Toxicomanie - Elemente etiologice ale toxicomaniei

I.         Terminologie

Intoxicatia acuta

Este o stare tranzitorie ce urmeaza administrarii alcoolului sau altor substante psihoactive, si care are ca rezultat perturbari in nivelul campului de constiinta, ale cognitiei, perceptiei, afectului si comportamentului, precum si a altor functii si raspunsuri fiziologice. Aceasta este considerata ca atare doar atunci cand intoxicatia apare fara sa fie concomitenta cu probleme durabile legate de consumul de substante.

Intoxicatia acuta este de obicei strans legata de nivelul dozelor. Exceptii de la aceasta regula pot apare la indivizii cu unele afectari organice subacute, unde doze mici de substanta pot provoca un efect toxic disproportionat de sever. In aprecierea dezinhibitiei, trebuie luat in considerare si contextul social - de exemplu dezinhibitia comportamentala la petreceri, carnavaluri, etc. Intoxicatia acuta este un fenomen tranzitor. Intensitatea intoxicatiei scade cu timpul si efectele dispar in timp. Recuperarea este completa, exceptand situatiile in care au aparut leziuni tisulare sau alte complicatii. Sunt situatii in care intoxicatia acuta poate fi mortala.

Simptomele intoxicatiei nu reflecta obligatoriu efectele de baza ale substantei utilizate. De exemplu, drogurile sedative pot da simptome de agitatie sau hiperactivitate, iar stimulantele pot provoca comportament introvert si retragere sociala. Unele substante psihoactive sunt capabile sa produca diferite tipuri de efecte la diferite doze. Ex. Alcoolul: doze reduse - efect stimulant al comportamentului; cresterea dozelor - agitatie si agresivitate; doze foarte ridicate - sedare.

In cazul consumului de alcool, poate apare intoxicatia patologica, caracterizata prin debut brusc cu agresiune si adesea comportament violent, care nu este tipic pentru subiect in afara consumului. Comportamentul apare foarte repede dupa consumul unei cantitati de alcool care la majoritatea populatiei nu produce efecte.

Utilizarea nociva

Este un model de consum de substanta psihoactiva ce afecteaza sanatatea, fie la nivel somatic, fie la nivel mental.

Modalitatile nocive de utilizare sunt adesea criticate de ceilalti si sunt frecvent asociate cu diferite consecinte sociale negative. Faptul ca modalitatea de utilizare a unei anumite substante este privita cu dezaprobare de catre o alta persoana sau de catre cadrul cultural al subiectului sau ca duce la consecinte sociale negative cum ar fi arestul sau coflicte maritale, nu constituie prin ele insele o dovada a utilizarii nocive.

Dependenta

Reprezinta un grup de fenomene fiziologice, comportamentale, cognitive si psihologice ce se dezvolta dupa administrarea repetata, continuu sau episodic, a unei substante, pentru obtinerea unor efecte psihice sau pentru a inlatura o stare dezagreabila. Utilizarea substantei capata o prioritate crescuta pentru individ, fata de alte comportamente ce erau inainte mai mult valorizate de catre respectivul individ.

Caracteristica esentiala a sindromului de dependenta este dorinta (deseori puternica, cateodata irezistibila) de a consuma un drog, alcool sau tutun. Revenirea la utilizarea substantei dupa o perioada de abstinenta duce la o reaparitie mai rapida a caracteristicilor sindromului de dependenta.

Dependenta la droguri poate fi fizica, psihologica sau mixta.

Dependenta psihologica este caracterizata de nevoia continua sau intermitenta pentru folosirea substantei in scopul disparitiei unei stari disforice.

Dependenta fizica este caracterizata de nevoia de a lua substanta pentru a preveni aparitia sindromului de sevraj.

Obisnuit, instalarea dependentei parcurge urmatoarele etape: experimentare administrare recreationala sau conditionata social uz abtinere consum habitual abuz dependenta.

Un diagnostic clar de dependenta poate fi pus doar atunci cand 3 sau mai multe din urmatoarele caracteristici au fost prezente in cursul anului precedent:

a.     dorinta puternica/compulsiva de a folosi substanta - element esential: dupa interventii chirurgicale, in situatia in care au primit derivati morfinici, la intrerupere poate apare sindrom de sevraj, dar fara sa existe dorinta de a continua consumul;

b.     dificultati de control al comportamentului legat de consumul de substanta - nu se poate stapani sa nu inceapa consumul, nu reuseste sa se opreasca din consum, nu reuseste sa limiteze cantitatea consumata;

c.      la incetarea consumului de substanta apare starea de sevraj caracteristica sau individul are nevoie sa utilizeze substanta pentru inlaturarea sau evitarea simptomelor de sevraj;

d.     aparitia tolerantei, astfel incat sunt necesare doze crescute de substanta pentru a obtine acelasi efect;

Document online: Proiect de lectie clasa a vi-a limba romana - recapitulare verb Eseu: PROIECT DIDACTIC CLASA: a II-a A - efectele unor fenomene ale naturii asupra vietuitoarelor

e.     neglijarea progresiva a placerilor sau intereselor datorita consumului de substanta, cresterea timpului consumat pentru obtinerea sau administrarea substantei sau pentru revenirea de pe urma efectelor acesteia;

f.       persistenta in utilizarea substantei in ciuda aparitiei consecintelor nocive - este esential sa fim convinsi de faptul ca subiectul este constient de relatia dintre consum si efectele nocive ale acestuia.

g.      Restrangerea repertoriului modalitatilor de consum a substantei - consuma si in zilele de lucrul, fara a tine cont de restrictiile sociale.

Dependenta poate fi prezenta pentru o substanta, pentru o clasa de substante sau pentru o gama mai larga.

Individul dependent poate sa fie intr-o anumita perioada:

abstinent: in mediul obisnuit; in mediul protejat; sub tratament de inlocuire; sub tratament cu droguri aversive sau blocante

utilizator: cu utilizare episodica; cu utilizare continua; utilizator constant

Dependenta psihologica

Este o rezultanta a interactiunii dintre urmatorii factori:

Farmacologici

Psihologici: actiunea asupra sistemului nervos central, prin inlaturarea unui disconfort periferic sau prin efect placebo. Substantele psihoactive pot modifica reactivitatea sistemului nervos si prin alterarea interpretarii naturii stimulilor si intrarea intr-un cerc vicios ce include drogul

Sociali - consumul de substante este perceput diferit in functie de acceptanta geografica, etnica, de clasa sociala sau de grup.

Dependenta psihica se traduce prin starea "de bine' obtinuta direct (corelata cu actiunea realizata de substanta) sau indirect (evitarea senzatiilor neplacute), ce conduce la nevoia de repetare a administrarii.

Toleranta

Indicator al existentei dependentei, reprezinta reducerea sensibilitatii fata de o substanta, dupa administrarea repetata a acesteia, care face sa fie necesare doze tot mai ridicate pentru a obtine un efect egal. Nevoia de crestere a dozei poate fi determinata de schimbarile petrecute in metabolizarea substantei sau prin adaptarea celulara, fiziologica sau comportamentala la efectele acesteia. Toleranta dobandita este reversibila (dupa un timp de abstinenta se recapata sensibilitatea initiala), specifica (apare pentru o substanta anume - in unele cazuri poate aparea toleranta incrucisata pentru substante inrudite) si selectiva (toleranta se instaleaza doar pentru unele dintre efectele substantei).

Dependenta fizica

Se caracterizeaza prin dezvoltarea unui sindrom specific, care urmeaza incetarii sau reducerii administrarii unei substante psihoactive de care persoana facea uz in mod regulat anterior, cu deteriorari semnificative in sferele sociala, ocupationala etc. - sindromul de sevraj.

Debutul si evolutia sunt limitate in timp si sunt legate de tipul de substanta si de dozele consumate in mod obisnuit imediat inainte de inceputul perioadei de abstinenta. Simptomele somatice variaza in functie de substanta utilizata. Tulburarile psihologice (anxietate, depresie, tulburari de somn) sunt de asemenea trasaturi comune ale sevrajului. In general, manifestarile sevrajului sunt inverse celor declansate de substanta si sunt mai severe pentru drogurile cu actiune rapida si intensa. In mod tipic, pacientul spune ca simptomele de sevraj sunt inlaturate de reluarea consumului de substanta.

Starea de sevraj poate fi: necomplicata sau complicata cu convulsii sau cu delirium.

Delirium-ul este o stare confuzionala toxica, de scurta durata, dar uneori putand periclita viata, cu tulburari somatice de acompaniament. Este indicator al unei stari de dependenta severa, aparand de obicei in cazul unei intreruperi absolute sau relative a consumului de alcool. In unele cazuri tulburarea apare in timpul unui episod de consum masiv.

Simptomele prodromale include: insomnia, tremorul si frica. Debutul poatea sa fie precedat de convulsii.

Simptomele clasice sunt:

obnubilarea campului de constiinta si confuzia;

halucinatii vii si iluzii, ce afecteaza orice canal senzorial

tremor marcat

De obicei sunt prezente si: delirul, agitatia, insomnia sau inversarea ritmului somn-veghe si hiperactivitatea vegetativa (tahicardie, transpiratii, hiperemie).

Particularitati psihologice ale toxicomanilor

Toti toxicomanii se considera victime ale bolii, ale familiei, ale societatii, stiu sa minta si sa se justifice, au o filozofie proprie, speciala, antisociala, nihilista, dusmanoasa cu 'normalii'.

Persoanele vulnerabile la drog sunt persoane mai dependente, mai infantile, mai dizarmonice, care nu au destula incredere in ele insele, deci cu o constiinta de sine vulnerabila, si in felul acesta depind foarte mult de ceilalti, in primul rand de parinti (acestia dezamagesc cel mai putin), parteneri (care-I dezamagesc la maximum) si prieteni (care au limite de intelegere).

Din punct de vedere al psihologiei instinctelor, toxicomania este o proteza permanenta pentru mama necredincioasa, pentru uniunea duala pierduta. Toxicul, indiferent ca este alcool, otrava, obiect de valoare, obiect sexual, sau orice altceva ce poate fi savurat entuziast sau colectionat cu ardoare, indiferent ca este putere sau glorie, razbunare sau justitie, toate acestea sunt numai un surogat tragic, un truc contrafacut care sa inlocuiasca partenerul pierdut = mama. Toxicomanul este un om care nu poate concepe o discontinuitate in timp sau spatiu intre ele si partener, respectiv surogatul lui.

Analiza destinului recontituie urmatoarele faze intr-o toxicomanie:

Prima faza - infantila: supt excesiv si prelungit; masturbare excesiva; colectionarism;

= surogate infantile si regresive pentru uniunea duala pierduta, pentru neacceptarea de catre parinti

Faza a doua - puberala: in aceasta faza copilul si tanarul cauta perversiuni si inversiuni, care au toate rolul de proteze si surogat in fata aceleasi uniuni duale pierdute si nerefacute normal: dorinta de dominare prin forta, dorinta de a suferi, dorinta de a se razbuna, mania furtului, mania minciunii, excese homosexuale combinate cu cleptomanie, mania vagabondajului

Faza a treia - toxicomania adultului: nestartornicia sexuala, etilism, nacomanie, cartofor, colectionarism

Psihologia instinctului la toxicomani - esentialul destinului:

predispozitie ereditara spre existenta uniunii duale;

incapacitatea de a suporta intreruperi ale uniunii duale, frica de libertate, incapacitate de despartire;

impuls de a se lasa inglobat de partenerul dual; doreste sa fie acceptat asa cum este, netransformat; incapabil de sublimare = surogat normal; incapabil sa se accepte asa cum este;

obiectul toxicomaniei - permanent surogat pentru Obiectul uniunii duale, pierdut.

obiectul maniei - conceput ca un fetis Toxicomanul este legat de el si traieste cu el intr-o uniune duala, ca odinioara cu mama.

persoana care nu a vrut sa-l accepte este introjectata in propriul sau Eu, ajungand la incapacitatea de a se accepta pe sine insusi.

In continuarea incapacitatii de a se accepta, apare tendinta de autodistrugere.

autodistrugerea, autosabotarea duce la devalorizarea tuturor valorilor proprii, valoare propriu-zisa, pana la moarte, pastrand doar fetisul- Obiect, ca surogat al partenerului pierdut

Particularitati ale civilizatiei moderne: solitudinea, emigratia, grupuri minoritare, prejudecati etnice. In provocarea dependentei, un rol important il au conditionarea, obisnuinta, presiunea celorlati.

Factori implicati in aparitia abuzului de drog:

disponibilitatea de drog - administrare de droguri prescrise, procurare legala

persoana vulnerabila - lipsa 'resurse' pentru a depasi exigentele vietii cotidiene, stari depresive, anxietate, dezacord cu societatea si autoritatile

presiunile sociale - dupa ce s-a ajuns la consumul cronic - factori farmacologici si factorii psihologici care actioneaza prin conditionare.

Concluzii

Dependenta este rezultatul unui complex de factori de mediu, sociali, al comorbiditatii psihiatrice, precum si al factorilor genetici si biochimici

Factorii genetici - rol in vulnerabilitatea la abuz, oferind sensibilitate la factorii de mediu si schitand un profil psihologic predispozant: exista gene implicate in transmiterea genetica: alela DRD2, gene codificatoare ale dopaminei, precum si un mecanism de transmitere poligenic: modifica balanta neurotrasmitatorilor

Tulburari ale copilului implicate: deficit de atentie, tulburari de comportament, personalitate antisociala, depresia, anxietatea, stressul posttraumatic, jocul de noroc, fobiile, atacul de panica, instinctul alimentar

Alti factori predictivi: delicventa, sexualitate precoce, jocul de noroc.