Exista
contraste majore intre iudaism, crestinism si religia islamica,
si religiile din Extremul Orient. Cea mai veche dintre toate religiile,
inca proeminenta in lumea de astazi, este hinduismul, ale carui credinte de baza dateaza
de acum aproape sase mii de ani. Hinduismul este o religie
politeista, de o atat de mare diversitate interna, incat unii oameni
de stiinta au sugerat ca ar trebui sa fie privita
mai degraba ca un manunchi de religii inrudite intre ele, decat ca o
singura orientare religioasa; majoritatea cultelor locale si a
practicilor religioase sunt legate intre ele printr-o serie de credinte
general respectate.
Majoritatea
hindusilor accepta doctrina ciclului reincarnarii - credinta ca toate fiintele vii fac
parte dintr-un proces etern al nasterii, mortii si reinvierii. O
a doua trasatura cheie o constituie sistemul de caste, bazat pe
credinta ca indivizii sunt de la nastere plasati intr-o
anumita pozitie sociala si ierarhie ritualica, conforma
cvu natura activitatilor lor din reincarnarile anterioare. Pentur
fiecare casta exista un set diferit de obligatii si de
ritualuri, iar soarta cuiva in viata urmatoare depinde in buna
masura de felul in care sunt indeplinite aceste indatoriri in lumea de
aici. Hinduismul accepta posibilitatea existentei unor puncte de
vedere religioase diferite, fara sa faca in mod clar o distinctie
intre credinciosi si non-credinciosi. Exista peste 750 de
milioane de hindusi, aproape toti locuind pe subcontinentul indian.
Hinduismul nu cauta sa ii converteasca pe altii sa
devina adepti ai "adevaratei credinte", spre deosebire de
crestinism si religia islamica.
Budism, confucianism, taoism
Religiile etice din Rasarit cuprind budismul, confucianismul si taoismul. Aceste religii nu au zei. Mai
degraba, ele pun accentul pe idealurile etice care il leaga pe
credincios de coeziunea naturala si unitatea universului.
Budismul deriva din
invataturile lui Siddhartha Gautama, Buddha ("cel iluminat"), un
print hindus dintr-un mic regat din sudul Nepalului, in secolul VI i. Hr. Dupa
Buddha, fiintele umane pot scapa de ciclul reincarnarii, prin
renuntarea la dorinta. Drumul catre mantuire consta intr-o
viata bazata pe autodisciplina si meditatie, departe
de sarcinile vietii lumesti. Obiectivul suprem al budhismului este
atingerea perfectiunii spirituale absolute, Nirvana. Buddha a respins ritualul hindus si autoritatea
castelor. Ca si hinduismul, budismul tolereaza multe variatiuni
locale, inclusiv credinta in zeitatile locale, neinsistand asupra
unei singure perspective. Budhismul are astazi o influenta
majora in mai multe state din Extremul Orient, printre care Thailanda, Burma,
Sri Lanka, China, Japonia si Coreea.
Confucianismul a stat la baza culturii grupurilor conducatoare
in China traditionala. "Confucius" (forma latinizata a numelui
K'ung Fu-tzu) a trait in secolul VI i. Hr., in aceeasi perioada
cu Buddha. Confucius era un invatat, nu un profet in maniera
liderilor religiosi din Orientul Mijlociu. Confucius nu este considerat de
catre cei care-i urmeaza preceptele drept un zeu, ci drept "cel mai
intelept dintre intelepti". Confucianismul a cautat sa
introduca in viata umana armonia inerenta naturii, punand
accent pe venerarea stramosilor.
Taoismul impartaseste
principii similare, punand accentul pe meditatie si
non-violenta ca mijloace de a atinge o viata
superioara. Ca si Confucius, Lao-ti, inteiemetorul taoismului, a
fost un invatat mai degraba decat un profet religios. Desi
unele elemente supravietuiesc in credintele si practicile multor
chinezi, atat confucianismul cat si taoismul si-au pierdut mult din
influenta lor in China ca rezultat al opozitiei declarate a guvernului.
