Reactia sociala vis-a-vis de divort / Eticheta si opinie publica

Divortul nu mai este o problema care ramane in familie. A devenit mai mult decat un proces privat, care implica doar cuplul, pentru ca toti ceilalti membri ai familiei, copiii si prietenii sunt afectati de ruptura respectiva. Daca unul dintre parteneri discuta cu cei apropiati ceea ce se intampla, acestia se afla intr-o situatie foarte delicata pentru ca nu stiu pe cine sa sustina. Este tentant sa atribuim vina unuia sau altuia dintre parteneri, dar in realitate acest fapt nu ajuta nimanui.

In trecut nu s-a pus un accent foarte mare pe divort, pe cauzele si efectele sale devastatoare, nu au existat nici masuri stricte care sa impiedice aparitia sa, cazurile de divort nefiid excesiv de numeroase. Se considera ca familiile cu casatorii nereusite trebuiau sa ramana impreuna de dragul copiilor. Nu exista nici o indoiala ca diferenta dintre trecut si prezent se datoreaza faptului ca acum au crescut motivele ce conduc la divort. Viata sociala s-a schimbat in asemenea masura, incat exista mai multe sanse de dezmembrare a legaturilor familiale. De asemenea, in interiorul cuplului, conflictele lente, nerezolvate la timp pot conduce la acelasi lucru.

Nepotrivirile de caracter (un motiv de divort des invocat) sunt de mai multe feluri, de ordin moral, cognitiv, social ori psihologi; dar pot fi depasite. Aceasta este si explicatia faptului ca in secolele trecute numarul divorturilor era asa de mic.

Acolo unde modernitatea a patruns intr-o masura substantiala, divortul a fost mult mai prezent. Si  este evident ca in marile orase fenomenul este mult mai vizibil decat in localitatile din provincie, in cele izolate. Atmosfera sociala este cea care a subminat sistemul familial sacru.

"Divortul nu este o necesitate", scrie sociologul Stefan Petrea, ci poate fi escaladat ca efect al incercarilor celor doi membri ai cuplului marital. El poate avea consecinte negative de pilda asupra femeii − desi aceasta se simte libera dupa divort, odata divortata − fie tanara, fie de varsta mijlocie − ea nu este fericita. La aceasta "nenorocire a ei" se mai adauga si perceptia negativa a lumii. In pofida schimbarilor aduse de modernitate, cei din jur nu pot avea o opinie pozitiva despre femeia care renunta la o casnicie, pentru ca mariajul este inca privit ca cea mai puternica forma de relatie umana. Societatea o poate respecta, si chiar invidia, dar nu o poate considera o persoana capabila sa intre in viata cuiva pentru a aduce fericire.

Pe de alta parte, intr-un studiu realizat in 1980 (Wallerstein si Kelly) s-a demonstrat ca  "desi divortul a facut bine multor adulti, copii nu au avut parte de avantaje similare. Pe o scala a evenimentelor de viata stresante, divortul s-a situat al doilea eveniment de transformare a vietii personale (dupa moartea unui sot), avand insa un scor mai mare chiar decat arestarea, pierderea slujbei, pensionarea, graviditatea sau pierderea unui prieten apropiat".

Plecand de la aceste date, cel putin o intrebare persista: Care este rolul opiniei publice in toata gama consecintelor pe care le implica un divort?, Este oare divortul un fapt de condamnat sau nu? In cazul in care raspunsul este afirmativ, nu ar trebui sa ne ingrijoreze atunci cand constatam o crestere a ratei divortului. Pe de alta parte, o alternativa ar fi aceea ca divortul sa nu fie interzis legal, pentru ca in anumite circumstante este de neevitat, dar in acelasi timp societatea ar trebui sa intreprinda orice actiune posibila pentru a indeparta cauzele separarilor dintre soti si pentru a salva copiii de la situatia de a ramane fara adapost. Este cert ca legea nu poate face nimic, daca societatea incurajeaza cauzele ce determina divortul.

Un raspuns constatator ar fi aceea ca peceptia asupra divortului s-a schimbat in mod fundamental in ultimii ani, mai ales dupa al doilea razboi mondial. Divortul nu mai este privit neaparat ca pe ceva negativ. El este vazut deseori nu ca un esec, ci ca o solutie, un raspuns pozitiv la o situatie critica. Pentru unii insa, solutia oricarei situatii critice este vazuta in divort, in lipsa oricarui efort de rezolvare a conflictelor. In acest sens, o buna parte din numarul actual de divorturi este nejustificat, adaugand o problema in plus dezorganizarii sociale. In consecinta, nici cei divortati nu mai sunt priviti ca niste paria, invinovatiti de catre ceilalti, culpabilizati. In acest caz, divortul nu este privit ca o vina.

A) Constata ca,comportamentul deviant difera  de cel normal.

B) Sustine ca persoana care se comporta astfel difera de cele obijnuite.

C) Identifica cauza deviantei in existenta unor boli sau deficiente organice mostenite sau dobandite.

Din aceasta perspective biologica sau dat deviantei mai multe explicatii:

Prima explicatie :ar fi aceea ca indivizii cu tendinte deviante in special cei cu tendinte de devianta extrema apartin unui tip uman primitive.Acest tip uman poate fi identificat cu caracteristicile morfologice specifice(conformitatea cronicului).Aceasta explicatie a fost data de Cezara Lambr . (In procesele din sec XIX-XX cu un Faur ca si probe.Analiza medicala si morfologica a inculpatului in stabilirea unui anumit verdict.).

A doua explicatie:este legata de clasificarea indivizilor legate de unele caracteristici

Asfel oamenii ar putea fi clasificatii in 3 tipuri:

-ectamorfi

-endamorfi

-mezamorfi

Aceasta clasificare a fost facuta de o echipa de a . . . . Britanica la inceputul secolului XX.Cel mai predispus tip constitutional pentru comportamentul mental deviant lar reprezenta cel  mezamorf.Aceasta . ..sufera din cauza gradului mult prea mare de generalizare si ca este unilaterala .

A treia explicatie:este data de cercetarile de natura cromozomiala.Pe baza unor cercetari s-a . . . . . . . . . . . . . .. ca fenomenul de devianta si delicventa sunt  mai frecvente in randul barbatilor cu configuratie XYY.Desi nu s-a putut constata existenta unor cauzalitati explicate stintific,statisticile realizate au demonstrat la nivel empiric aceasta stare de fapt.

A patra explicatie:tine de anumite deficiente biochimice care apar in organismul uman.Experimental s-a constatat ca hipoglicemia si carentele de concentrari a unor vitamine in organism pot sa determine acte de violenta.

Divortul, din aceasta noua perspectiva de abordare a conceptiei despre familie, devine o "componenta structurala a modelelor matrimoniale contemporane". Conform "tezei divortialitatii" conturata de L. Roussel − divortul nu se mai opune casatoriei, ci este, mai degraba, "expresia actualizarii uneia dintre virtualitatile ei", fiind solutia iesirii dintr-un esec.

Justificarea divortului, considerarea lui ca fenomen absolut firesc cu care se poate finaliza o casatorie, devine foarte plauzibila astazi in conditiile in care principalul element de referinta este "fericirea scontata in casnicie". In consecinta, divortul nu poate si nici nu trebuie tratat ca un act incriminatoriu, ci ca un act necesar care pune capat unei casnicii nefericite.