Calificarea unor bunuri ca fiind proprii sau comune.

In privinta unor bunuri exista discutii, in literatura juridica, daca sunt proprii sau comune. Un prim aspect il reprezinta venitul din munca, care, la randul sau comporta mai multe aspecte:

a)          In primul rand este vorba de retributia celor incadrati in munca in temeiul contractului de munca. Intr-o prima parere s-a opinat ca retributia este bun comun, fie ca se prezinta sub forma dreptului de creanta (retributia neincasata) fie ca se prezinta sub forma unei sume de bani, mobil corporal, obiect al dreptului de proprietate (retributie incasata).

O alta opinie a fost cea careia, retributia, in ambele sale forme este bun comun in raporturile dintre soti. Astfel, Codul Familiei considera bunuri proprii numai veniturile din munca obtinute cu titlu de premiu si recompensa, ceea ce inseamna ca cele omise, inclusiv retributia, sunt bunuri comune in intentia legiuitorului.

Doctrina considera retributia ca fiind bun propriu. In sustinerea acestei pareri se invoca, drept argumente, printre altele, faptul ca retributia poate fi urmarita pentru datoriile personale ale sotului respectiv, ceea ce include ideea ca este bun comun, deoarece bunul comun nu poate fi urmarit pentru datoriile personale ale sotilor, decat dupa urmarirea bunurilor proprii si numai dupa impartirea bunului comun[2].

Referitor la alte venituri asimilate retributiei, pornindu-se de la solutia privind natura juridica a retributiei incasate (solutia adoptata de practica judecatoreasca considera retributia incasata ca bun comun), s-a decis ca sunt bunuri comune atat sumele de bani dobandite in timpul casatoriei si depuse la Casa de Ajutor Reciproc[3] cat si sumele de bani primite de unul dintre soti cu titlu de pensie in cadrul asigurarilor sociale, pentru munca desfasurata in trecut , precum si bursa primita de unul dintre soti in strainatate pe baza unei conventii stiintifice.

b)          In ceea ce priveste sumele de bani ce reprezinta drepturi de autor, acestea se pot prezenta fie sub forma dreptului de creanta pana la incasare, fie sub forma unei sume de bani, obiect al dreptului real, respectiv bun mobil corporal, dupa incasare. Astfel, remuneratia autorilor sub forma dreptului de creanta este bun propriu si cea sub forma dreptului real este bun comun, daca incasarea remuneratiei s-a facut in timpul casatoriei. Privitor la data dobandirii remuneratiei de autor ca drept de autor se considera ca fiind aceea cand se naste acest drept, iar ca drept real sub forma unei sume de bani, cand aceasta a fost incasata.

c)           In ceea ce priveste sumele economisite si depuse la CEC, Codul Familiei nu prevede expres daca depunerile facute la CEC de catre unul dintre soti pe numele sau exclusiv sunt bunuri proprii sau bunuri comune. Practica judecatoreasca a stabilit ca sumele depuse de catre unul dintre soti pe numele sau raman bunuri comune sau proprii asa cum au fost inainte de depunerea lor la CEC, deoarece aceasta depunere nu schimba natura lor juridica[5].

Un alt aspect il reprezinta constructiile efectuate de soti. Pentru determinarea regimului juridic al constructiilor efectuate si cel al terenurilor pe care s-au construit urmeaza a se tine seama de dispozitiile Codului Familiei privind comunitatea de bunuri si cele ale Codului Civil privind[6] prezumtia potrivit careia proprietarul terenului devine, prin accesiune, si proprietarul constructiilor efectuate asupra acestuia, cu conditia ca intre proprietar si constructor sa nu existe o conventie ori situatie legala din care sa rezulte un drept de superficie asupra cladirii in favoarea celui care a construit-o. De asemenea trebuie sa se tina seama de dispozitiile legilor speciale care au intervenit privind regimul juridic al terenurilor.

In cazul constructiilor efectuate de catre concubini, raporturile patrimoniale dintre acestia sunt supuse normelor dreptului comun care reglementeaza proprietatea pe cote parti (prezumtia de comunitate nu se aplica pentru bunurile dobandite in timpul concubinajului).

Pentru determinarea proportiei in care fiecare concubin a contribuit la dobandirea bunurilor se poate recurge la dispozitiile Codului Familiei, la fel ca si in cazul sotilor, iar daca viitorii soti, concubini, convin ca imobilul, construit pe numele unuia dintre ei cu contributia ambilor, sa intre sub regimul comunitatii de bunuri de la data la care se vor casatori, atunci beneficiaza de acest regim juridic, dar numai de la data casatoriei lor.

O alta categorie de bunuri care ridica discutii sunt bunurile cumparate cu plata in rate. In acest caz bunurile sunt comune, daca data contractului de vanzare-cumparare cu plata pretului in rate se situeaza in timpul casatoriei, si sunt proprii daca data unui asemenea contract este anterioara sau ulterioara casatoriei. Astfel, bunurile cumparate inainte de incheierea casatoriei, in rate, sunt bunuri proprii, iar faptul ca o parte din rate au fost platite in timpul casatoriei trebuie avut in vedere la stabilirea cotelor parti. Corespunzator, bunurile cumparate in rate in timpul casatoriei sunt comune, chiar daca o parte din rate se achita dupa desfacerea sau incetarea casatoriei, acest fapt prezentand importanta numai pentru stabilirea cotelor parti.

In cazul castigurilor realizate in timpul casatoriei pe libret CEC si la diferite sisteme de loterii, din punct de vedere juridic, aceste castiguri sunt proprii deoarece nu au pentru castigator caracter de periodicitate si sortii de castig consuma chiar substanta bunului[7].

Aceste castiguri dobandite in timpul casatoriei sunt bunuri comune sau proprii, dupa cum sumele cu care s-a jucat apartin uneia sau alteia din aceste categorii de bunuri. Deci, fiind un produs, castigul va fi bun comun sau propriu in raport de provenienta sumelor cu care s-a cumparat biletul castigator (spre exemplu la loto sau la prono), astfel ca un autoturism castigat pe bilet CEC este bun propriu, ca si suma de bani cu care s-a castigat[8] .

Probleme de calificare, ca fiind bunuri proprii sau bunuri comune, ridica si cazul fructelor si productiilor. Conform dreptului comun, fructele bunurilor proprii, deoarece folosinta este un exercitiu numinal al dreptului de proprietate, iar drepturile asupra bunurilor proprii sunt, atat timp cat legea nu prvede altfel, drepturi complete, ce confera toate indrituirile legale pe care le cuprind, deci si pe acelea de a culege insusi fructele. In cazul in care fructele bunurilor proprii sunt rezultatul muncii comune a sotilor, ele sunt bunuri comune.

Productele consuma substanta bunului, astfel ca in cazul bunurilor proprii, se aplica subrogatia reala cu titlu universal. In consecinta, productele bunurilor comune sunt si ele bunuri comune, iar productele bunurilor proprii sunt bunuri proprii.