe neasteptate. Nu cauta sa eviti intrarea in apa; ocoleste-o numai daca drumul pe alaturi este mai usor de parcurs.

Din cauza intunericului si a noroiului de pe pietre este nevoie de o precautie si mai mare decat in alte situatii. Zonele cu stalactite dintr-o pestera sunt deosebit de alunecoase. La urcus, pentru cresterea aderentei mergi incaltat doar cu ciorapi curati (chiar uzi), caci incaltamintea cu talpa de cauciuc aluneca.

Stalagmitele (stalactite care cresc in sus) sunt foarte bune pentru ancorarea franghiilor si constituie prize de mana sau reazeme pentru picior. Incearca sa nu faci stricaciuni in pesterile cu formatiuni geologice frumoase: nu naclai totul cu funingine, nu rupe si nu sparge stalactitele, nu zgaria peretii - incearca sa-ti rezolvi problemele prin metode neagresive.

Siguranta in subteran: daca vrei sa intri si sa cercetezi pesteri, mine parasite, puturi - si nu ai experienta sau cunostintele necesare ca sa previi accidentele -inscrie-te mai intai la un club de speologie.

Pentru o expeditie subterana ia totdeauna la tine, in afara echipamentului turistic obisnuit: hrana, haine calduroase, casti de protectie, cizme de cauciuc cu talpi antiderapante, lampi bune, torte, lumanari de rezerva, chibrituri de rezerva, baterii, carbid de rezerva.

Pentru explorarea unei pesteri este nevoie de o echipa formata din cel putin 4 oameni valizi si capabili. Verifica buletinul meteorologic si pericolul unor ploi torentiale. Nu va apucati de expeditii foarte ambitioase, peste puteri. Anunta unde veti merge, pe unde veti cobori, cand vreti sa iesiti.

Nu subestima niciodata pericolele - fii prevazator si prudent:

- Viteza de deplasare a grupului trebuie redusa la viteza celei mai incete si mai slabe persoane;

- Stati impreuna. Mergeti in sir indian;

- Misca-te si deplaseaza-te ca si cum tavanul, peretii si pardoseala ar fi minate;

Dupa accident - aplica lozinca SCOP/ vezi # 2.5.