Protectia sociala in Romania ante-decembrista - partile slabe ale vechiului sistem

Ca si alte sisteme de protectie sociala nationale, cel din Romania s-a constituit treptat incepand cu primele decenii ale acestui secol, cand au fost instituite primele masuri legislative. Sistemul a fost imbogatit, perfectionat si reformat oarecum in pas cu evolutiile in domeniu din tarile dezvoltate, sub influenta germana si franceza, in principal. Cu unele particularitati, o asemenea evolutie a avut loc si in anii regimului comunist. Romania a iesit din acest regim cu un sistem de protectie sociala care prin constructia sa poate fi apreciat ca modern. Cu exceptia unor scheme pentru protectia somerilor si saracilor, sistemul romanesc cuprindea toate celelalte componente de protectie a somerilor, cu unele scheme complementare de protectie a persoanelor handicapate, a veteranilor de razboi si a persoanelor care in vechiul regim au suferit diverse forme de persecutie politica, precum si cu recent instituita schema a ajutorului social, o forma a venitului minim garantat.

Partile slabe ale vechiului sistem

Alaturi de partile forte existau si parti slabe majore (uneori parti opuse ale aceleasi medalii): productivitatea muncii era scazuta; salariile nu erau corelate cu productivitatea, de aici decurgand o serie de consecinte negative; abordarea somajului era deficitara; sistemul de negociere a salariilor contribuia la sporirea presiunilor inflationiste; angajarea in munca se concentra in mod excesiv asupra industriei si a agriculturii; migrarea pe plan international era foarte limitata.

Salarii necorelate cu productivitate

O a doua si - probabil cea mai importanta mostenire negativa care afecteaza piata fortei de munca o constituie faptul ca salariile nu erau corelate cu productivitatea muncii. Acest sistem de stabilire a salariilor acorda o atensie deosebita compensarii diferentierilor salariale in conformitate cu riscurile de accidentare, cu beneficiile suplimentare, cu

ierarhia si asigurarea functiei, etc. In acelasi timp, sistemul nu facea diferentierile rezultand din investitia diferita de capital uman.

Guvernele au incercat sa stabileasca structura salariala tinand seama de productivitatea marginala imaginara si de alte criterii precum efortul si factorii sociali. Chiar primul criteriu nu a putut fi implementat, deoarece preturile distorsionate faceau imposibila comensurarea productivitatii. Daca Guvernul (respectiv ministerul de resort) remarca o penurie, sa zicem, de dulgheri si decidea sa le creasca salariile (ceea ce nu era usor, datorita contractelor colective si rigiditatilor institutionale, se putea aprecia gresit cu usurinta cu privire la elasticitatea disponibilului fortei de munca si la receptivitatea lucratorilor la sansele pregatirii profesionale. In plus, guvernul tindea sa subestimeze productivitatea marginala a fortei de munca calificata si scolarizata. Introducerea factorilor sociali alaturi de criteriile de productivitate in stabilirea salariilor a acutizat, in mod evident, problema .

Ca urmare, indiferent de efortul depus in edificarea sa, structura salariala a devenit intamplatoare si nu reflecta diferentele in calificare si in productivitate. Spre deosebire de situatia din occident, veniturile mari nu reveneau persoanelor cu calificare inalta in sensul capitalului uman-medici, juristi sau contabili-ci, de obicei lucratorilor manuali de inalta calificare din sfera materiala, industriala.

Scurt istoric privind protectia sociala a somerilor

In lume, primele forme de protectie sociala au aparut la inceputul secolului al xix-lea, iar pana la cel de-al doilea razboi mondial, in multe tari

Menajul monoparental. Aceasta forma apare ca urmare a divortului sau abandonului familial, fie datorita decesului dintre soti, fie ca urmare a adoptiunii unui copil de catre o persoana singura, sau a cresterii copiilor de catre mama, care i-a nascut, in afara casatoriei. Cercetarile privitoare la menajul monoparental ofera rezultate contradictorii in multe aspecte:[8] dificultati economice si socializatoare mai mari decat familiile complete, copiii din menajele monoparentale au rata mai ridicata a morbiditatii, rezultatele scolare mai modeste, prezinta o rata mai ridicata a comportamentului deviant, iar familiile pe care le intemeiaza au o stabilitate mai mica decat in cazul copiilor crescuti de ambii parinti.

Coabitarea consensuala. In contrast cu familia, coabitarea consensuala sau concubinajul este "uniune heterosexuala fara casatorie legala".[9]

Conform autorilor in domeniu coabitarea consensuala prezinta atat avantaje, cat si dezavantaje. Printre avantaje sunt de enumerat: o satisfactie sexuala crescuta, o mai mare posibilitate a femeii si a barbatului de a se intelege pe ei insisi, un nivel de trai mai ridicat. Dezavantajul cu consecinte nedorite sunt: dezinteres fata de functia productiva, perpetuarea rolului traditional al femeii in viata de cuplu, investire afectiva inegala, complicatii juridice.

Celibatul - a inceput sa se extinda cu repeziciune. In unele tari din Occident ponderea fenomenului s-a dublat in decurs de 20 de ani. In S.U.A., intre 1970 - 1978 numarul persoanelor in varsta, de 14-34 de ani care traiau singure aproape s-a triplat, de la 1,5mil. la 4,3mil .[10]

Psihologic, celibatarii se confrunta cu o serie de probleme. Daca in societatile traditionale era o rusine sa nu ai familie, treptat, toleranta, fasa de aceasta ipostaza a crescut. In plan social, celibatul este unul din factorii care determina scaderea natalitatii.

Swinger - Cuvant englezesc "swingers" este utilizat pentru a desemna, "un schimb ad-hoc, voluntar si temporar intre perechi, in scop sexual".[11]

Uniunile homosexuale - Statisticile arata, in general ca peste jumatate dintre homosexuali sunt membrii unui cuplu deschis, lesbienele facand parte, din cuplurile inchise, monogame.

Homosexualitatea are implicatii sociale constituind o modificare a unui "modus vivendi", determinand un nou model familiar, "care se repercuteaza asupra normelor sociale si a rol - sexului".[12]

Asociatia familiala de tip comunitar

Adeptii grupurilor comunitare familiale isi confera iluzia unei pretinse libertati individuale si autenticitati, plecand de la ideea ca mariajul monogam induce de la bun inceput o "castrare psihologica si sexuala a sotilor".