Demersuri de dezvoltare derulate prin intermediul fondurilor sociale finantate de banca mondiala

DEMERSURI DE DEZVOLTARE DERULATE PRIN INTERMEDIUL FONDURILOR SOCIALE FINANTATE DE BANCA MONDIALA

Ce sunt si ce finanteaza fondurile sociale ?

Fondurile sociale sunt agentii prin intermediul carora se finanteaza proiecte de mica amploare, care vin in intampinarea nevoilor exprimate de paturile sarace si vulnerabile ale unei sociatati si sunt initiate prin implicarea activa a beneficiarilor[1]. Domeniile vizate sunt diverse, cel mai adesea fondurile orientandu-se spre finantarea unor lucrari de infrastructura comunitara, asigurarea unor servicii sociale, organizarea de sesiuni de formare sau dezvoltarea sectorului de microintreprinderi. Sunt finantate solicitari care, de cele mai multe ori, raspund unor nevoi identificate, stabilite ca prioritate si structurate sub forma de proiect cu participarea beneficiarilor. Personalul fondurilor evalueaza, aproba si supervizeaza implementarea proiectelor, care se deruleaza, in general, prin intermediul unor organizatii nonprofit, autoritati publice locale, grupuri comunitare sau comitete locale de implementare .

La nivel international, fondurile sociale au fost infiintate ca raspuns la doua cetegorii distincte de provocari: fie pentru reducerea, pe termen scurt si mediu, a unor decalaje de dezvoltare, fie pentru a atenua consecintele unor situatii de criza aparute la nivel social (razboaie, conflicet civile, calamitati naturale etc.). Nevoia constituirii unor asemenea parghii de interventie a fost generata adesea de slabiciunile sectorului public, aflat, din punct de vedere economic, institutional sau tehnic, in imposibilitatea de a furniza servicii prompte si eficiente, cu impact ridicat asupra gradului de dezvoltare sociala. Din acest punct de vedere, fondurile sociale s-au dezvoltat ca instrumente flexibile, cu reactie rapida si eficienta operationala ridicata. Capacitatea lor de a atrage fonduri de dezvoltare puse la dispozitie de diversele institutii internationale a fost un factor suplimentar care a condus la dezvoltarea rapida si de amploare a acestui tip de agentii.

Reabilitarea infrastructurii locale. In cele peste 100 de tari in care au fost implementate, fondurile sociale finantate de Banca Mondiala sunt indeosebi cunoscute pentru investitiile realizate in domeniul infrastructurii. Astfel, constructia si reabilitarea de scoli, facilitatile de sanatate si crearea unei infrastructuri de alimentare cu apa reprezinta 80% din proiectele fondurilor sociale. Fara indoiala insa ca exista variatii majore de la o regiune/tara la alta, fiecare fond incercand sa raspunda celor mai grave probleme din tara respectiva care nu pot fi rezolvate prin mecanisme/ politici alternative. Nu intamplator, majoritatea lucrarilor de infrastructura vizeaza zonele rurale foarte sarace/ sub-dezvoltate - zone care sunt adesea ocolite de investitiile guvernamentale/ non-guvernamentale.

Reabilitarea infrastructurii se doreste a fi primul pas in stimularea dezvoltarii economice la nivel local, in imbunatatirea conditiilor de sanatate si de educatie, in cresterea calitatii vietii in general. In cadrul programelor Bancii Mondiale, lucrarile de infrastructura cele mai frecvente sunt, pe langa cele mentionate anterior: reabilitarea/ constructia de strazi, constructia/reabilitarea de poduri, sisteme de irigatii, centre comunitare etc.

Activitati generatoare de venit. In ceea ce priveste finantarea unor activitati productive, fondurile sociale si-au insusit doua tipuri distincte de abordare . O prima directie si-a propus construirea unui mecanism de suport pentru dezvoltarea sectorului micilor intreprinderi, ca demers complementar/alternativa la sectorul bancar. Prin acest mecanism se acorda asistenta tehnica, suport managerial si creditare micilor intreprinzatori lipsiti de o baza materiala care sa le permita demararea de mici afaceri. Derularea acestui suport in cooperare cu institutii bancare, organizatii neguvernamentale sau alte entitati publice sau private a condus, in multe cazuri, la dezvoltarea unui sistem de microcreditare national solid.

Cea de-a doua directie urmata de fondurile sociale a avut ca tinta zonele sarace, la nivelul carora s-a urmarit dezvoltarea abilitatilor manageriale si a capacitatilor de productie locale. Pe aceasta linie au fost finantate mici unitati de exploatare a resurselor locale. Programele de acest gen s-au adresat saraciei comunitare, urmarind imbunatatirea calitatii vietii dar si dezvoltarea capitalului social (increderii si cooperarii) la nivelul beneficiarilor.

Stabilirea de tinte (antreprenori lipsiti de resurse vs. comunitati sarace) si instrumente (credite vs. granturi) diferite a impus dezvoltarea si a unor mecanisme specifice de implementare si de asigurare a sustenabilitatii proiectelor. Daca microfinantarea a impus construirea unor structuri de evaluare si management specifice organismelor care asigura servicii financiare, acordarea de suport in vederea initierii de mici activitati productive in comunitatile sarace a impus dezvoltarea de mecanisme care sa urmareasca indeplinirea atat a cerintelor de profitabilitate economica cat mai ales a menirii sociale a proiectelor: monitorizarea demersului participativ de elaborare si implementare a proiectului, dezvoltarea capacitatii comunitatii de gestionare a resurselor, instruire si suport de specialitate (tehnic, managerial, de marketing etc.).

Servicii sociale comunitare. In ceea ce priveste domeniul serviciilor sociale, fondurile sociale s-au preocupat indeosebi de dezvoltarea unor servicii de ingrijire centrate pe comunitate. Derularea unor astfel de proiecte presupune plasarea deciziei cu privire la modalitatile concrete de implementare, respectiv asumarea responsabilitatii privind derularea proiectului de catre nivelele cele mai de jos ale unei comunitati (abordare "de jos in sus"). Comunitatea trebuie sa detina controlul cel putin asupra unora dintre aspectele cheie ale implementarii proiectului, cum ar fi, de exemplu, tipul de servicii care sa fie furnizate sau categoria de beneficiari carora sa se adreseze. Principalele particularitati ale acestei abordari privesc furnizarea de servicii in domenii in care institutiile publice au putina experienta sau nu au deloc, respectiv finantarea unor proiecte care raspund unei nevoi pronuntate de dezvoltare a capacitatii organizationale a furnizorilor de servicii .

La nivel mondial, prin intermediul fondurilor sociale dar si a altor programe ale Bancii Mondiale, au fost finantate indeosebi servicii in domeniul nutritiei, ingrijirii maternale si a copiilor, alfabetizarii si pregatirii profesionale. In urma cerintelor specifice ale beneficiarilor, acestor servicii traditionale li s-au adaugat, in timp, unele care vizau dezvoltarea timpurie a copilului, oferirea de ingrijire copiilor cu mame cu venituri reduse, educatie non-formala pentru copiii ce au abandonat scoala ori incadrarea in munca a persoanelor cu dizabilitati.

Eseu: Subiecte examen de licenta Referat: PROIECT DIDACTIC Limba romana - propozitia subordonata completiva indirecta

Copiii si femeile sunt categoriile de beneficiari cele mai vizate de serviciile sociale centrate pe comunitate. Alte categorii de beneficiari sunt: tinerii la risc, batranii, victimele unor conflicte, persoanele cu dizabilitati, persoanele institutionalizate sau minoritatile etnice. Cel mai adesea proiectele de acest gen sunt derulate prin intermediul organizatiilor neguvernamentale si a autoritatilor publice, acestea din urma implicandu-se indeosebi in acele zone ale lumii unde gradul de descentralizare administrativa este mai ridicat.

Abordarea Fondului Roman de Dezvoltare Sociala

In Romania functioneaza doua agentii care si-au insusit o abordare de tip participativ, specifica fondurilor sociale, ambele cu finantare din partea Bancii Mondiale: Fondul Roman de Dezvoltare Sociala, care si-a inceput activitatea in anul 1999 si Programul de Dezvoltare Rurala (PDR), ce se afla intr-o faza pilot de implementare incepand cu anul 2003. Daca PDR finanteaza exclusiv proiecte de infrastructura comunitara, prin intermediul autoritatilor publice locale si cu consultarea comunitatii, interventia Fondului se deruleaza pe trei directii principale: reabilitarea micii infrastructuri rurale, organizarea unor servicii sociale comunitare complementare celor publice, respectiv dezvoltarea de activitati generatoare de venit.

Reabilitarea micii infrastructuri comunitare. FRDS finanteaza proiecte de mica infrastructura initiate si implementate cu participarea directa a beneficiarilor. Proiectele sunt derulate prin intermediul unor organizatii comunitare, un grup de minim 10 membri ai comunitatii, structurat in baza legii de functionare a FRDS. Fondurile puse la dispozitia comunitatilor sunt nerambursabile (granturi). Lor li se adauga contributia comunitatii, in bani sau natura (munca, materiale de constructii, utilaje etc.). In cazul proiectelor de mica infrastructura aceasta contributie trebuie sa acopere cel putin 10% din valoarea grantului oferit de FRDS.

Imbunatatirea infrastructurii comunitatilor sarace vizeaza in principal reabilitarea unor cai de acces precum drumuri, punti pietonale, poduri dar si a unor retele de alimentare cu apa, centre comunitare etc. Investitiile in infrastructura finantate de FRDS nu reprezinta un scop in sine, ci un mijloc prin care o comunitate locala este ajutata sa-si creeze/ identifice oportunitati de crestere a calitatiii vietii si sa-si valorifice si potenteze capitalul social (incredere, toleranta, colaborare, asociere, participare, parteneriat local). De altfel, obiectivele explicite pe care le urmareste Fondul prin finantarea de proiecte de infrastructura sunt: "imbunatatirea accesului comunitatilor rurale sarace la piete de aprovizionare si desfacere, servicii publice si sociale", "imbunatatirea conditiilor de igiena prin asigurarea apei potabile" si "intarirea capacitatii comunitatilor rurale de a actiona intr-un mediu orientat catre cerintele pietei".

Initierea de activitati generatoare de venit in comunitatile sarace. Prin acest instrument Fondul isi propune, in primul rand, sa intareaca capacitatea grupurilor productive provenite din comunitatile sarace de a identifica si exploata in mod eficient resursele locale, raspunzand nevoilor comunitare de creare a unor locuri de munca, respectiv de asigurare a unor surse suplimentare de venit pentru membrii comunitatii. In acest sens, FRDS vizeaza, in exclusivitate, finantarea unor proiecte care (1) sa valorifice - prin prelucrare si comercializare - materiile prime disponibile pe plan local (lemn, lana, fructe, legume, lapte, carne etc.), (2) sa incurajeze si sa sprijine continuarea traditiilor locale de producere a unor obiecte de artizanat sau mestesugaresti, respectiv (3) sa asigure construirea si/ sau reabilitarea infrastructurii economice locale: piete agroalimentare, depozite, solarii, sere, brutarii comunitare etc. Proiectele de acest tip pot fi initiate, de asemenea, doar de grupuri comunitare formate din minim zece locuitori ai unui sat care indeplineste criteriile de saracie specifice Fondului .

Finantarea unor proiecte de activitati generatoare de venit nu este insa doar un demers care urmareste dezvoltarea economica a comunitatilor rurale sarace din Romania ci se inscriere in parametrii generali ai interventiei FRDS, care vizeaza dezvoltarea comunitara. Potrivit cerintelor Fondului, proiectul trebuie (1) sa reprezinte prioritatea intregii comunitati, (2) sa aduca beneficii sub forma de venituri suplimentare unei cat mai mari parti a membrilor comunitatii - in calitate de angajati, furnizori de materii prime, cumparatori etc. - si (3) sa aiba asigurata o contributie a comunitatii de minimum 15% din valoarea grantului solicitat Fondului, in bani sau natura (munca, materiale etc.). Cea mai importanta tinta a interventiei FRDS este activarea si dezvoltarea capitalului social local, adica a determinarii membrilor comunitatii de a coopera in vederea cresterii bunastarii generale a comunitatii.

Dezvoltarea retelei nationale de servicii sociale comunitare. Indiferent de categoria de proiecte pe care le finanteaza, interventia FRDS la nivelul comunitatilor rurale sarace sau a grupurilor dezavantajate de la nivel urban sau rural este guvernata de principiile dezvoltarii comunitare de tip participativ. In cazul serviciilor sociale, asumarea acestor principii de catre agentul de executare al proiectului presupune, in principal:

fundamentarea proiectului pe nevoile grupului dezavantajat. In aceasta privinta, "organizatiile intermediare care propun proiecte spre finantare trebuie sa-si informeze beneficiarii si sa le ofere posibilitatea de a alege intre anumite servicii comunitare, in functie de nevoile prioritare ale beneficiarilor" [6];

implicarea beneficiarilor in procesul de luare a deciziilor. In acest scop, initiatorii proiectelor SSC "se vor consulta cu beneficiarii si cu membrii comunitatii si vor colabora cu acestia la realizarea proiectului";

dezvoltarea de parteneriate solide, avand ca scop atat implementarea, cat si asigurarea continuitatii proiectului. In acest sens, "Fondul solicita organizatiilor intermediare care propun proiecte de servicii sociale comunitare sa creeze parteneriate, dupa caz, cu autoritatile locale, cu ONG-uri specializate in furnizarea serviciilor sociale si / sau cu experti independenti in domeniu, cu institutii guvernamentale descentralizate din teritoriu";

asigurarea durabilitatii proiectului. In aceasta privinta, "Fondul cere Agentilor de Executare sa prezinte la depunerea proiectelor un plan prin care se urmareste mentinerea in functiune pe termen lung a obiectivelor realizate prin proiect dupa terminarea finantarii de la Fond, plan in care sunt descrise demersurile facute si sursele financiare identificate pentru intretinerea si acoperirea cheltuielilor curente cu obiectivele respective".

Proiectele de servicii sociale comunitare pot fi initiate de organizatii neguvernamentale, dar si de autoritati locale, in masura in care acestea se afla in raporturi contractuale de parteneriat cu organizatii neguvernamentale si grupuri dezavantajate. Contributia obligatorie a solicitantului trebuie sa fie de cel putin 5% din valoarea grantului cerut. Aceasta poate consta in bani si/ sau in natura, fiind asigurata fie de ONG, fie de autoritatea locala sau de oricare din partenerii implicati in proiect.

Prin finantarea unor servicii sociale comunitare FRDS urmareste doua obiective principale: cresterea accesului grupurilor dezavantajate la servicii care raspund nevoilor lor imediate, respectiv intarirea capacitatii ONG-urilor si autoritatilor locale de a raspunde nevoilor in schimbare ale grupurilor dezavantajate. Prin grup dezavantajat, Fondul defineste acel grup de persoane sarace, caracterizate printr-o nevoie de baza comuna, relativ omogena, pe care nu si-o pot satisface prin eforturi proprii. Este vorba de persoane care nu beneficiaza de sprijinul ce se acorda in mod normal prin programele de asistenta sociala (de exemplu, nu sunt institutionalizate) si nu beneficiaza de suportul familiei sau de alte forme de sprijin.

In acest sens, Fondul sustine exclusiv proiecte care infiinteaza, intr-o comunitate, noi tipuri de servicii sociale comunitare sau componente inovatoare ale unor proiecte aflate in derulare, evitandu-se ca interventia FRDS sa se suprapuna sau sa duplice servicii ce se ofera deja in sistemul public. Scopul final este acela al dezvoltarii sitemului national de asistenta sociala, prin infiintarea, la nivel local, de: centre de zi, servicii de promovare a sanatatii, servicii de ingrijire la domiciliu, adaposturi, centre comunitare de informare si consiliere sau centre de integrare sociala pentru tineri aflati in situatii de risc etc.