STRUCTURI
SI RAPORTURI SOCIALE (I).EVOLUTIA LENTA SPRE MODERNISM
Stavilirea fortelor launtrice ale
societatii romanesti orientate spre afirmarea unitatii
national-statale, a independentei si realizarea
sincronizarii cu civilizatia si cultura Europei apusene au
generat hibrizi economici, sociali, politici si culturali, partial
"ajustati" mai tarziu, dar cu mari si dureroase costuri materiale
si umane. In aceste conditii, dominanta agrara a structurii
sociale se defineste de timpuriu si se mentine pana
catre finele deceniului al IV-lea al secolului nostru. Ea este
specifica nu numai spatiului romanesc, ci intregului perimetru al
Europei Orientale si Meridionale, perimetru care, mai tarziu, dupa
cum il vor califica unii experti vestici va reprezenta "Europa
agrara".
Astfel, mecanismul care
misca structurile sociale, mai alert sau mai domol, determina
schimbari care devin perceptibile si apoi evidente dupa o
perioada mai mare sau mai mica de timp de la declansarea lor. In
intreaga aceasta "miscare" rolul taranimii este
hotarator. Masa sociala taraneasca da
substanta umana prefacerilor sociale prin migrare spre
orase a mii, apoi a zeci de mii de sateni si satence, care
chiar daca nu toti isi stabilesc domiciliu in orase,
isi pierd treptat trasaturile specifice ruralilor, devenind
orasani prin activitatile lucrative sau serviciile pe
care le fac. Procesul diminuarii volumului populatiei rurale,mai
alert in perioada interbelica, nu modifica esential structura
sociala, taranimea ramanand in continuare stratul social
cel mai substantial numeric. Dominanta sociala
taraneasca a structurii societatii romanesti
se mentine vreme indelungata.
Intregul set de probleme cu
care se confrunta, vreme de sute de ani, comunitatile rurale
si care genereaza raporturi sociale specifice are un numitor comun:
distributia suprafetelor cultivabile, a pasunilor, a
terenurilor pentru locuinte si a padurilor.
Modul cum s-a realizat
impartirea pamanturilor sau mobilitatea cu care
comunitatile au schimbat distributia acestuia intre membrii lor
au constituit puncte - cheie intr-o strategie realista a dezvoltarii.
Acele comunitati care au trecut de timpuriu la liberalizarea
circulatiei pamantului, apreciat drept marfa si,
deopotriva, au gandit si pus in aplicare masuri de rectificare a
decalajelor intre proprietati, reducand disproportiile, au
progresat rapid, ajungand in varful ierarhiei societatilor
dezvoltate. Cele care au evitat sa se angajeze in astfel de politici sau
chiar le-au respins s-au inscris, pe termen lung, intr-un demers de
automarginalizare, de indepartare de ritmurile unei dezvoltari
sustinute economico-sociale.
Dinamica schimbarilor operate in structura
propritatii agrare din Romania Veche, in perioada cuprinsa intre
1864-1918,este mai alerta, comparativ cu trendul reformator din celelalte
provincii romanesti care raman in sistem dominator strain.
Initiativele legislative incepand cu 1878 (improprietarirea
"isurateilor") s-au inscris ca eforturi de ameliorare a regimului
proprietatii agrare si de detensionare a raporturilor dintre
tarani, pe de o parte si arendasi si mosieri, pe
de alta.
Contextul social
si, in general, conditiile in care evolueaza societatea
romaneasca se schimba radical in 1918, prin eliminarea
dominatiei straine, reunificarea romanilor intr-un stat
national-unitar si redobandirea deplinei demnitati
nationale. Solutiile date problemei
agrar-taranesti in perioada interbelica au avut un
caracter pregnant reparatoriu, ceea ce a diminuat efectele lor pozitive.
Prelungirea in timp a aplicarii reformei agrare din 1918-1921,
existenta in continuare a peste o jumatate de milion capi de familie
care nu au fost impropietariti, lipsa resurselor financiare, a
utilajelor, a semintelor selectionate etc resimtita de
catre taranii improprietariti, cresterea
datoriilor agricole, ca efect al dobanzilor ridicate etc, au fost alti
factori care au grevat asupra urmarilor legislatiei agrare din
perioada interbelica.
In viziunea reformatorilor din
1945, aceste efecte trebuiau sa dispara printr-o noua
redistribuire a pamantului, care va fi curand anihilata (1949) prin
cooperativizarea fortata a agriculturii romanesti.
