Se implica femeile in de dezvoltare comunitara ?

SE IMPLICA FEMEILE IN PROIECTE DE DEZVOLTARE COMUNITARA ?

Masurile de restructurare a sectorului minier demarate in 1997, respectiv programele de dezvoltare adresate comunitatilor miniere afectate de restructurare au avut un impact diferentiat la nivel comunitar. Analizele ulterioare au scos in evidenta faptul ca femeile din comunitatile miniere au avut de suferit in mai mare masura de pe urma restructurarii sectorului minier, beneficiind, in acelasi timp, intr-o proportie mai scazuta de masurile compensatorii adresate celor afectati de reforma. Programele de suport derulate la nivel comunitar s-au dovedit prea putin sensibile la diferentele de gen, revizuirea parametrilor acestora impunandu-se cu prioritate.

Incepand cu anul 2004, Fondul Roman de Dezvoltare Sociala s-a alaturat celorlalti actori institutionali implicati in derularea unor programe de dezvoltare adresate comunitatilor afecate de restructurarea sectorului minier. In acest context, studiul de fata si-a propus, inainte de toate, sa evalueze masura in care interventia FRDS din perioada pilot a proiectului (Schema de Dezvoltare Sociala a Comunitatilor Miniere, 2004 - 2006) a reusit sa se adreseze intr-o masura adecvata si eficace problemelor femeii. In acelasi timp, studiul si-a propus sa identifice posibile solutii de crestere a participarii femeilor din zonele miniere la viata comunitatilor lor, respectiv de dezvoltare a abilitatilor acestora de a face fata provocarilor pe care le vor presupune, pe de o parte continuarea demersurilor de restructurare a sectorului minier, iar pe de alta parte reconfigurarea parametrilor programelor de dezvoltare locala adresate zonelor miniere.

I. IMPLICATIILE MASURILOR DE RESTRUCTURARE ECONOMICA ASUPRA FEMEILOR DIN COMUNITATILE MINIERE

Cu ce probleme se confrunta femeile din comunitatile miniere ?

Ca efect al masurilor de restructurare demarate in 1997, sectorul minier din Romania a cunoscut in timp o diminuare masiva, dupa 7 ani de reforma doar cca. 26% dintre mine si aproximativ 29% dintre angajati reusind sa ramana in sistem. Odata cu somajul, restructurarea a adus cu sine si o degradare semnificativa a calitatii vietii in comunitatile miniere. Private de principala sursa de venit la bugetul local (taxele si impozitele platite de unitatile miniere care si-au inchis portile, si-au diminuat masiv activitatea ori au acumulat datorii impresionante) si lipsite de alte surse de finantare, autoritatile locale nu au mai putut face fata cheltuielilor publice legate de intretinerea sau dezvoltarea infrastructurii si a serviciilor sociale, fapt ce a generat degradarea continua a calitatii acestora. La randul ei, starea proasta a infrastructurii a descurajat investitiile directe in aceste zone. Pe de alta parte, degradarea calitatii vietii a fost insotita si de un transfer al capitalului uman calificat in domeniul serviciilor sociale (in special, din educatie si sanatate) spre alte zone, cu oportunitati mai ridicate.

Evaluarile ulterioare, care au analizat impactul masurilor de reforma aplicate de stat in sectorul minier, au pus in evidenta faptul ca restructurarea a avut un impact diferentiat la nivel comunitar[1]. Pe de o parte, efectele distructive au fost cu atat mai pronuntate cu cat restructurarea a afectat zone si localitati mono-industriale, dependente masiv de veniturile si facilitatile furnizate de unitatile economice locale din industria miniera. Pe de alta parte, plasand analiza la nivel de gospodarie, studiile au aratat ca, alaturi de familiile minerilor disponibilizatii, puternic afectate de restructurare au fost cele ale disponibilizatilor din sectoarele adiacente , ale casnicelor si chiar ale lucratorilor din sectorul privat, veniturile tuturor acestora depinzand in buna parte de existenta companiilor miniere. Spre deosebire de minerii disponibilizati insa, aceste din urma categorii de populatie au beneficiat prea putin de pe urma facilitatilor si programelor de suport dezvoltate la nivel local, respectiv de sustinerea unor sindicate sau organizatii ale sociatatii civile, ceea ce le-a facut mai vulnerabile la socul economic al restructurarii sectorului minier.

Femeile, la randul lor, au fost afectate in mod disproportionat de masurile de restructurare, comparativ cu barbatii. Studiile realizate la nivelul comunitatilor miniere afecate de restructurare au atras atentia asupra consecintelor pe care le-au avut politicile de reforma atat in ceea ce priveste pozitia femeii pe piata muncii, cat si asupra statutului acesteia in cadrul familiei.

In ceea ce priveste pozitia pe piata muncii, datele statistice documenteaza in primul rand faptul ca femeile au fost afecate de masurile de disponibilizare intr-o masura mult mai mare decat barbatii. Proportia femeilor angajate in sectorul minier a scazut dramatic in timp, de la 16% in 1997, la 7% in 2004. Acest lucru a facut ca, in contradictie cu situatia intalnita la nivel national, in zonele afectate de restructurarea industriei miniere rata somajului in randul femeilor sa atinga cote mai ridicate decat rata somajului in randul barbatilor. Potrivit evaluarilor realizate intre 2001 si 2004 , aceasta stare de fapt s-a datorat, in parte, si faptului ca femeile au trebuit sa faca fata unor presiuni mult mai puternice din partea managementului intreprinderilor, pentru a renunta la locurile de munca pe care le detineau in cadrul unitatilor miniere intrate in restructurare. Pe de alta parte, potrivit aceloasi evaluari, desi s-au manifestat la fel de activ ca si barbatii pe piata fortei de munca, femeile disponibilizate au avut sanse mult mai mici de reangajare.

In ceea ce priveste statutul femeii in cadrul familiei, in cazul gospodariilor minerilor disponibilizati analizele de profunzime au scos in evidenta mutatii importante la nivelul relatiilor de cuplu si al strategiilor individual-familiale de viitor. In conditiile in care datele statistice arata ca sotiile minerilor sunt in general casnice si au un stoc redus de educatie, pierderea de catre soti a locului de munca a obligat femeile, uneori la o varsta inaintata, la o reorientare pe piata muncii, pentru a putea compensa pierderile inregistrate la nivelul bugetului gospodariei. In acest context, nu numai piata locala a fortei de munca, saraca in oferte si dominata de salarii mici, a devenit o optiune pentru femeile din comunitatile miniere, ci si migratia internationala, sursa de venit la care femeile au inceput sa isi doreasca din ce in ce mai mult sa participe .

In acelasi timp, odata cu angajarea femeilor, au aparut si presiunile catre redistribuirea muncii domestice si a activitatilor de ingrijire a copiilor iar tensiunile din sanul familiei, care adesea aveau ca punt de plecare neajunsurile financiare, au devenit tot mai frecvente. In acesta privinta, studiile realizate in comunitatile miniere inregistreaza rate ridicate ale violentei domestice si ale divortului, in special la nivelul gospodariilor afectate direct de restructurare.

Ce provocari de gen ridica interventia in comunitatile miniere ?

Tinta initiala a programelor ce vizau atenuarea impactului social al masurilor de restructurare a sectorului minier a fost exclusiv aceea de asigurare a necesarului de locuri de munca pentru cei disponibilizati. Ulterior, printre beneficiarii acestor programe au fost inclusi si membrii familiilor celor disponibilizati, paleta de beneficiari extinzandu-se, in final, la toate categoriile de someri din comunitatile miniere.

Impactul acestor programe de suport a fost insa unul limitat. Desi numarul de locuri de munca asigurate somerilor a fost mai mare decat cel prognozat, probabilitatea de reangajare a cunoscut un curs ascendent iar accesul la serviciile medicale s-a imbunatatit, perceptia membrilor comunitatii asupra calitatii vietii nu a inregistrat schimbari notabile. In acelasi timp, evaluarile realizate in perioada implementarii si cele ulterioare au documentat rate mici de participare a beneficiarilor la aceste programe. Din acest punct de vedere, femeile au fost cele mai dezavantajate. In medie, acestea au fost informate in proportie mult mai mica cu privire la programele si masurile de suport dezvoltate la nivel local, ceea ce a facut ca sansele lor de a beneficia de sprijin sa fie mult reduse in comparatie cu cele ale barbatilor.

Tinand seama de la toate aceste constatari, noua strategie guvernamentala adresata zonelor miniere (2004) si-a propus cresterea impactului programelor de suport adresate comunitatilor miniere, prin crearea premiselor si conditiilor favorabile unei regenerari socio-economice a localitatilor si zonelor afectate de restructurare. Focalizarea noilor programe cunoaste astfel o mutatie importanta, de la individ, ca beneficiar al unor masuri limitate de suport, la comunitatea in ansamblu, prin facilitarea implicarii oamenilor in proiecte de dezvoltare locala. Alaturi de autoritatile locale, membrii comunitatilor miniere sunt invitati sa participe activ la demersurile de dezvoltare locala, prin implicarea lor directa in derularea unor proiecte de refacere a infrastructurii locale si de dezvoltare a retelei de servicii sociale comunitare. In acelasi timp, noile programe pun un puternic accent pe cresterea capacitatii si dezvoltarea abilitatilor diversilor actori locali (autoritati, organizatii neguvernamentale, agenti economici, cetateni etc.) de a asigura dezvoltarea durabila a comunitatii lor, prin responsabilizarea factorilor de decizie, cresterea increderii in autoritati si a spiritului de cooperare in rezolvarea problemelor locale, printr-o mai buna mobilizare si administrare a resurselor disponibile la nivel local, respectiv prin atragerea de resurse si investitii externe.

In ceea ce priveste aspectele de gen, noile programe isi propun cresterea semnificativa a participarii femeilor, prin promovarea principilului egalitatii de sanse in ceea ce priveste accesul lor la programe de suport. Mai mult, studiile realizate la nivelul comunitatilor miniere afectate de restructurare propun ca interventia viitoare in aceste zone sa isi fixeze ca obiectiv explicit tintirea problemelor femeii, respectiv mobilizarea adecvata a acestora, pentru eliminarea discrepantelor semnalate in cazul programelor anterioare. In lipsa unui astfel de demers, se considera ca implicatiile negative ale masurilor de restructurare vor continua sa afecteze in mod disproportionat femeile, acestea nereusind sa faca fata problemelor si provocarilor noilor demersuri de dezvoltare locala. Se recomanda chiar un posibil acces preferential al femeilor la anumite componente ale viitoarelor programe de dezvoltare adresate comunitatilor miniere.

Compatibilitatea noilor abordari asumate de strategia de dezvoltare a zonelor miniere cu principiile care ghideaza interventia FRDS la nivel comunitar a facilitat implicarea directa a Fondului in implementarea "Schemei de Dezvoltare Sociala a Comunitatilor Miniere" (SDSCM), una dintre componentele "Programului de Inchidere a Minelor si de Atenuare a Impactului Social" . Derularea SDSCM a demarat in anul 2004 si se preconizeaza ca se va incheia in 2009. In consecinta, pentru FRDS, calitatea de agentie de implementare a unuia dintre principalele programe de dezvoltare adresate comunitatilor miniere impune elaborarea unui raspuns adecvat la provocarile pe care le ridica punerea in practica a noilor politici publice de dezvoltare a zonelor miniere, prin adaptarea in consecinta a obiectivelor si parametrilor interventiei sale.

Din acesta perspectiva, in ceea ce priveste aspectele de gen, interventia FRDS va trebui sa asigure promovarea unor proiecte care sa raspunda in mod adecvat nevoilor femeii, sa faciliteze o larga participare a femeilor la viata comunitatii (inclusiv la implementarea proiectelor de dezvoltare locala finantate de Fond), sa creasca capacitatea acestora de a face fata provocarilor si problemelor cu care se confrunta.

In contextul mutatiilor pe care procesul de restructurare a sectorului minier le-au produs la nivelul pozitiei femeii pe piata muncii, respectiv in cadrul familiei, se pune insa problema in ce masura o mai puternica participare a femeilor pe piata muncii, concomitent cu pastrarea responsabilitatilor specifice familiei traditionale, va permite, sau, dimpotriva, va bloca participarea activa a femeilor la viata comunitatii, si, implicit, la reusita interventiei FRDS. Analizand modalitatile diferite in care s-au implicat femeile in doua proiecte similare finantate prin SDSCM, studiul de fata isi propune sa dea un raspuns acestei dileme.

II. IMPLICAREA FEMEILOR IN PROIECTELE FINANTATE DE FRDS

S-au implicat femeile in initierea proiectelor adresate FRDS ?

In cadrul unei anchete sociologice realizate de Unitatea de Studii, Analize, Sinteze a FRDS[7] in 2004, inainte de demararea propriu-zisa a programului, atat femeile cat si barbatii din comunitatilor miniere aflate in aria de interventie a SDSCM anticipau un grad ridicat de participare a membrilor comunitatii la implementarea unor proiecte de dezvoltare locala. Diferente de apreciere intre femei si barbati interveneau exclusiv in ceea ce priveste asigurarea contributiei in natura de catre membrii propriei familii.

Tab.1 Gradul de participare anticipat de membrii comunitatilor miniere

Daca analizam componenta celor 139 de grupuri de initiativa ale caror proiecte au fost evaluate in teren de catre consultantii FRDS, constatam insa ca, in majoritatea covarsitoare a cazurilor, acesta participare anticipata s-a materializat prin implicarea preponderent a barbatilor in initierea proiectelor de infrastructura (MI) sau de activitati generatoare de venit (AGV). Asa se face ca, pe ansamblu, dintre cei 2.119 membri ai grupurilor de initiativa, doar cca. un sfert (526, adica 24,8%) erau femei. In acelasi timp, datele consemneaza un grad mai redus de participare a femeilor in special in cazul proiectelor initiate in mediul rural, respectiv al acelora de reabilitare a infrastructurii.

Tab. 2 Implicarea femeilor, pe medii de provenienta si categorii de proiecte

* doar 3 proiecte intra in acesta categorie, cu implicare de 10%, 25%, respectiv 83.3%

In ceea ce priveste modul de structurare a grupurilor de initiativa, datele documenteaza faptul ca femeile sunt majoritare doar in cca. 7% dintre proiectele evaluate de FRDS, in alte cca. 12% (exclusiv de infrastructura) femeile nefiind deloc reprezentate.

Tab. 3 Structurarea grupurilor de initiativa, pe categorii de gen, respectiv de proiecte

Diferentele culturale (in sens larg) dintre diverse zone ale tarii au jucat si ele un rol important in structurarea grupurilor de initiativa, asa cum o demonstreaza si tabelul urmator.

Tab. 4 Diferente culturale in structurarea grupurilor de initiativa

Judet*	Procentul de participare a femeilor in initierea proiectelor
Alba
Bacau
Caras-Severin
Gorj					Eseu: Subiecte examen de licenta Referat: PROIECT DIDACTIC Limba romana - propozitia subordonata completiva indirecta
Hunedoara
Harghita
Maramures

* au fost luate in calcul doar proiecte din mediul urban, din judetele in care Fondul a evaluat in teren cel putin 8 astfel de proiecte

In acest context, nici interventia prealabila a FRDS la nivel comunitar, prin intermediul facilitarii de pregatire, nu a reusit sa asigure, pe ansamblu, o implicare mai puternica a femeilor in initierea proiectelor.

Tab. 5 Implicarea femeilor in proiecte facilitate, respectiv nefacilitate

Proiectele care au beneficiat de o implicare crescuta a femeilor in initierea lor au fost insa "bonificate" in procesul de evauare, fapt dovedit de diferentele semnificative dintre proiectele respinse si cele aprobate pentru finantare.

Tab. 6 Implicarea femeilor in proiecte aprobate, respectiv respinse

Si-au asumat femeile pozitii manageriale ?

Daca in cazul grupurilor de initiativa doar unu din patru membri sunt femei, la nivel managementului proiectelor aprobate raportul dintre femei si barbati creste la 1/3. Femeile sunt reprezentate la nivel managerial in cazul a 53 (64,4%) dintre cele 82 de proiecte de infrastructura si de activitati generatoare de venit aprobate de FRDS.

Intre proiectele aprobate si cele respinse nu sunt diferente importante in ceea ce priveste implicarea femeilor la nivel managerial. Aproximativ 32% dintre membrii Comitetelor de Conducere ale proiectelor aprobate sunt femei, comparativ cu 34,5% in cazul celor respinse. Diferente semnificative se observa insa in ceea ce priveste implicarea femeilor din mediul rural (24%, comparativ cu 37% in urban), respectiv in cazul proiectelor de infrastructura (30%, comparativ cu 45,5% in cazul proiectelor de activitati generatoare de venit). De asemenea, nici procesul de facilitare nu a reusit sa asigure o mai puternica implicare a femeilor la nivel managerial, doar cca. 27,5% dintre membrii comitetelor de conducere ale proiectelor facilitate fiind femei, comparativ cu 38,6% in cazul celor nefacilitate.

In ceea ce priveste pozitiile ocupate la nivel managerial, cele mai multe femei si-au asumat calitatea de trezorier. Pe categorii de proiecte, diferentele constatate sunt urmatoarele:

Tab. 7 Pozitii manageriale asumate de femei

Corespunde lipsa de implicare a femeilor unei inadecvari a proiectelor la nevoile acestora ?

Ancheta sociologica realizata de Unitatea de Studii, Analize, Sinteze a FRDS in 2004 in comunitatile aflate in aria de interventie a SDSCM documenteaza atat un grad mai ridicat de nemultumire in randul femeilor fata de conditiile de viata si oportunitatile existente la nivel comunitar, cat si diferente in modul in care femeile si barbatii au "ierarhizat" cele mai acute probleme cu care se confrunta comunitatea. Lipsa locurilor de munca si starea drumurilor au fost mai acut percepute de barbati, in timp ce femeile au pus un accent mai puternic pe lipsa alternativelor de petrecere a timpului liber si a serviciilor sociale pentru persoane dezavantajate.

In ceea ce priveste prioritatile comunitatii, la nivel general, opiniile femeilor au fost insa convergente cu cele ale barbatilor. Indiferent de gen, membrii comunitatilor miniere au pus accent pe necesitatea reabilitarii infrastructurii comunitare.

Diferente au intervenit insa la nivelul subcategoriilor de proiecte considerate prioritare. In domeniul infrastructurii, de exemplu, in timp ce pentru barbati prioritatea a reprezentat-o reabilitarea drumurilor, femeile s-au dovedit in mai mare masura interesate de dezvoltarea unor retele de alimentare cu apa, respectiv de canalizare.

procentul femeilor/barbatilor (din total respondenti) care au dat prioritate acestei categorii de proiecte

procentul proiectelor de acest tip din totalul proiectelor depuse, respectiv aprobate

procentul femeilor din totalul membrilor grupurilor de initiativa ai proiectelor aprobate

Desi considerate prioritare de catre femei, proiectele de dezvoltare a retelelor comunitare de apa-canalizare nu beneficiaza de o implicare mai crescuta a femeilor, nici la nivel de initiativa, nici la nivel managerial. Participarea redusa a femeilor pe parcursul procesului de initiere si implementare a proiectelor FRDS nu poate fi, astfel, pusa pe seama inadecvarii proiectelor la nevoile femeilor. Cum poate fi explicata atunci acesta implicare redusa a femeilor ? Incercam sa gasim un raspuns adecvat acestei intrebari analizind doua proiecte venite din aceeasi comunitate si care beneficiaza de o implicare aparent net diferita a femeilor din comunitate.

III. DOUA COMUNITATI, DOUA APARENTE, ACEEASI REALITATE

Pentru o analiza in profunzime a modului cum se implica femeile din comunitatile miniere afectate de restructurare in derularea proiectelor FRDS, am adaugat primei parti a evaluarii noastre - bazate exclusiv pe date statistice - si o analiza calitativa[9], comprehensiva, pe doua proiecte finantate de Fond in perioada 2005 - 2006. Cele doua comunitati ce au facut obiectul evaluarii noastre se afla pe teritoriul orasului Comanesti (judetul Bacau), localitate care a beneficiat, in aceeasi perioada, de fonduri FRDS pentru implementarea a 10 proiecte de mica infrastructura, marea majoritate a acestora (7) propunandu-si reabilitarea sau extinderea retelelor publice de alimentare cu apa.

Localitatea Comanesti a devenit oras in anul 1952, in componenta sa intrand doua sate - Vermesti si Podei-Podina - si sapte cartiere: Zavoi, Leorda, Supan, Sipoteni, Laloaia, Sublaloaia si Lunca de Jos. Cele doua comunitati evaluate de noi au fost "Supanel" (cartierul Supan) si "Sublaloaia dreapta" (cartierul Sublaloaia), amplasate in zone cu aspect rural situate la periferia orasului. Alegerea comunitatilor a avut in vedere exclusiv criterii legate de participarea (formala) a femeilor la derularea proiectului finantat de FRDS. In cazul proiectului din cartierul Supan, din cei 20 de membri ai grupului de initiativa 12 (60%) erau femei, nici una dintre acestea nedetinand insa, la momentul depunerii proiectului, vreo functie in Comitetul de Conducere al Proiectului (CCP). Comparativ, in componenta grupului de initiativa din comunitatea "Sublaloaia" au intrat doar doua femei (10%), una dintre acestea acupand insa si o functie in cadrul CCP (trezorier). Pentru usurinta raportarii la aceste doua proiecte, in cuprinsul prezentului raport ne vom referi la comunitatea "Supanel" utilizand expresia "Comunitate Majoritara", in timp ce pentru comunitatea "Sublaloaia" vom folosi expresia "Comunitate Minoritara".

Contextul comunitar

Anul 2005 a fost pentru Comanesti[10] una dintre cele mai agitate perioade din existenta sa. Inchiderea exploatatiei miniere in luna mai, revoltele publice izbucnite in aceeasi perioada impotriva exploatarii abuzive a padurilor , inundatiile devastatoare care au lovit orasul in luna septembrie au fost cele mai acute semnale ca orasul se confrunta cu transformari majore atat la nivel economic cat si la nivel social. Prins intre un prezent fluctuant si un viitor confuz, orasul a fost astfel constrans sa se redefineasca exclusiv prin raportare la trecut, documentele oficiale incepand sa vorbeasca despre Comanesti preponderent in termeni de "fost centru minier si forestier ".

Provocarile prezentului au obigat atat membrii comunitatii cat si autoritatile locale sa gaseasca solutii de iesire din criza. Dincolo de raspunsurile individuale, transformarile intervenite la nivel comunitar au pus insa din ce in ce mai adesea cetatenii si autoritatile sa lucreze impreuna, pentru a identifica cele mai adecvate raspunsuri - atat in directia atenuarii impactului social al restructurarii sectoarelor economice reprezentate la nivel local, cat si a asigurarii unei dezvoltari durabile a comunitatii.

Printre primele masuri luate de autoritatile locale s-a numarat organizarea unei structuri administrative care sa identifice cele mai potrivite directiile de dezvoltare pentru comunitate si sa atraga resursele financiare necesare implementarii masurilor prioritare de dezvoltare comunitara. Acest demers a asigurat autoritatilor locale atat un pachet consistent de proiecte de dezvoltare, adresate unor finantatori precum PHARE, FRDS, Fondul Europa sau Guvernul Romaniei[14], cat si o redefinire a directiilor strategice de dezvoltare locala, fundamentate pe principul participarii membrilor comunitatii in procesul de luare a deciziilor .

Si la nivel individual, restrangerea activitatii si ulterior inchiderea minei si a principalei unitati de prelucrare a lemnului au fortat membrii comunitatii sa caute noi oportunitati si surse alternative de venit. Optiunile spre care s-au orientat au fost diverse, acestea diferind atat in functie de gen si varsta, cat si de etnie sau apartenenta religioasa. Pentru membrii unor grupuri religioase neoprotestante, una dintre principalele alternativa a reprezentat-o migratia externa, facilitata de contactele cu parteneri din strainatate. Optiuniea romilor - printre primii care au ales sa paraseasca mineritul in schimbul platilor compensatorii - s-a indreptat in principal spre comertul cu produse agricole, prin obtinerea unor certificate de producator care sa le permita sa vanda astfel de produse pe piata locala[16].

Intr-o prima faza, cu banii obtinuti drept compensatie in urma disponibilizarii din sectorul minier, barbatii s-au orientat spre initierea unor mici afaceri in domeniul comertului[17] sau transportului . Altii au gasit o alternativa in exploatarea primara a lemnului sau in agricultura - fie cea locala (cei fara pamant, majoritari, lucrand ca zilieri), fie in comunitatile de unde proveneau . Migratia spre locurile de bastina, respectiv spre agricultura, a reprezentat insa o solutie mai ales pentru cei de peste 35 de ani . Familiile tinere au cautat o alternativa in educatie, cautand fie sa-si continue studiile, inscriindu-se la studii postliceale sau universitare, fie sa apeleze la alternativele locale de reconversie profesionala.

Reorientarea profesionala sau continuarea studiilor au reprezentat o alternativa pe care au mizat mai ales femeile tinere. In perioada in care mina functiona la intreaga capacitate, si mai ales inainte de 1989, femeile din familiile de mineri erau in majoritate casnice, ocupandu-se de gospodarie, de cresterea si educatia copiilor. Veniturile obtinute de soti asigurau familiei un trai mai mult decat decent[23]. In conditiile crizei intervenite dupa 1997 la nivelul economiei locale, generate de disolutia sectorului industrial cu capital de stat si de imposibilitatea absorbtiei salariatilor disponibilizati de catre agentii economici cu capital privat, abilitatile dobandite de femei in administrarea gospodariei au facilitat adesea preluarea de catre acestea a initiativei si in ceea ce priveste continuarea asigurarii bunastarii familiei.

Pentru a acoperi pierderile intervenite la nivelul bugetului gospodariei, prin pierderea de catre barbati unui loc de munca bine platit, acele familii afectate de disponibilizare care nu au optat pentru migratie[26], au avut la indemana doua solutii. Prima a constat in identificarea oportunitatilor locale de reangajare, atat pentru barbati cat si pentru femei. Femeile casnice au fost astfel puse in situatia de a opta pentru reinsertia in campul muncii. Piata locala le-a oferit o sansa indeosebi in comert si alimentatie publica, dar si in sectorul public (invatamant, sanatate, administratie etc.). Salariile mici din aceste sectoare, dar si cele asigurate de barbati, au impins insa familiile tinere spre solutii alternative, care sa faciliteze accesului la locuri de munca mai bine platite, atat pentru femei cat si pentru barbati. Aceste alternative au presupus adesea continuarea studiilor sau reorientarea profesionala, in adoptarea de catre membrii familiei a unei asemenea decizii femeile avand un important cuvant de spus .

Cu toate acestea, ca si in alte comunitati miniere, libertatea de miscare a femeilor pe piata locala a fortei de munca a fost si a ramas modesta. Desi, pe ansamblul populatiei orasului, femeile au fost si sunt majoritare[28], evidentele Agentiei Judetene de Ocupare Fortei de Munca arata ca, la nivelul orasului Comanesti, din totalul de 7516 salariati, doar 2105 (28%) sunt femei. De asemenea, potrivit acelorasi evidente, femeile reprezinta majoritatea si in randul persoanelor care nu dispun de nici o sursa de venit (3230). In acest context, femeile au fost practic fortate sa-si pastreze sau sa revina la statutul de casnica.

Dincolo de saracie, schimbarile intervenite la nivel comunitar au lasat insa urme adanci si la nivel coportamental. Lipsa unei surse stabile de venituri, in principal, a avut consecinte importante atat asupra relatiilor din sanul familiei[29], cat si al acelora dintre oameni, respectiv dintre cetateni si autoritati. Acest din urma fapt a creat dificultati inclusiv la nivelul demersurilor de implicare a membrilor comunitatii in proiectele de dezvoltare locala initiate sau sprijinite de autoritati, precum cele specifice interventiei FRDS .

Implicarea femeilor in initierea proiectelor FRDS

Datele statistice prezentate de noi in prima parte a studiului - privitoare la componenta grupurilor de initiativa ale proiectelor inaintate de cele doua comunitati - au creat imaginea unei implicari net diferite a femeilor in cele doua cazuri. Daca intram in profunzime, datele calitative culese din teren demonstreaza insa ca aceasta imagine este una inselatoare.

La o prima analiza, proportia ridicata (60%) a femeilor care au intrat in componenta grupului de initiativa al proiectului initiat de Comunitatea Majoritara poate fi explicata, de exemplu, prin numarul mare de gospodarii din respectiva comunitate (cca. 50%) formate exclusiv din femei in varsta, vaduve. In parte, asta explica si faptul ca in prima componenta a Comitetului de Conducere a Proiectului nu a fost cooptata nici o femeie.

Datele calitative culese din teren demonstreaza insa mai cu seama faptul ca insusi "procentul de femei membre ale grupurilor de initiativa" este un indicator putin relevant in documentarea masurii in care femeile au participat la fundamentarea si initiarea proiectelor FRDS. In general, in masura in care semnaleaza rolul semnificativ asumat de femei in identificarea unor alternative care sa asigure bunastarea propriei familii, marturiile membrilor comunitatii converg in a documenta si o implicare puternica a femeilor din comunitatile evaluate in generarea proiectelor de dezvoltare comunitara finantate de Fond. In acest sens, nu au fost semnalate diferente relevante intre cele doua comunitati in ceea ce priveste gradul de implicare a femeilor in etapa stabilirii prioritatilor comunitatii.

Participarea activa a femeilor in etapa de evaluare a nevoilor si de stabilire a prioritatilor comunitatii explica si asumarea in totalitate de catre acestea a obiectivelor stabilite prin proiectele inaintate FRDS. Reabilitarea sau extinderea retelelor de alimentare cu apa din/ in comunitate sunt percepute de femei ca avand un impact benefic indeosebi asupra vietii femeilor din cele doua comunitati. Prioritatea femeilor a fost insa asumata ca prioritate a intregii comunitati, efectele pozitive ale proiectelor fiind cu atat mai acut percepute la nivel comunitar cu cat cele doua comunitati ramasesera singurele din zona neracordate la reteaua publica de alimentare cu apa[31].

Desi, cel mai adesea, argumentele invocate de femei pentru a explica neimplicarea directa in initierea proiectelor FRDS au fost legate de varsta inaintata sau de starea precara de sanatate, lipsa timpului necesar pentru a participa la toate intalnirile organizate in comunitate in perioada de evaluare a nevoilor si de stabilire a prioritatii comunitatii a jucat de asemenea un rol important, care a facilitat uneori implicarea preponderenta a sotilor.

Desi participarea femeilor a fost masiva in etapa initierii proiectului, implicarea lor este greu de pus in evidenta exclusiv pe baza datelor cuprinse in documentatia proiectului. In acest sens, datele statistice, preluate inclusiv in baza de date a FRDS, sunt putin relevante.

Contributia femeilor la administrarea proiectelor. Asumarea unei pozitii manageriale

Odata cu trecerea in etapa de implementare a proiectelor, rolul femeii se reduce vizibil. Exista, totusi, diferente semnificative in ceea ce priveste gradul de implicare a femeilor, in functie de "satutul" ce poate fi asociat acestora in relatie cu proiectul FRDS:

(a) femeia "manager". Femeile care si-au asumat o functie in cadrul Comitetului de Conducere a Proiectului au fost implicate puternic si constant in toate activitatile ce tin de implementarea proiectului. In anumite etape, implicarea lor a depasit limitele sarcinilor specifice strict functiei detinute[32].

(b) femeia "sotie de manager". Dincolo de faptul ca ceilalti membri ai familiei au fost nevoite sa preia anumite sarcini gospodaresti care in mod traditional reveneau sotului-manager[33] sau femeii-manager , in masura in care timpul pe care il putea aloca barbatul-manager proiectului a fost limitat , femeia-sotie de manager a preluat inclusiv sarcini ce tineau de administrarea proiectului.

(c) femeia "membru al comunitatii". Dupa stabilirea prioritatii (obiectivelor proiectului) si alegerea liderilor comunitari (a membrilor grupurilor de initiativa si ai CCP), rolul femeilor care nu si-au asumat o pozitie in structurile "formale" de decizie sau de executie asociate proiectului s-a redus cel mai puternic. Participarea lor s-a rezumat in principal la a se informa, fie direct de la cei implicati, fie prin prezenta la adunarile publice organizate pe parcursul implementarii proiectelor[36].

Implicarea redusa a femeilor in administrarea proiectului s-a prefigurat inca din momentul alegerii structurilor de decizie si de executie. Demersurile intreprinse de reprezentantii autoritatilor locale[37] in perioada de pregatire a proiectului au avut un impact redus in acesta directie. Nici din acesta perspectiva nu pot fi semnalate insa diferente in comportamentul femeilor din cele doua comunitati evaluate.

Principalele argumente invocate de femei pentru a justifica implicarea lor redusa in administrarea proiectelor FRDS pot fi puse indeosebi pe seama diferentierilor de gen specifice unei comunitati traditionale:

1. "femeile sunt mult mai exploatate acasa". Factorul care pare a influenta in cea mai mare masura implicarea femeilor in problemele obstii este timpul. Impovarata de multitudinea sarcinilor gospodaresti, femeii ii ramane prea putin timp pentru a se implica si in activitati de interes comunitar.

2. "femeile nu au fost invatate sa se implice in probleme". In conditiile in care la nivelul resursei de timp ce putea fi alocata participarii la derularea unor activitati obstesti nu au intervenit schimbari semnificative de-a lungul timpului, traditia neimplicarii femeilor tinde sa se perpetueze, prin invocarea de catre acestea a lipsei abilitatilor de a face fata unor noi responsabilitati.

3. "femeile sunt mai timide, nu sunt asa bagarete". Lipsa abilitatilor submineaza increderea in sine a femeilor. In ceea ce priveste participarea la activitati de interes comunitar, comparatia cu barbatii intretine in mintea femeilor un acut sentiment de inferioritate.

4. "femeile sunt rele de gura, se cearta intre ele si nu se pun de acord". Prejudecatile, stereotipiile joaca, de asemenea, un rol semnificativ atat in determinarea cat si in justificarea lipsei de implicare a femeilor.

5. "si daca ar fi, de exemplu, mai multe femei, ce ar fi ?"  In fine, chiar in lipsa celorlalti factori, femeile nu vad in ce masura implicarea lor ar fi in interesul obstii, influentand in bine viata comunitatii.

Pornind de la aceste argumente, a fost cu atat mai dificil pentru femei sa-si asume o pozitie manageriala, in masura in care, la acest nivel de implicare, atat responsabilitatile cat mai ales timpul ce trebuie alocat proiectului cresc considerabil.

Prima optiune a comunitatilor a fost de a alege in Comitetele de Conducere a Proiectelor cu precadere pensionari[39], cu anumita experienta dar mai ales cu timp liber suficient. Din perspectiva acestor criterii, accesul femeii la nivel managerial a fost puternic limitat, in randul femeilor in varsta fiind cu atat mai dificil de identificat persoane implicate anterior in rezolvarea unor probleme comunitare, cu experienta in administrarea unor activitati publice sau afaceri, in relatia cu institutiile publice, in mobilizarea sau coordonarea unui colectiv de oameni. De aceea, in acesta etapa, doar in cazul Comunitatii Minoritare in Comitetul de Conducere a Proiectului a fost aleasa o femeie. Tanara, implicata in administrarea unei afaceri de familie, aceasta a acceptat insa cu greu sa isi asume o astfel de pozitie, pentru cooptarea ei in CCP comunitatea apeland chiar la interventia viceprimarului .

Dupa aprobarea proiectelor de catre FRDS si demararea activitatilor de implementare, solutia initiala a comunitatilor s-a dovedit in scurt timp neviabila, unele dintre persoanele in varsta facand fata cu greu anumitor responsabilitati legate de implementarea proiectelor[42]. In acest context, membrii comunitatii au fost nevoiti sa apeleze (si) la oameni tineri , cu experienta sau abilitati in realizarea unor sarcini administrative sau de comunicare cu oamenii din comunitate, respectiv cu institutiile sau autoritatile publice , dar mai ales capabili sa aloce importante resurse de timp implementarii proiectului.

In aceasta etapa s-a produs accesul unei a doua femei in Comitetele de Conducere a Proiectului, de aceasta data in cazul Comunitatii Majoritare. Cu toate ca, si in acest nou context, accesul femeii a fost mult mai dificil decat al barbatilor. Ele au fost puse in situatia de a aloca un timp mult mai mult activitatilor extragospodaresti[46], asigurand in acelasi timp un echilibru intre timpul alocat acestea si cel alocat familiei , de a obtine sprijinul celorlalti membri ai familiei , si in special a sotului , in lipsa caruia implicarea lor fiind practic imposibila, dar si de a depasi temerile legate de asumarea unor responsabilitati pe care nu le-au mai avut pana atunci .

Privita din acesta perspectiva, interventia FRDS nu a avut, si nici nu putea avea, un impact spectaculos in directia implicarii directe a femeilor in administrarea proiectelor. Mai important insa decat impactul imediat sunt semnalele care demonstreaza ca aceste demersuri initiate de Fond creeaza premise ca, pe termen lung, femeile sa devina mult mai implicate in viata comunitatii.

IV. IMPLICATII STRATEGICE SI PRACTICE

Se poate miza pe o participare mai crescuta a femeilor ?

Miza prezentului studiu a fost aceea de a afla ce se ascunde in spatele cifrelor brute, seci, privind (lipsa de) implicarea femeilor din comunitatile miniere in proiecte individuale sau comunitare de dezvoltare. Asa cum am vazut, respectivele date statistice au reprezentat un semnal de alarma pentru finantatorii acestor programe, care si-au pus in mod serios problema regandirii parametrilor interventiei lor, in asa fel incat nevoile prioritare ale femeilor sa fie mult mai bine tintite.

Este justificata o asemenea stare de alarma ? In buna parte, rezultatele studiului nostru inclina in favoarea unui raspuns pozitiv. Chiar daca preocuparea femeilor pentru viitorul personal, al familiei si comunitatii in care traiesc este real si puternic, acesta preocupare isi gaseste de prea putine ori corespondenta in actiuni concrete, directe ale femeilor, care sa-si propuna rezolvarea problemelor cu care se confrunta. Interventia femeii, implicarea ei activa in astfel de demersuri este ingradita de o diversitate de factori, pe care am incercat sa-i punem in evidenta si prin intermediul evaluarii noastre.

In ce masura un program de suport, orientat fie la nivel individual, fie la nivel comunitar, poate schimba insa aceasta situatie de fapt ? Au nevoie programele in curs de implementare de o simpla regandire a parametrilor interventiei lor sau e nevoie de o schimbare majora de perspectiva ? Credem ca, in masura in care aceste programe se adreseaza unor comunitati sarace sau dezavantajate, adesea dominate de o cultura de tip traditional, in care stereotipiile de gen sunt inca puternice, tintirea lor exclusiv pe probleme punctuale va avea, inevitabil, un impact limitat. In acest context, interventiile care pun un accent considerabil pe schimbarea mentalitatilor, pe dezvoltarea capitalului social, pot miza, pe termen mediu, pe rezultate mult mai importante, oferindu-le acestor comunitati modele de urmat, inclusiv in ceea ce priveste implicarea femeilor.

Cum poate insa creste impactul interventiilor de acest gen in ceea ce priveste participarea femeilor in demersurile de dezvoltare comunitara, in conditiile in care, asa cum am vazut, acestea continua sa fie impovarata de sarcini gospoderesti ? Programele de dezvoltare comunitara promovate de cei mai puternici finantatori internationali si-au perfectat in timp o serie de mecanisme care pot da rezultate semnificative in acesta directie. Eforturile trebuie insa indreptate pe plierea acestor mecanisme pe specificul comunitar. In acest sens, procesele de facilitare comunitara, de evaluare, supervizare, networking, pe care le deruleaza si FRDS, trebuie sa actioneze in mai mare masura asupra acelor factorilor care ingradesc implicarea femeilor si care pot fi "controlati" prin astfel de mecanisme: identificarea si promovarea femeilor cu abilitati de lider, cladirea increderii in fortele proprii, atragerea sprijinului celorlalti membrii ai familiei, dar si pe cel al comunitatii, dezvoltarea abilitatilor de gestionare a diverselor probleme de interes obstesc etc.

Exemplele de succes pot reprezenta un catalizator important al mobilizarii femeilor, demontand stereotipiile de gen care inca functioneaza la nivelul comunitatilor de tip traditional. Succesul mecanismelor aflate la indemana programelor de dezvoltare comunitara depinde insa in buna parte si de cel al transformarilor din domeniul economic, din educatie, care sa permita eliberarea femeii de povara sarcinilor gospodaresti si sa-i redea increderea in fortele proprii.